Am 30 ani ,momentan sunt taximetrist insa ,caut ceva mai bun. Am trait in concubinaj 8 ani cu mama copilului (fata 4 ani), si de trei ani mama copilului pleaca pe vase de croaziera. In ultimii 3 ani nu stiu daca a stat mai mult de 7 8 luni cumulat acasa, iar ultima oara si-a gasit si pe cineva pe vapor . Copilul a stat cind cu mama mamei cind cu mine la parintii mei . Ce trebuie sa fac sa obtin custodia copilului si ce sanse sunt ?
Copilul se afla la mama mamei.
Daca exista un avocat, care sa nu ma rupa la bani, il rog sa ma contacteze la adresa thebigone42@hotmail.com. Oricine are un sfat, sau a trecut prin experiente asemanatoare, il astept cu un raspuns.
situatia ta nu este aceeasi , eu m-am ocupat de copilul meu de cind s-a nascut, si m-am opus de la bun inceput acestor plecari de la inceput . Oricum iti dau un sfat incearca sa faci cit mai multi bani repede si lasate de barci pt copilul tau. nimic dar absolut nimic nu compenseaza lipsa ta. si pina in coada ori esti mama ori vrei sa ti faci de cap prin lume si ar mai fi ceva cum iti educi copilul de la mii de km distanta sau cind il doare tare cum il alini sau daca raceste cum il duci la doctor sau cind parntii altor copii vin sa-i ia de la gradinita si el vede asta zi de zi iar la el vin doar bunicii si cite s-ar mai putea spune . sa te sacrifici tu e una sa-ti sacrifici copilul tau e alta. la telefon iti va spune mereu ca te iubeste cai e dor de tine tu la fel dar dupa ce inchizi si v-a dori sa spuna mami ce este aia va trebui sa spuna bunico ce este aia pt ca in 6 luni deja va uita sau va fi aflat deja de la altcineva . oricum e viata ta si copilul tau si va doresc amindorura numai bine si revenind la intrebarea ta , daca (pe sotultau) nu l-a interesat deloc de copilul lui , nu ai nici o sansa sa-l pierzi.
situatia ta nu este aceeasi , eu m-am ocupat de copilul meu de cind s-a nascut, si m-am opus de la bun inceput acestor plecari . Oricum iti dau un sfat incearca sa faci cit mai multi bani repede si lasate de barci pt copilul tau. nimic dar absolut nimic nu compenseaza lipsa ta. si pina in coada ori esti mama ori vrei sa ti faci de cap prin lume si ar mai fi ceva cum iti educi copilul de la mii de km distanta sau cind il doare tare cum il alini sau daca raceste cum il duci la doctor sau cind parntii altor copii vin sa-i ia de la gradinita si el vede asta zi de zi iar la el vin doar bunicii si cite s-ar mai putea spune . sa te sacrifici tu e una sa-ti sacrifici copilul tau e alta. la telefon iti va spune mereu ca te iubeste cai e dor de tine tu la fel dar dupa ce inchizi si v-a dori sa spuna mami ce este aia va trebui sa spuna bunico ce este aia pt ca in 6 luni deja va uita sau va fi aflat deja de la altcineva . oricum e viata ta si copilul tau si va doresc amindorura numai bine si revenind la intrebarea ta , daca (pe sotultau) nu l-a interesat deloc de copilul lui , nu ai nici o sansa sa-l pierzi.
stiu ca gandesti asa, poate multa lume o face si e foarte usor de a judeca pe cineva pana esti in locul acelei persoane....stiu si ca nu a fost usor sa iau decizia de a pleca si mai stiu ca chiar nu im sacrific copilul ....si nu am plecat acolo sa imi fac de cap, ci sa pot strange bani sa imi fac o casa, mie si copilului meu ca sa nu mai fiu nevoita sa locuiesc cu parintii pana la adanci batraneti.
cu tatal ei nici macar nu am fost casatorita, am incercat sa avem o relatie, care nu a prea mers si nu ar merge probabil niciodata, unul din alte motivele pentru care am plecat a fost sa inchei aceasta relatie definitiv...desi eram impreuna de ani de zile, desi avem un copil impreuna relatia noastra se rezuma numai la noi, fara a l include si pe copil...ei si nu am mai putut suporta asta, pentru ca ea este cea mai mare realizare a vietii mele. am plecat sa ii pot oferi un viitor si nu am de gand sa mi petrec viata pe barci asa cum nu am de gand sa imi fac de cap acolo....ci am plecat sa fac bani cu care sa ii pot oferi o situatie materiala buna la noi in tara. si imi este dor de copilul meu in fiecare secunda si plang enorm, dar stiu ca pentru ea o fac si asta ma face sa rezist acolo. si poate ca nu iii pot raspunde la anumite intrebari si ii va raspunde mama si poate ca nu pot sa o iau de la gradinita in fiecare zi si trebuie sa o ia parintii mei, dar eu sunt mama ei si nu lipsesc o zi din viata ei crede-ma pe cuvant. si oriunde as fi sunt aproape de ea. am venit acasa in vacanta cu teama ca va fi rece cu mine, ca ma va indeparta pentru ca nu am fost aproape de ea, dar sunt fericita pentru ca se poarta ca si cum nu as fi fost plecata nici macar pana la piata. sunt mandra de copilul meu si de parintii mei care au fost si sunt alaturi de mine.
cat despre el, de cand am venit am incercat sa ii explic ca este necesar sa se implice cumva in viata copilului. locuieste la 20 de minute distanta, dar totusi in 10 luni cat am fost eu plecata, copilul a luat de mai multe ori legatura cu mine decat cu el. iar in urma acestei discutii el imi reproseaza ca nu sunt o mama buna si ca va incerca sa mi-o ia daca ma hotarasc sa mai plec...vi se pare normal? copilul chiar nu il cunoaste foarte bine si nu vrea sa ramana niciodata singura cu el, doar in prezenta mea sau a parintilor mei....este normal sa i se acorde vreun drept?