În urma unui incident între doi băieți la școală ...

Depinde de vârsta pe care o are fiul dv. Vă recomand să recititi ce ați scris și să încercați să vedeți situația din alt punct de vedere. Imaginați-vă că fiul dv. a fost celălalt copil și vedeți cum simțiți atunci lucrurile.

Dacă fiul dv. a avut o vină în altercație și apoi a amenințat și cu moartea un alt copil, lucrurile sunt mai grave decât o amărâtă de scuză, deși nici pe aceea nu îl lăsați să și-o asume. Acest comportament de implicare în diverse conflicte poate continua, cu atât mai mult cu cât nu văd o figură paternă și nici o persoană care să îl îndemne la responsabilitate și asumare. Aveți mare grijă nu unde este acum, ci cât ar putea escalada această fugă de răspundere în timp.

Supărarea nu este motiv de a evita răspunderea penală pentru amenințare. Există multe tipuri de amenințări, cea cu moartea este cea mai gravă. Nu înțeleg cum putea altfel fi interpretată aluzia că nu mai prinde ziua de mâine, poate clarificați dacă mai există o altă interpretare.

Vă recomand, pentru că fiul dv. a săvârșit o faptă prevăzută de legea penală ca infracțiune, să luați măsuri serioase și nu doar pe termen scurt. Sper că doriți să evitați complicații mai grave pe termen lung, de aceea nu ignorați, este un semnal de alarmă. Asumați-vă dv. ca să își asume și el. Clarificați regulile sociale, potențiale urmări ale faptelor noastre, urmările furiei, exprimări sănătoase ale acesteia, ce înseamnă autoritatea, unde ne adresăm în caz de probleme, cum procedăm.

Buna ziua

Amenintarea cu moartea nu e o "mica vina".

Atat dvs cat si baiatul trebuie sa intelegi ca exista consecinte pentru astfel de fapte, unele foarte grave.

Băiatul meu are 14 ani și celălalt copil care este apt de bătaie are 12 ani ...e mai grav ce a făcut copilul meu decât faptul că un adult amenință un copil minor ?
Nu este mai grav că mușamalizează situația bătăii că este nepotul unei profesoare ? Da și-a asumat și a discutat deja cu poliția atât noi cât și băiatul meu ....deci aparent contează din ce punct priviti situația...va mulțumesc ..

BogdanGri a scris:

Buna ziua

Amenintarea cu moartea nu e o "mica vina".

Atat dvs cat si baiatul trebuie sa intelegi ca exista consecinte pentru astfel de fapte, unele foarte grave.

Buna ziua

Din punctul meu de vedere, impresia mea e ca va consolati cu ideea ca e minor si ca fapta nu a fost grava.

Avand peste 14 ani, copilul dvs raspunde penal pentru fapta sa daca se va dovedi ca a avut discernamant.
www.avocatnet.ro/articol_557...

Opinia nu ne-o putem forma decat pe baza a ceea ce ati povestit dvs. Dvs ati spus ca "după conflictul celor doi ,băiatul meu a discutat cu agresorul [...]". Deci copilul dvs nu a fost initial victima vreunei agresiuni, ci el, amenintand cu moartea a fost agresorul.

Mai departe, spuneti ca baiatul dvs a fost la randul lui agresat verbal de parintii copilului pe care l-a amenintat. Depinde ce s-a intamplat. Injuratul nu este fapta penala. Daca la randul sau a fost amenintat de parintii celuilalt copil atunci si ei sunt vinovati.

Doamnă, sigur că fiecare copil trebuie protejat, este anormal faptul că nu s-a discutat cu fiul dv. în prezența unui părinte. Sigur că puteți trage școala la răspundere, nu știu unde a fost fiul dv. agresat verbal și nici în ce a constat asta concret.

Totuși, nu este un concurs, cine a făcut fapta mai gravă. Există situații în care fiecare participant la un astfel de eveniment plătește un preț. Nu se pun toți în rând și răspunde doar cel cu vina cea mai mare, ci răspunde fiecare pentru fapta lui, mai mult ori mai puțin gravă.

În situația dată, în limita informațiilor, eu am încercat să vă ajut pe dv. De aceea v-am îndrumat să vedeți lucrurile din altă perspectivă.
Mușamalizarea îl ajută pe cel care poate răspunde penal, în această situație este fiul dv., celălalt copil este într-o situație mai ușoară, chiar dacă faptele lui ar fi mai grele. El stă mai bine dpdv al timpului petrecut la poliție și al amenințării cu raspunderea penală. Pe el, continuarea investigației nu-l poate atinge atât de tare ca pe fiul dv.
Mai mult, la 12 ani are o dezvoltare neurologică inferioară, el mai are timp să își rectifice cum percepe autoritatea, or la 14 ani este ultimul tren, ultimul semnal de alarmă care mai poate duce la o revizuire a relației adolescentului și viitorului adult cu autoritatea. Până la unii care nu au conștiința de a chema părinții ca să discute cu un copil, eu mă axez pe dv. și pe copilul dv. Pentru el altele sunt importante.

Vă dau sfaturile de mai sus cu insistență pentru că am bune cunoștințe despre carențele educaționale ale sistemului în ceea ce privește abuzurile, asumarea și bullyingul și am avut cazuri în care copii buni, ajunși la limită, au creat situații extrem de neplăcute pentru ei și pentru ceilalți, situații care pot lăsa urmări pe viață. De aceea trebuie folosit fiecare moment și semnal de alarmă pentru a ne educa propriul copil; asta poate face diferența între decizii eronate, furii de moment cu rezultate dezastruoase și decizii raționale asumate. Ce greșesc ceilalți e problema lor, ce am făcut eu, familia mea, ce am suportat eu, ce urmări pot fi asupra mea, astea sunt treburile mele. Nu ceilalți. Nu mă privește ce mușamalizează, mă interesează ce e bine pentru mine, cum să îmi educ eu copilul, cum să folosesc prilejul, ce se întâmplă cu familia mea.

Vă doresc înțelepciunea de a încerca să îl învățați pe copilul dv. ceva din lecția aceasta de viață.