contract pe spatele facturii LEGAL?

Este foarte neclar -iarta-ma daca nu am inteles corect- pe ce este intemeiata opinia ta potrivit careia "o societate ar putea fi reprezentata de catre orice persoana din companie, nu doar de administrator"

Reprezentarea nu este doar legala, este si conventionala, fiind intotdeauna guvernata de regulile mandatului.
Mandatul este la fel ca vinzarea, un contract consensual, fara a fi necesara vreo formalitate.
L-ai trimis dupa bomboane, ... gata ... s-a nascut mandatul.
Agentul firmei este considerat un agent cunoscator al uzantelor.
Si chiar daca nu este cunoscator, (e un simplu postas), administratorul societatii poate refuza factura (oferta).
Administratorul isi poate substitui orice persoana, licit sau ilicit. Sanctiunea este raspunderea solidara, nu este nulitatea (nici macar relativa). art. 71, Legea 31/1990.
Atentie, nu vorbesc de infractiuni, inselaciuni ... etc.

In acest sens, ai dreptate. Simpla semnare de primire a facturii nu valoreaza nimic daca este urmata de respingerea ei de catre conducere (si bineinteles, refuzul acceptarii marfii sau alte forme de consimtamint care sa initieze inceperea executarii contractului).

Dar, daca nu este refuzata imediat sau in termen rezonabil iar executarea contractului a inceput ... nu mai poti rezolutiona contractul unilateral.

Daca se trezeste dupa 3 luni ca a semnat, a cumparat marfa, nu a platit-o ... nu se poate face nimic.
Acea insemnare este contract.

Daca un judecator invalideaza acea insemnare din factura dupa ce un contract a fost semnat si executat, atunci el se amesteca nejustificat in conventia partilor - este o ingerinta nepermisa.

Factura cu mentiuni prezentata poate fi considerat un contract de adeziune (ca biletul de tramvai) - ori il accepti, ori il respingi. Nu poti sa negociezi pe loc.

Dar am inteles ideea ta. Trimiti un postas care ia o factura cu fel de fel de mentiuni si clauze.
Bineinteles ca sefii societatii o pot respinge, chiar daca a fost semnat de primire pe ea.

Dar, daca s-a inceput executarea, ... aleluia ! Contractul este perfect.

Alberto Kurtyan

Cand definim mandatarul autorizat am luat in considerare orice tip de mandat, legal sau conventional. Interpretarea termenului nu se face stricto sensu si unde nu am facut o distinctie, nu se poate face distinctie. Pentru a trece peste discutiile de forma, acceptam de principiu orice forma, in conditiile legii -de conventie, mandat, intrunire a consimtamantului, oferta si acceptare etc.

In ce priveste acceptarea ofertei, am o opinie diferita.

Acceptarea ofertei trebuie sa se faca expres de catre societate: prin reprezentantul legal, personal sau prin mandatar autorizat, in orice forma in conditii legale: in scris, verbal, prin fapte concludente ale acestuia/mandatarilor autorizat/sau ale societatii care dovedesc acceptarea valabila a reprezentantilor/mandatarilor autorizati etc.

Acest "contract" intre persoane la distanta nu este sinalagmatic daca acceptarea nu a ajuns la ofertant in termenul propus de acesta sau daca nu a fost exprimata prin acte/fapte concludente din care sa reiasa clar acceptarea si/sau punerea in executare.
Punerea in executare are ca obiect punerea in executare a mentiunilor contractuale inserate in factura fiscala.

In niciun caz mentiunile inserate pe factura nu constituie un contract de adeziune, ci o oferta pentru acceptarea careia regimul special de vizare si inregistrare prevazut de legea fiscala trebuie coroborat cu acte/fapte concludente care sa ateste acceptarea pentru incheierea valabila a conventiei. Va dau si un simplu exemplu -factura poate fi oricand stornata (in termenul legal) pentru corectarea erorilor descoperite ulterior si multe alte cazuri de gen care atesta ca mentiunile prevazute in aceasta sunt o oferta.

Vizarea facturilor si inregistrarea facturilor reprezinta: receptie, acceptare sub conditie a platii, precum si executare a unei obligatii prevazute de legea speciala, cu exceptia cazului in care persoanele respective ar fi mandatate (in orice forma) cu atributii de acceptare a ofertelor/incheiere a conventiilor (in orice forma).
Acestea pot atesta acceptare si incheiere valabila a unei conventii pentru mentiunile inserate pe factura doar daca aceasta vizare si/sau inregistrare sunt insotite de acte/ fapte concludente: plata fie si partiala a unei sume cu titlu de penalitati pentru factura in care s-au inserat penalitati de catre vanzator; confirmarea in orice forma a acceptantei facturilor in forma emisa -de exemplu, emiterea unei comenzi de catre cumparator in care se confirma penalitati de intarziere in cuantumul prevazut in factura vanzatorului; semnarea facturilor de catre reprezentantul legal, personal sau prin mandatar autorizat; solicitarea de catre cumparator a dreptului de distributie a produselor, in care se solicita confirmarea conditiilor de colaborare, prevazand penalitatile sau clauzele mentionate in factura; confirmarea de catre cumparator, intr-un extras de sold, a debitului, care include si penalitatile etc.
In practica instantei s-au respins pe buna dreptate pretentiile avand ca obiect mentiunile inserate in factura in conditiile prezentate.
Dintr-un motiv intemeiat: conventia partilor nu este legal incheiata prin exprimarea valabila a consimtamantului de catre parti.

Va multumesc :) si sper sa reusim.

Subiect: Somatie la plata. Cursul de calcul al debitului pretins pentru facturi in euro
Dragi colegi, ajutati-ma va rog cu o lamurire in acest caz:

In cazul unei somatii la plata in care creditoarea - persoana juridica straina - solicita debitoarei - persoana juridica romana - achitarea unor facturi in euro emise in perioada iulie-august 2008, la ce curs de schimb se calculeaza sumele pentru care se solicita emiterea somatiei si care este temeiul de drept al acestui curs de schimb? Nu este incheiat un contract intre parti, facturile sunt acceptate si prevad termene de plata.
Trebuie utilizat cursul de la data emiterii facturilor, cursul de la data scadentei sau cursul de la data formularii somatiei?
Va rog sa ma ajutati cu orice informatii pe care le aveti legat de subiect.

Va multumesc!

Buna ziua,
O alta abordare: exista contract intre parti in care se specifica penalitatile de intarziere, insa nu s-a emis factura pentru aceste penalitati, nici debitul nu a fost achitat, iar debitorul aflat in insolventa nu accepta acum penalitatile pe motiv ca nu au fost facturate. Tribunalul a considerat ca nu e necesar emiterea unei facturi pt penalitati, dar debitorul face recurs, invocand legea contabilitatii. Imi dati o idee, la fel de bine documentata?