Este sau nu TARDIVITATE?

A doua intamoinare asa cum o denumiti dvs este conform normelor procedurale un raspuns la intampinare, raspuns care - tot conform legii - nu se comunica partilor si se ia la cunostinta direct din dosar.

Se va discuta si aspectul cheltuielilor de judecata care daca au fost cerute prin intampinare este ok

Da, ceva nu este in regula! Nu se face intampinare la termen, pentru apelul facut , dar se accepta de instanta, intampinarea dupa expirarea celor 15 zile, Asa sunt legile!!!!
Va multumesc!

Le-ați amețit ...

NICULIN a scris:

Reclamatii/apelanti nu fac intampinare in aceste 15 zile.

Cine? Cine ziceți dvs. că ar fi trebuit să facă întâmpinare? Apelanții!?

Apelantul (adică partea care a formulat cererea de apel) nu are cum să facă întâmpinare împotriva propriei lui cereri de apel. Ce să scrie în ea? Să-și facă autocritica?

Întâmpinarea este actul de procedură prin care intimatul din apel (adică partea potrivnică apelantului) se apără, în fapt și în drept, față de cererea de apel.

Cum vă imaginați că ar putea să scrie apelantul o apărare împotriva ... propriei lui cereri de apel?
Cum ar suna asta? Un fel de: să vedeți ce „dăștept” am fost la vremea când am scris...

Apelantul poate, eventual, să răspundă la întâmpinarea formulată de intimat, printr-un act de procedură care se numește chiar așa: „răspuns la întâmpinare”. Iar acest răspuns la întâmpinare se face, în mod evident, după ce intimatul a scris și a depus întâmpinarea/după ce instanța i-a comunicat întâmpinarea formulată de intimat. Că nu are cum să formuleze apelantul un răspuns la ... ce își imaginează el că ar fi scris intimatul.


Dar, hai să presupunem, de dragul discuției, că ar fi vroba de o întâmpinare depusă tardiv.
Așa și? Sancțiunea nedepunerii în termen a întâmpinării este decăderea intimatului din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în afara celor de ordine publică.

Or, asta nu înseamnă ca, apelantul, dacă pierde procesul, nu va mai plăti cheltuieli de judecată. Că nu are legătură plata cheltuielilor de judecată cu depunerea în termen sau nu a întâmpinării.

Mai pe românește:
Eu, intimat, pot să nu scriu DELOC întâmpinarea. (nu că-i tardivă, ci chiar lipsește cu desăvârșire). Eu pot să am la mine doar vreo câteva vorbe potrivite (eventual vreo excepție de ordine publică) și dumneata, apelant, poți să pleci acasă fără să ințelegi ce ți s-a întâmplat. Poți să pierzi procesul și, ca atare, să fii obligat la plata cheltuielilor de judecată, fără ca eu să mă fi obosit să-mi fi scris vorbele pe o foaie A4, numită întâmpinare. Se poate câștiga și fără ea, uneori. (depinde de complexitatea cauzei, bineînțeles)

Da, asa s-a intamplat!. La fond au fost mai multi parati! S-a anulat cererea de judecata a reclamantilor. Unul dintre parati a facut apel, impotriva reclamantilor. A fost " nemultimit" in felul lui. Aceasta "comunicare- adresa" emisa de instanta a fost primita de toti paratii/intimati si reclamanti/intimati. In acest interval de 15 zile , Reclamantul/intimat nu a facut Intampinare. Faptul ca nu a stiut ca nu trebuie sa faca intampinare ( pentruca nu vorbesc probabil intre ei) a inaintat totusi intimpinare unul dintre paratii/intimat, contra lui( asa la dus capul) . Abia acum Reclamantul /intimat , raspunde , deci face intampinare, la intampinarea celuilalt parat/intimat dupa cele 15 zile in total dupa 24 zile. Intrebarea a fost , daca exista sanctiunea decaderii din dreptul de a mai depune probe si de a invoca exceptii dupa cele 15 zile, cand la apel se schimba rolurile( de aceea s-a pus intrebarea daca este vorba de TARDIVITATE!
Deci, trebuia sau nu sa depuna reclamantul intampinare, in termenul de 15 zile, la primirea primei Comunicari?

vaaai!

Da. Trebuia. Reclamantul de la prima instanță, devenit intimat în apel, trebuia să depună întâmpinare în termenul de 15 zile de la data primirii comunicării cererii de apel.

Dar, practic, strica hârtia de pomană. (fiindcă-i trăznită rău situația din speță).

Apelul formulat de pârâtul din speță (adică de acela care, „Gizăs!” ... a câștigat procesul în primă instanță, dar el este „nemulțumit”) se respinge ca lipsit de interes. (dacă nu a ... uimit cu vreo motivare a vreunui te miri ce interes).
Excepția lipsei de interes este o excepție absolută și peremptorie. Ea poate fi invocată și prin viu grai. Nu trebuie să-ți tocești neapărat unghiile pe tastatură, scriind vreo întâmpinare.

De altfel, la o privire atentă, el (intimatul-reclamant) nici măcar nu a depus o întâmpinare. Nu că-i tardivă. Nu-i deloc.
El nu a formulat o întâmpinare față de cererea de apel. El a scris o ... ceva „botezată” întâmpinare față de ... ce o mai fi fiind și minunea ailaltă scrisă de „celălalt pârât”.

E totul o varză. Care, din nefericire, consumă timp pentru calificări.