Bună ziua! Referitor la cazul din 2012 cu fetița adoptată, ...

Bună ziua!

Referitor la cazul din 2012 cu fetița adoptată, am revenit în 2025 pentru a oferi un update – eu sunt fetița adoptată. În prezent am 25 de ani și, după 12 ani, am descoperit acest forum și această discuție despre mine.

Adopția mea a venit cu o binecuvântare, cel puțin așa simt eu. Este adevărat că am fost un copil cu probleme și nu am reușit să mă integrez în familia adoptivă. Am plecat de acasă la vârsta de 16 ani, deoarece, sufletește, nu m-am simțit niciodată pe deplin acceptată. Nu caut vinovați – țin să cred că așa a fost sortit.

Familia mea era înstărită financiar, dar a lipsit empatia și iubirea necondiționată. Nu dau vina pe nimeni; fiecare oferă cât poate din sufletul său. Am făcut multe greșeli pe care atunci nu le înțelegeam. Crescând, am realizat că ceea ce aveam nevoie cu adevărat era iubire, nu bani sau activități materiale. Am plecat cu un bagaj de traume, și sunt sigură că și eu am lăsat traume în urmă.

Am avut însă norocul să întâlnesc oameni buni în viața mea, care m-au ajutat să mă reabilitez în societate. Astăzi încă port cu mine blocaje din copilărie, nu doar legate de familie. Uneori sunt introvertită și mi-e teamă să exprim ce am pe suflet, dar mă uit spre cer și îmi amintesc că sunt un om iubit de Dumnezeu.

În timp am învățat să înlocuiesc răul cu binele, să las greșelile să își lase amprenta pentru a învăța și a deveni persoana care sunt astăzi. Iubesc muzica, poezia, compun piese muzicale, cânt, iubesc animalele și mediul online. De fiecare dată când am ocazia, mă implic în cauze care promovează empatia și bunătatea față de ceilalți.

Mă bucur din suflet că am avut această familie. Nu a fost perfectă, dar a avut un rol important în viața mea.

Pentru cei care trec prin experiențe asemănătoare, un sfat de la un copil adoptat: există traume neexplicate și comportamente haotice care cer timp, iubire și răbdare. Iubirea adevărată poate muta munții din loc.

Multă dragoste tuturor!