Am un soi de obsesie pentru discuţia cu cititorii şi clienţii noştri. Şi cel mai bun exemplu pe care ţi-l pot da, chiar dacă e dus la extrem, e legat de 4.738 de e-mailuri. La un moment dat, am întrebat cititorii noştri ce le place şi ce anume ar schimba la modul cum facem noi lucrurile. Şi au început să curgă răspunsurile. 100, 500, 1000, 3000, 4.738. Am considerat că e important să le răspund personal tuturor acestor oameni şi să le mulţumesc pentru feedback. Mi-a luat 15 zile să răspund la toate mailurile, dar am aflat din această experienţă mai mult decât din toate studiile pe care le-ar fi putut face colegii mei de la marketing. Citește articolul
Constatarea zilei e că foarte puțini oameni știu să participe la un dialog, în zilele noastre. Mulți dau cu barda chiar de la început, și se poziționează atât de radical în discuție, încât continuarea nu poate fi decât un scandal ori o discuție despre vreme. Sintagme precum „Greșit!", „Habar n-ai!", se aud constant în dialogurile moderne, ca și cum timpul ar fi întrat în sac, iar situația trebuie tranșată chiar de la început. Citește articolul
Constatarea zilei e că încercăm din toate puterile să învingem situațiile, lucrurile și oamenii din jur. Când, de fapt, ar trebui să ne gândim să le facem față și atât. Pentru că ea, viața noastră privată sau profesională, nu e despre goana după aur, e despre goana după timp. Citește articolul
Ne naștem, dăm share la citate de pe Facebook, mai facem una-alta, și apoi plecăm. Cam asta e viața omului modern. Între începutul și finalul aventurii noastre avem milioane de momente în care ne simțim bine sau rău, în care greșim ori suntem corecți, în care definim sau redefinim morala, în care ne umflăm în pene ori ne facem de râs. În tot timpul ăsta, credem două lucruri interesante: credem că lumea și viața ne datorează ceva (am făcut sacrificii, am schimbat lucruri, merităm să fim respectați pentru asta) și, mai frumos, credem că lumea a început și se sfârșește odată cu noi. Citește articolul
„Eu de aici nu plec. Nu plec!” Da, e important să știi când să renunți la diverse proiecte, însă astfel de situații sunt excepția. Aproape niciodată nu e de renunțat. Am ajuns să cred că puterea adevărată, atunci când construiești proiecte, ți-o dă sentimentul ăla ciudat care apare atunci când înțelegi că rolul tău e să vâslești și să încerci, mereu, să te apropii de centrul firului apei, cât mai departe de malurile în care te poți împotmoli. Citește articolul
În una dintre zilele când stăteam cu fii-mea în parc aşteptând la coadă la leagăn, mi-au căzut ochii pe o fetiţă care-şi întreba mama câte-n lună şi în stele. „De ce câinele are blană şi peştele nu?”, „Unde se duc păsările care zboară în partea aia?” sau „Au toţi copiii buric?”. N-am auzit pe nimeni atât de inventiv, când e vorba despre încuiat părinţii cu întrebări. Şi am tot ascultat ce-i răspundea maică-sa, gândindu-mă că, la multe din întrebări, nici eu n-aş fi ştiut ce să-i răspund. Apoi a venit cireaşa de pe tort. Citește articolul
Cândva, demult, un om și-a construit o casă. S-a bucurat mult. În jurul lui, alți oameni construiau, la rândul lor. Mici, mari, de lemn, beton sau cărămidă, casele lor se ridicau spre ceruri înalte și puternice. Citește articolul
Privim adesea oameni care-şi vând companiile în schimbul a milioane de dolari şi ne gândim cum se scaldă ei în bani şi cum îşi vor pune deoparte grijile pentru restul vieţii lor. Singurul lucru mai puţin ştiut este că, pentru unii dintre aceşti oameni, banii în cauză vin prea târziu. Citește articolul
„Da' du-te, dom'le, de aici și lasă-mă în pace”, îmi spune furios un nene rotofei, cu casa peste drum de blocul meu. O casă mare, frumoasă, dar cu grădina vraiște, plină de ambrozie. Îl rugasem să rupă ambrozia aia, că mulți oameni fac alergie la ea. Inclusiv eu. Citește articolul
Cred că ideea de competiție pe care o inspiră viața și sistemul educațional modern ne determină să vedem în jur nu soluții, ci conflicte. Trebuie să întrecem pe cineva, să disecăm faptele și vorbele altuia pentru a le combate, să adulmecăm oportunitățile și să ne cocoțăm sus, călare pe ele, imediat ce se poate. Citește articolul