Am o nelamurire in legatura cu competenta judecatoriei de a judeca PE FOND un proces pe contencios administrativ si fiscal.
Obiectul este urmatorul: transformarea unei amenzi in valoare de 30.000 lei in munca in folosul comunitatii.
Mentionez ca nu este vorba despre o contestatie asupra procesului verbal de contraventie care ar intra sub incidenta art. 94 pct 2 NCPC.
Judecatoria a fost sesizata de institutia locala de taxe si impozite in calitate de reclamanta intrucat paratul in cauza este insolvabil.
Conform art. 10 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ se prevede ca litigiile privind actele administrative emise/incheiate de autoritatile publice locale si judetene, cele care privesc taxe si impozite, conttibutii, datorii vamale si alte accesorii pana in 3.000.000 lei sunt de competenta tribunalelor, iar cele care depasesc suma sunt de competenta curtilor de apel.
Deci in cazul de fata, competent ar fi tribunalul.
Nu exista nicaieri absolut nicio prevedere conform careia o astfel de cauza ar putea fi judecata de o judecatorie.
Art. 94 NCPC pct. 1, lit. h), raportat la competenta judecatoriei, prevede ca este competenta pentru cereri evaluabile in bani pana la 200.000 lei, insa avand prevederile legii speciale a contenciosului + competenta tribunalului de la art. 95 pct. 1 NCPC de a judeca toate cererile care nu sunt date prin lege in competenta altor instante (respectiv judecatoria), consider ca este clar ca lumina zilei ca in speta se poate invoca fara doar si poate exceptia de necompetenta materiala a judecatoriei.
Intentia este sa se invoce aceasta exceptie de procedura in recurs intrucat dezbaterile pe fond s-au incheiat si paratul a luat la cunostinta cu intarziere despre aceste lucruri.
Va rog sa ma ajutati prin a-mi spune daca rationamentul meu este unul corect si daca se aplica aceasta exceptie in cazul de fata.