Vom avea un copil, urmează să ne căsătorim. Amândoi deținem ...

Nu exista asa ceva, un astfel de act sau ceva ce puteți face ( ca idee, doar avort pt o sarcina mica).
Ambii veti fi parinti cu drepturi egale, însă aveti un avantaj ca mama ca puteți obține ca locuinta copilului sa fie la dvs.
Poate ar trebui sa reanalizati căsătoria, sa o amânați pana după ce se naște copilul

Nu averea sau salariul va dau vreun rang prioritar in raport cu copilul. Nici calitatea de mama sau tata, ambii parinti au drepturi si obligatii egale in raport cu cel mic.

Daca veti ajunge la o despartire altele sunt aspectele care vor conta privite prin prisma interesului copilului.

Bună ziua
Va ofer un sfat in calitate de mama casatorita cu tatal copilului si cu experienta asemanatoare cu ce povestiti.

Daca deja ati observat acest comportament sansele ca ele sa se diminueze in timpul relației sunt minime, mult mai probabil se vor înmulți ca frecvență si intensitate.

Pentru sarcină ati primit un sfat practic dar crud din perspectiva emotionala.

Eu va sugerez sa nu va casatoriti cu “domnul” respectiv care din descrierea facuta pare la acest moment un agresor emoțional si psihologic. Deocamdată. Foarte posibil ca la tribunal in fata judecătorului sa faca un mare show si sa caracterizeze pe dumneavoastra ca o mamă incompetentă.

Macar mai amânați, nu luati decizii pripite.

Imi puteri scrie in privat ca sa povestesc situatia cu care ma confrunt eu. Este de o complexitate cum nu am crezut vreodată ca voi experimenta.

Va doresc decizii inspirate.

In locul dvs. m-as gandi inainte de a ma casatori. Nu va speriati, copilul nu vi-l ia nimeni. Este doar un santaj jenant. Niciodata un bebelus nu a fost luat de la mama decat daca mama nu avea unde sa locuiasca si nu avea posibilitati financiare sa intretina copilul. Nu este cazul dvs. Chiar daca nu era vorba de un bebelus, copilul nu se ia de la mama decat in cazuri extreme. repet, nu este cazul dvs.

Și mai stați de vorbă cu un astfel de individ? De ce vreți să vă mai complicați viața? "Fericitul" viitor tată își dorește copilul, sau de fapt nu știe cum să iasă din această postură? Păi dacă în faza asta, când aveți nevoie de sprijin moral, ca viitoare mamă, se comportă astfel, ce va face când vor veni nopțile nedormite, stresul cu îngrijirea copilului, bolile copilăriei, etc?! Să nu mai vorbesc de faza cu "nu-i copilul meu".
Rămâneți în apartamentul dvs., vedeți cum mai evoluează lucrurile, poate își revine sau, cel mai probabil, situația se agravează.