Tatal meu a murit acum aproape doi ani. Urmasi suntem sora mea, mama si eu. Mama a deschis procedura de succesiune si a aparut in mod neasteptat un testament, prin care tata ma deszmosteneste.
Peste cateva zile se implineste 1 an de la procedura si notarul mi-a trimis citatie sa ma prezint pt. a-mi accepta sau declina partea (mica) cuvenita ca mostenitor rezervatar. Daca nu ma prezint, scrie in continuare, se asuma conf. art. 112 Cod Civil ca am renuntat.
Ce (mai) pot face?
Ce doresc eu este sa vad testamentul in original. Sa vad semanatura lui taica-meu, atunci voi crede autenticitatea testamentului. Am, din anumite motive, banuieli temeinice ca el este contrafacut
Notarul care detine testamentul, nu vrea sa mi-l arate.
Va rog sa ma sfatuiti, ce pasi am de intreprins pt. a forta pe cale legala sa imi fie aratat testamentul?
Opreste adresarea in instanta termenul acela de 1 an? Ce se intampla daca accept partea mea de rezervatar? (Ca sa nu pierd chiar tot, bineinteles sora-mea s-ar bucura nespus sa primeasca absolut totul, complet.) Pot pe urma sa procesez contra testamentului? (Daca vad ca semnatura e falsificata?)
Am vorbit cu notarul in mod exceptional, adica inca inainte de data citarii, si mi-a zis ca la dezbatere eu pot accepta testamentul sau pot zice ca nu-l accept si atunci se suspenda calea notariala si succesiunea se face in instanta.
Din asta eu inteleg ca nu accept sau declin doar statutul de mostenitor ci accept sau nu partea de mostenire care mi se cuvine conform (respectiv contrar) testamentului ca mostenitor rezervatar. Asta implicand si ca daca imi dau acceptul nu mai pot avea pretentii ulterioare.
Corect?
Este limpede că trebuie să acceptați succesiunea. Să dați (urgent) o declarație de acceptare asuccesiunii. Primind caitatea de moștenitor legal, vedeți ce faceți mai departe, că nu vă obligă nimeni să fiți de acord, pe loc, cu cu te miri ce altceva. Că de-aia e dezbatere.
Dupa cum mi-a zis azi notarul eu inteleg ca din contra, nu e vorba doar de primirea calitatii de mostenitor ci daca accept atunci am acceptat inclusiv testamentul si ce decurge din el.
Deci ar cadea aia cu "vedeti ce faceti mai departe", nu? Eu asa inteleg, dar bineinteles nu sunt sigur pe mine (nefiind specialist, n-am cum), de aceea intreb aici.
Acceptați sau nu moștenirea. Punct ("nu știu" ce-o fi aia "moștenirea de rezervatar")
Practic, opțiunea este între a fi sau a nu fi moștenitor.
Și rezultâ că vreți să fiți.
Dupa cum zice notarul nu e vorba doar de a fi mostenitor sau nu ci si de acceptarea mostenirii conf. testamentului. Sora si mama sunt trecuti mostenitori legatari, eu sunt mentionat legat de faptul ca tatalui meu ii este cunoscut ca sunt prezumtiv mostenitor rezervatar.
Eu ce doresc e sa nu pierd statutul de mostenitor, dar sa nu accept mostenirea in forma aceasta.
romascanu
Moderator 8din 9 utilizatori consideră acest răspuns util
Nu se naște nimeni moștenitor. (asta-i glumă proastă pe la botezuri, făcută de "dăștepți" care uită că mai există și părinți deveniți moștenitori ai copilului lor îngropat înainte de vreme)
O persoană DEVINE moștenitor.
Cum? Prin exprimarea voinței! Prin voința sa, exprimată după moartea celui desprea a cărui moștenire este vorba.
Înainte de exprimarea voinței, o persoană are doar vocație/chemare la moștenirea legală, datorită legăturii de rudenie cu defunctul. E doar posibil moștenitor (succesiBIL). Și există și vorba: mulți chemați, puțini aleși.
