Motive pentru a se aduce modificari Legei insolventei-L.85/2006

Intrucat Legea 85/2006-are in "structura"sa proceduri indelungate,care ingreuneaza ori chiar "obstructioneaza" recuperarea creantelor (cf.tabelului de creante), doresc ca specialistii in domeniu sa incerce o cale de a fi aduse anumite modificari acestei legi speciale.


Daca ar fi sa ne orientam dupa afirmatii ale unor autori renumiti(care au fost direct implicati in proceduri de faliment/insolvabilitate (in prezent),acest cadru legislativ are o vechime destul de considerabila .
Nemultumirile procedurale au fost de ambele parti si in acest context,unii autori chiar au avut acest subiect redat in citate,versuri ....

va ofer primul citat convingator:
« Falimentul este un furt pe care legea il ia sub protectia sa »-afirma Pere Grandet.
Altii,considera ca falimentul este reconfortabil si profitabil-conform versurilor lui Charles Churcil :
-« Falimentul,tihnit si sanatos se scalda in bogatia din vreme protejata ».
Celebrul Catavencu al romanilor-care era un neobosit militant pentru atingerea standardelor europene,exclama patetic :
-“Numai noi sa n- avem falitii nostrii”(O scrisoare pierduta).
Ca urmare,…. « care va sa zica »…in manejul pepetuu al scrisorii pierdute,cuvantul « falit » reprezinta un titlu de onoare ...pe atunci....
Daca facem o analiza statistica a falimentelor in ultimele doua secole,avem numeroase falimente -de la cele mai marunte ,pe care incerca sa le controleze Proiectul de Regulament asupra bancrutilor din 1832,pana la scandaloasele falimente bancare (in 1858-Banca Nationala a Moldovei ; in 1929-Banca Franco-romana ; si in 1932-Banca Marmorosch Blank & Co.

Legea 85/2006-modificata si completata -,daca este studiata cu perseverenta de catre cei interesati,te poate conduce catre descoperiri neobisnuite,si anume :

Debitorul ,de cele mai multe ori mai putin onest ,isi autodenunta insolventa pentru ca sa-i surprinda pe creditori si sa se sustraga cat mai mult de la plata creantelor pe care el insasi le-a facut cu rea credinta si vointa.
Astfel, »saracul angajator »….devine stapanul vremelnic al timpului - pe care vrea sa-l inghete doar pentru a-si « paraliza « creditorii.

Creditorii,ajung sa traiasca clipe de regret pentru ca au crezut in angajatorul care urmarea doar exploatarea omului de catre om ori (in cazul angajarii de personal in mod ilicit / ilegal (ex.:-munca la negru de exemplu,ori nu au platit salariatii conform prevederilor CIM ) sau au facut credite la banci pentru finantarea activitatii firmei/lor prin credite comerciale si au gasit o modalitate prin insolventa - de a nu mai plati obligatiile contractuale.

In timpul procedurilor de insolventa,creditorii sunt efectiv “nauciti”de numeroasele termene pe care legea le permite prin :
-citatii si notificari pentru a afla totul despre firma(ce active are,conturi,bunuri/firma-declarate oficial,samd)care dureaza...enorm....
- posibilitatea de redresare a firmei cu termene nesfarsite…pana la 1-2 ani.
Apar inscrisuri la dosarul de insolventa,cu angajamente .......fel de fel........ ….,promisiuni,restrangere de activitate…etc….dar in realitate,angajatorul se foloseste de timp pentru a face « acte Malversative » (adica, :-infiinteaza o alta firma…ori mai multe…cu aceleasi insemne,aceeasi sigla ,aceeasi asociati,insa la denumirea firmei mai adauga cateva « artificii » gen &,….Co.,si….totul s-a rezolvat prin inceperea asa-zis a aceleiasi activitati pe o noua firma.
Deci...firma mama...este pe rol ca inolventa..insa in fapt,angajatorul isi continua activitatea pe alte firme care nu au nimic in comun cu speta din instanta.

Ce urmeaza ?....cu privire la angajati ?
E simplu :
-se « debaraseaza urgent »de acei angajati care pun intrebari prea multe(de ce nu primesc salariul la timp ?....,de ce nu-mi primesc drepturile de concediu…etc)
Pe acei angajati care « stiu sa-si tina gura » ori accepta totul fara sa spuna nimic,le face « oferta » de a-si da demisia de la firma insolventa pe rolul instantei si « ofera » ca sa semneze un nou Contract de Munca (in alb –adica fara nici o mentiune a firmei unde te angajezi din nou).
Angajatul "umil."..nici nu stie ce "capcana"i-a oferit angajatorul"stapan"pe situatia noua....

Creditorii care sunt parte in procesul din instanta,sunt efectiv buimaciti de “manevrele”angajatorului care le flutura razand in fata Planul de redresare –aproape intotdeauna fantezist intocmit-,fara support financiar-dar,care va consuma mult timp pretios doar pentru debitor care in fapt,tergiverseaza la infinit toate procedurile -pentru ca legea-i permite….si nimeni nu poate « urgenta nici o procedura ».

