Despre webinarii
Doar abonații premium au acces regulat la webinariile premium, realizate împreună cu specialiști de top, pe o multitudine de domenii - de la legislația muncii și fiscalitate până la cea de mediu sau GDPR.
Informațiile oferite de specialiști au o utilitate imediată și vin să rezolve probleme reale cu care orice companie se confruntă.
O societate comerciala de tip SRL isi inceteaza activitatea la numai un an de la infiintare datorita dificultatilor economice.Nu inregistreaza profit ci dimpotriva,datorii la bugetul de stat si la alti creditori privati.Administratorul decide sa faca cerere la instanta pentru intrarea in procedura insolventei,forma simplificata,avand in vedere ca societatea nu are bunuri materiale nici bani in contul bancar.Dupa declansarea acestei proceduri,ce se intampla cu datoriile firmei,avand in vedere ca administratorul-asociat nu raspunde decat in limita capitalului social subscris si varsat? Se mai recupereaza si cum? De la cine? In ce modalitate? Va multumesc anticipat.Cu respect,Eugen Crismaru.
Ok...de acord,insa e parerea unui singur judecator,iar practica judiciara in materie nu este unitara.Mai mult,toti judecatorii au invatat la vremea lor pe baza...manualelor de drept! Daca nu vor (unii dintre ei) sa mai tina seama de principiile unanim recunoscute si acceptate ale dreptului,e problema lor! Dar aici au obligatia,cel putin formala,de a judeca pe baza prevederilor legii privind procedura insolventei! Ca sa nu mai vorbim de caile de atac ce pot fi exercitate impotriva oricarei hotarari sau incheieri...inclusiv o plangere penala pentru abuz in serviciu pe care administratorul care se considera nevinovat o poate formula.Si afacerea se poate intinde pana in panzele albe! Ca sa nu mai vorbim de insuficienta practica in materie in ceea ce priveste noua lege a insolventei (Legea nr.85/2006)...Oricum ar fi multe de spus! :P
ori tu nu ai inteles :-/ orin nu m-am facut bine inteles:">
Era o chestie de principiu si se traducea, pt. incepatori:)), ca acest principiu nu se poate aplica:((:((:((
Ok...multumesc pentru raspuns! Sau pentru completare...Respect toate opiniile,deci inclusiv pe a ta! Dar asta nu ma obliga sa si fiu de acord cu ele! Stiu ce-ai vrut sa spui si te-am inteles foarte bine! De aceea am si scris...si continui sa cred ca parerea unui judecator ii apartine doar lui si nu se poate generaliza la nivelul intregii practici judiciare in materie! De cand nu se mai respecta principiul bunei credinte? De cand in practica judiciara buna credinta nu se mai prezuma...pana la proba contrara? Sau altfel spus...de cand trebuie sa dovedesti buna credinta ? Cand de fapt lucrurile stau altfel...reaua credinta trebuie dovedita si nu invers! Iar cel ce face o propunere in fata judecatii trebuie sa o si dovedeasca (art.1169 Cod civil). Asta este sarcina administratorului judiciar/lichidatorului in procedura insolventei.Altfel...ne-am intoarce in epoca stalinista sau chiar ceausista in care invinuitul trebuia sa-si dovedeasca nevinovatia...si nu invers! In sfarsit...e firesc sa existe opinii pro si contra...si e bine ca exista acest site (si altele) in care putem sa le exprimam si sa invatam unii din experienta altora,iar in final fiecare sa aiba ceva de castigat! Multumesc inca o data si...apropo! Nu sunt chiar un incepator! Cu respect,Eugen.
lasa-l Ernest pe Romy. asa a invatat el drept .. direct din practica .. nicidecum nu a inceput cu tratatele si cursurile de drept.
adevarul e ca buna credinta se prezuma. nici un judecator bun nu va pleca cu alta premiza, altfel hotarearea aia pe care o da se desfiinteaza in 2 timpi si 3 miscari.
Bravo Vacarule ai pus punctul pe i:)):)):)):)):)):))
Dar daca citeai de la inceput, toate postarile, vedeai ca undeva se spunea "daca administratorul, cu rea credinta"#-o
Ori eu nu am facut decat o paralelaB-)
Dar asa e cand vrei sa ai cat mai multe postari:"> nu te mai intereseaza esenta:((:((:((:((