Pentru a deveni succesOR/moștenitor legal, persoana cu vocație la moștenire (succesiBIL) trebuie să accepte moștenirea legală, să facă dovada că a ACCEPTAT moștenirea legală. Prin acceptarea moștenirii își consolidează retroactiv titlul de moștenitor (sau, impropriu spus, se transformă din succesiBIL în succesOR/moștenitor)
Și, așa cum un cal breaz trebuie să fie mai întâi cal și după aia il cătăm de pete albe în frunte, ca sa-i zicem breaz, tot astfel pentru a fi moștenitor rezervatar, o persoana trebuie să fie mai întâi ...moștenitor. Abia apoi ne apucam de calculat rezerve. (sau poate nu mai e cazul). Că dacă nu-i moștenitor legal (nu face dovada acceptării moștenirii legale) atunci nici rezervatar nu e. (singur ați scris sintagma "moștenitor rezervatar". Pentru a fi rezervatar, trebuie fiți mai întâi moștenitor)
Spuneți că nu vreți să pierdeți statutul de moștenitor. Păi, îl aveți? Aveți o declarație de acceptare expresă a moștenirii sau puteți face dovada acceptării tacite a mostenirii? Dacă da, îl aveți și nu-l mai puteți pierde. Dacă nu, oare se pierde ce n-am avut vreodată?
Deci:
Pasul 1 = dovada acceptării moștenirii legale
Pasul 2 = discuții despre ce Mama Gaia se zice că ar fi apărut (testament) despre compunerea masei succesorale etc.
Sunt chestiuni separate, ca uleiul și oțetul, dar văd că cineva se încăpățânează să facă din ele salată.
Pasul 1
1 faceți dovada acceptării moștenirii legale - fie prin declarație expresă, fie dovada acceptării tacite a mostenirii (căci numai astfel aveți calitatea de moștenitor și calitatea ... de a deschide gura în cadrul dezbaterii succesorale)
Observați vă rog că, până aici ACCEPTAREA moștenirii despre care vorbim nu are nicio legătură cu vreun testament, nici cu Vechiul Testament, nici cu Noul Testament, nici cu testamentul tatălui dvs. "apărut", nici cu cel ce nu s-a găsit încă. E acceptare pură și simplă. (fără condiții)
Pasul 2
2 faceți "gălăgie" cu privire la testamentul acela (asta dacă nu vă mulțumiți să cereți rezerva și ajungeți la o înțelegere cu sora, că nu-i destul a cere spre a obține. Părțile pot să ajungă la o înțelegere cu privire la rezervă și să rezolve la notar, dar nu-i musai, caci pot să ajungă să se certe și notarul suspendă procedura și ii trimite în instanță).
În instanță, așișderea. Dacă vreți ceva, orice (rezervă, anularea testamentului etc) trebuie să faceți mai întâi, dovadaacceptăriimoștenirii. Altminteri, una ca mine, pe post de adversar, vă trimite repede la plimbare și nu vă alegeți nici cu o ceapă degerată
Orice procedură succesorală are două etape: acceptarea și dezbaterea. Dezbaterea nu poate avea loc înainte de a se ști cine sunt moștenitorii acceptanți. Iar notarul v-a vorbit de această a doua etapă.
Trebuie însă să parcurgeți prima etapă, altfel veți fi considerat renunțător. Pentru prima etapă e suficient să dați o declarație că acceptați moștenirea. Asta nu înseamnă că ați acceptat și testamentul, aia e în etapa a doua; iar notarul v-a spus un lucru corect, dacă unul din moștenitorii acceptanți nu e de acord cu testamentul, notarul oprește procedura și o deferă instanței de judecată.
Radu Palu a scris:
Am vorbit cu notarul in mod exceptional, adica inca inainte de data citarii, si mi-a zis ca la dezbatere eu pot accepta testamentul sau pot zice ca nu-l accept si atunci se suspenda calea notariala si succesiunea se face in instanta.
Din asta eu inteleg ca nu accept sau declin doar statutul de mostenitor ci accept sau nu partea de mostenire care mi se cuvine conform (respectiv contrar) testamentului ca mostenitor rezervatar. Asta implicand si ca daca imi dau acceptul nu mai pot avea pretentii ulterioare.
Corect?
avocatnet.ro explicăm legislația
Radu Palu, utilizator
romascanu, moderator