Deci,reorganizarea,este doar un inceputul calvarului pentru creditori.
Acest tip de proceduri este construit doar din paradoxuri si intesat cu sfidari ale principiilor dreptului omului-care pareau ca sunt sortite sa dainuie o eternitate-.
In aceasta situatie,Contractele care sunt echivalate ca o forta egala cu legea ,devin adevarate “marionette de sticla” care se pot « sfarama » cu usurinta oricand in defavoarea creditorului si in favoarea interesului debitorului-de catre lichidatorul judiciar care este ales de...angajator....=D>

Incompatibilitatea normelor procedurii de insolventa cu unele principii ale Codului Civil -privind forta obligatorie contractuala,ori a conventiilor civile ,este uneori flagranta-de exemplu in privinta deznodamantului Contractelor de Munca care raman viabile intrucat nu s-au intocmit Decizii de incetarea activitatii –conform prevederilor Codului Muncii si ale Codului Civil.

Conform art.86 din Legea 85/2006,care prevede ca :
-» …in vederea cresterii la maximum a valorii averii debitorului,administratorul judiciar / lichidatorul,poate sa mentina sau sa denunte orice contract « -al angajatorului .-
Acest mod de exprimare,difera esential de terminologia Codului Civil privind ‘’incheierea,executarea,relizierea,rezolutiunea’’si creeaza dificultati de intelegere si interpretare.
Un paradox derutant,se manifesta si in cazul recunoasterii debitorului –prin administratorul judiciar/lichidator,de a cere relizierea ori incetarea unui Contract-desi,-insusi angajatorul- este singurul vinovat pentru ca nu poate ca sa-si continuie activitatea din motive imputabile directe -conducerii,
-administratiei
-ori a contabilitatii gestionate prin incalcarea grava a prevederilor legale.
Justificarea acestor neconcordante dintre Codul Civil pot fi cercetate numai la adapostul specificului procedurilor de insolventa,care,proclamand scopul acoperirii pasivului debitorului ,indica drept mijloc prioritar -Redresarea -.

Prin aceasta « modalitate » legala,este evident ca acest obiectiv,aserveste toate celelalte resorturi legale ,generand
« Paradoxul prioritatii faptelor asupra legii » .
-asa cum afirma James J.White :
-«Prea adesea novicele crede ca legea este totul. Veteranul,insa,stie foarte bine ca legea nu este nimic,faptele sunt totul »
sau,sa ne orientam dupa spusele autorului francez –Bernard Soinne :
–citez : » In sport,se spune ca esentialul este sa participi.In procedura insolventei,dimpotriva,esentialul este sa nu participi. »
Cadrul legal al insolventei poate fi concordant cu cerintele obiective ale economiei tranzitiei numai daca este integrat armonios in sistemul legislatiei nationale,in ansamblul reglementarilor vietii economice.
Aceste reglementari trebuie sa fie clare si coerente si sa traseze limitele legale de comportare pe piata si sa fie adoptate sanctiuni drastice ale incalcarii lor,conferind astfel entitatilor vizate(creditori in speta insolventei) siguranta si previzibilitatea necesara recuperarii de creante in cel mai scurt timp,prin confruntarea cu fenomenul inerent economiei de piata al insolventei proprii ori al partenerilor de afaceri.

Ca o concluzie ,cred ca este necesar ca Legea insolventei trebuie sa determine cat mai precis posibil ,relatia sa ca Lege speciala cu « dreptul comun » la care face appel in subsidiar (de exemplu prevederile Codului Civil,Codului Muncii,Codului Fiscal ..)
Totodata,legislatiile complementare trebuie sa ofere solutii adecvate privind protectia creditorilor si echilibrul corect intre interesele acestora si interesele legitime ale debitorilor,ocrotirea salariatilor prin mentinerea locurilor de munca,standarde uniforme si obligatorii pentru contabilitate si pentru situatiile financiare,represiunea penala a faptelor antisociale in domeniu,sistemul eficient de garantii si facilitatea utilizarii acestora.

Conform Legii 85/2006,judecatorul sindic are dreptul de a aplica din oficiu-ori la cererea creditorilor - masurile asiguratorii pentru recuperarea creantelor –in cazul in care nu exista nici un bun (mobil,imobil,sume lichide ori in conturi),prin sechestru asigurator al bunurilor personale ale actionarului/actionarilor-care trebuie sa raspunda in solidar conform Raportului pe care il prezinta lichidatorul judiciar judecatorului sindic.

In fapt,prevederile legale privind sechestrul asigurator,sunt ignorate total de catre judecatorul sindic ori lichidatori.
Din acest punct de vedere ar trebui sa existe prevederi exprese care sa fie respectate cu strictete,intrucat,legea insolventei are ca scop in primul rand:
-Plata datoriilor debitorului catre creditori .
O procedura ideala este aceea care ofera maxima recuperare a creantelor in minim de timp si cu costuri minime .

cu stima si consideratie,
rodica_post