Accept sau nu mostenirea de rezervatar? (Urgent!)

Doamna Romascanu e foarte sarcastica, dar asa fac si eu pe forumuri unde-s specialist. Se supara lumea, chiar am fost suspendat pe unele forumuri (cu moderatori fulgi de nea), dar parerea mea e ca cine-mi vrea ajutorul il ia asa cum i-l ofer sau poate sa o lase. Acuma vad si eu cum e. Dar pana la urma e bine.

Bun, deci eu is invitat "in calitate de fiu al defunctului pentru a participa la dezbaterea procedurii succesorale notariale, dupa defunctul sus-mentionat". Dupa care mai sunt informat ca: "Conf. art. 9, lit h) din Metdologia privind comunicarea actelor in materie succesorala, Dvs. puteti alege pana la termenul fixat intre urmatoarele posibilitati:
- sa dobanditi calitatea de mostenitor, urmand sa dati in acest sens o declaratie autentic de acceptare a succesiunii
- sa renuntati la mostenire printr-o declaratie autentica pe care sa o depuneti la dosarul cauzei.
In cazul in care nu ati acceptat mostenirea in termen de un an de la data deschiderii mostenirii, se va prezuma, conf. art. 1.112 Cod Civil ca ati renuntat la mostenire."
Asta ma incurca pe mine. Renunt la statutul de mostenitor sau la mostenire? Pt. mine ca (sa zicem asa laic (engl. layman) mostenitor = dreptul de a mosteni, mostenire = bunurile.

Deci maine, ca atunci e termenul, accept pasul 1. (Care incep sa inteleg ca e numit "acceptarea mostenirii" dar de fapt nu e acceptarea a ce se cuvine, sau in ce masura, deci a bunurilor ci doar a statutul.)

Pasul 2 e problema mea.
Daca accept rezerva, atunci aia e, asa-i? Ulterior nu mai pot face nimic?
Daca nu accept, atunci trebuie sa merg in instanta sau pot si mai tarziu pur si simplu sa accept rezerva sau sa ajungem la o intelegere si sa reluam calea notariala?

Sora-mea insista sa terminam, motivand ca trec cei doi ani si dupa aceea o sa coste mult taxele notariale. (Parca 1% din valoare. Sau impozite, nu stiu exact.) De renuntat insa nu vrea la avantajul pe care i-l da testamentul.

Sora-mea e plecata in strainatate de 20 de ani. L-a vazut pe taica-meu inainte sa moara cu 3 ani.
Maica-mea cand a murit tata era la sora-mea deja de un an. (Eu am stat cu el, eu l-am si inmormantat, ele nici n-au venit.)
Taica-meu cu mine si-a petrecut ultimul an. Despre testament nu mi-a zis nimic. (Bine, asta n-ar fi de mirare.) Cum era cam surd, si cu moda asta de a vorbi la telefon de parca ar fi telefonul o felie de pizza, am auzit odata si o convorbire intre ei, in care sora-ma zicea ca sigur va avea probleme cu mine la impartirea casei, ca eu nu ma voi muta de acolo. Si nici atunci tata nu i-a zis ceva despre vreun testament. (Care, daca nu e fals, la acel moment exista deja de 7 ani.)

Dupa ce tata a murit, eu am insistat sa vindem casa si isi ia fiecare partea si se muta unde vrea. Ar fi ajuns pt. 3 apartamente. Mama insa era impotriva, motivand ca tata i-a promis uzufruct. La care eu am ripostat ca atata timp cat n-are nici un document astea is vorbe. Si uite cum la doua luni dupa aia mama a deschis procedura succesorala, cu care inainte nu s-a grabit, si in mod miraculos a aparut acest testament in care sora-mea primeste totul si mama uzufructul.

Alexandru Surcel a scris:

Orice procedură succesorală are două etape: acceptarea și dezbaterea. Dezbaterea nu poate avea loc înainte de a se ști cine sunt moștenitorii acceptanți. Iar notarul v-a vorbit de această a doua etapă.

Trebuie însă să parcurgeți prima etapă, altfel veți fi considerat renunțător. Pentru prima etapă e suficient să dați o declarație că acceptați moștenirea. Asta nu înseamnă că ați acceptat și testamentul, aia e în etapa a doua; iar notarul v-a spus un lucru corect, dacă unul din moștenitorii acceptanți nu e de acord cu testamentul, notarul oprește procedura și o deferă instanței de judecată.

Am inteles cele doua etape intr-un final.

La a doua etapa (care va avea loc tot maine), daca nu accept partea care mi s-ar cuveni dupa testament, adica rezerva, atunci ce fac?
Zic ca nu accept, zic ca ma mai gandesc (ce implica asta?)? Succesiunea atunci automat este trimisa in instanta sau trebuie cineva (eu sa sora-mea) sa actioneze pe ceilalt mostenitori in instanta?

Am mai citit ceva:

"Sub sancţiunea decăderii, orice succesibil poate cere instanţei judecătoreşti să declare nedemnitatea în termen de un an de la data deschiderii moştenirii. Introducerea acţiunii constituie un act de acceptare tacită a moştenirii de către succesibilul reclamant. definitivă. În acest caz, termenul de un an curge de la apariţia cauzei de împiedicare a condamnării, dacă aceasta a intervenit după deschiderea moştenirii."

In cazul in care testamentul este un fals, falsificatorii ar fi nedemni?
Si mai am timp sa depun o asemenea cerere la tribunal?

Stimabile,
Fa-ti un bine si redacteaza expres ca actul semnat (declaratia) este PENTRU ACCEPTAREA MOSTENIRII.
Dezbaterea se va face ulterior.
Sa nu mai insiste notarul si cu acceptarea si cu dezbaterea caci sunt 2 pasi separati care, da... se pot face in aceeasi zi.
DAR, directia ta trebuie sa fie doar pe acceptarea mostenirii pentru a se putea deschide etapa de DEZBATERE.

Du-te, omule, la un notar și semnează o declarație de acceptare a moștenirii cât ești încă în termenul de 1 an!!! Ce faci dumneata este overthinking, care duce la dureri de cap și gânduri ciudate că, că și că....
Acceptă moștenirea și vezi pe urmă ce primești. Dacă vrei ceva...