Concubinii merg la notar pt custodie minor, apoi, după câțiva ani, unul se răzgândește

Opinia copilului de 12 ani trebuie cantarita bine. Mai toti copiii de 12 ani nu prea stiu ce vor si trebuie ajutati sa-si dea seama. Intrebarea Vrei au ba? nu are mari sorti de izbanda la varsta asta. Intrebarile adiacente sunt cele importante: dar de ce vrei, cum crezi ca va fi acolo, oare o sa-ti placa accentul britanic, tu crezi ca o sa il adopti? etc.
Din aceste intrebari se desprind de fapt dorintele copilului, se vede ce-si doreste si de multe ori se descopera ce il sperie.
Copiii care oscileaza inca mai au nevoie de indrumari, nu au emotional o dezvoltare suficienta care sa le permita sa fie siguri pe ei, este normal, de aceea sunt copii si nu adulti. Sunt situatii in care un copil ar vrea, insa are o teama si atunci raspunsul lui difera dupa cum se gandeste pe moment la activitatea atractiva sau la teama asociata cu ea.
Nu stiu daca v-a spus vreun medic despre o legatura intre ADHD si schimbarile astea in decizii, eu nu o vad. Oricum, majoritatea adolescentilor se razgandesc de la minut la minut.

Nu imi este clar care este teama dv. privitor la plecarea aceasta. La ADHD si 10 pe linie nu stiu daca un internat intr-o tara straina ar fi minunata, la 12 ani, fara parinti alaturi. Insa este decizia voastra, a parintilor.

Va multumesc pentru raspunsurile pe intelesul larg!

S-ar pune in vedere plecarea la 14 ani insa nici atunci nu e o varsta ideala, copilul fiind adolescent, cu starile emotionale aferente varstei , cu sau fara adhd . Tatal vrea scoaterea din tara de mult timp. Acordul notarial reprezinta un compromis.

Eu va recomand sa incercati sa vedeti ce doreste totusi copilul dv., sa vedeti cum isi imagineaza ca ar fi, ce il duce spre studiul acolo, ce il tine aici, un fel de pro si contra. Discutati de mai multe ori, fara sa asteptati sa luati o decizie, doar sa aprofundati discutia si atat. Ar trebui sa aflati cate ceva in plus de fiecare data cand vorbiti. Cu cat veti fi mai detasata, cu atat mai usor veti ajunge la esenta. Poate copilul nici nu constientizeaza.
Va doresc succes! Si discutati si cu un avocat totusi, din timp, ca sa fiti pregatita.