Buna seara. Fratele meu este casatorit de 15 ani cu doi copii ...

Se pleaca de a prezumtia ca bunurile au fost dobândite în timpul căsătoriei în.proportie de 50 și 50%.Totuși oricare dintre soți poate răsturna aceasta prezumție făcând dovada ca a avut o contribuție mai mare sau exclusiva la dobândirea bunurilor respective.Sa discute cu un av nu merge cu telefonul fără fir arunci cand.in joc sunt lucruri serioase,bunuri dobândite intr o viata de munca..

Chiar dacă soția este casnică, instanțele consideră de regulă că munca în gospodărie și aportul la creșterea copiilor reprezintă contribuție la dobândirea bunurilor comune. Se merge pe ideea că dacă soția nu avea grijă de gospodărie și de copii, soțul nu putea să muncească la nivelul la care a muncit.
Evident că soluția instanței depinde de probele ce vor fi administrate.

Nu se încadrează la art 340/litera C , conform NCC?Asta este meseria lui, detine certificat de producator agricol. Mentionez ca sotia nu a mers niciodată la ajutat in camp ,

Dacă soții sunt căsătoriți sub regimul comunității legale (cel obișnuit, dacă nu s-a ales alt regim prin convenție notarială), atunci bunurile dobândite în timpul căsătoriei sunt, în principiu, bunuri comune.
Asta include și utilajele cumpărate de titularul II, indiferent că soția a muncit sau nu efectiv în activitatea agricolă.
Prin urmare, utilajele intră în masa bunurilor comune, nu rămân „bun propriu” doar pentru că sunt folosite în II.
La partaj se stabilește valoarea bunurilor (utilaje, terenuri, alte bunuri cumpărate pe numele agricultorului) și se împarte între soți.
Nu înseamnă neapărat împărțire fizică (adică să primească soția jumătate din utilaje), ci:
bunurile pot rămâne atribuite titularului II (cel care le folosește efectiv),
iar soția primește sultă (compensație bănească) pentru cota ei de 1/2.