ACCES GRATUIT

Viata pe-un peron cu www in fata

Internetul a devenit in ultimii ani un cordon ombilical care ne mentine conectati la tot ce inseamna informatie. Oamenii au inchis televizorul, trec fara sa intoarca capul pe langa tarabele cu ziare, insa tasteaza zilnic zeci de www-uri pentru a-si satisface nevoia de informare. Lumea celor 3 w devine a doua natura pentru multi dintre noi, astfel ca realizam ca mare parte din timpul nostru se consuma intre doua click-uri si-o postare pe Facebook. Si atunci, de ce ne-ar mira ca si presa a speculat microbul internetului, iar ziarele au migrat masiv catre acest tip de suport? E adevarat, criza financiara din ultimii ani le-a urgentat cumva traiectoria, insa, indiferent de factorii externi, finalitatea ar fi fost aceeasi. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Scrisoare catre mama

Ziua mamei nu necesita o data speciala in calendar. Ziua mamei e ori de cate ori ii deschidem usa, cu gand bun si dor amar, dupa o perioada lunga in care am fost departe. Ziua mamei e atunci cand isi vede copiii stransi in jurul mesei la sarbatori, cand ii duce in prima zi la scoala sau atunci cand plange linistit la festivitatea de absolvire. Zi de zi, o mama traieste fericiri nenumarate alaturi de pruncii ei, regasind energie iar si iar, chiar si atunci cand munca, sefii, lipsurile financiare sau activitatile casnice o secatuiesc. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Dezbatere de weekend

Educatia in Romania, incotro?

Probabil ca multi dintre cei care vor citi acest text sunt parinti sau, daca nu, se gandesc ca pe viitor sa aiba un copil. Si, chiar daca nu se incadreaza in una din aceste doua categorii, sunt destule motive pentru care sa-si puna semne serioase de intrebare atunci cand trec pe langa o scoala: ce a ramas in 2011 din ea? O simpla cladire impartita in sali de clasa si o cancelarie, unde copiii vin ca sa aiba de unde pleca acasa sau locul unde ar trebui sa se formeze un om, locul unde caracterele se modeleaza si se pregatesc pentru lumea de maine? Citește articolul

ACCES GRATUIT

Despre Craciun, la modul subiectiv

Am ajuns la final de an. De a fost greu sau usor, acum nu mai conteaza. Stiu ca e vremea bilanturilor, e timpul sa tragi linie si sa vezi ce rezulta dupa 12 luni de tumult, dar, in perioada sarbatorilor, pentru mine nu e loc de asa ceva. Acum, mai mult ca oricand, am nevoie sa vad zambete pe buze, frunti descretite, maini calde si chipuri ale persoanelor dragi aproape de mine. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Despre oamenii de valoare din viata noastra. Cu drag

Se spune ca viata nu e nimic mai mult decat un cumul de experiente, unele pozitive, altele mai putin de laudat. Ceea ce ramane dupa fiecare din ele e practic ce ne caracterizeaza, cufarul acela prafuit de amintiri pe care fiecare il tragem dupa noi. Singurul de altfel cu care ramanem, odata ce invatam cat de efemere sunt lucrurile materiale. Tot asa, oamenii vin si pleaca din viata noastra, insa cei cu adevarat importanti dainuie chiar si atunci cand nu mai fac parte din lumea reala. Raman acolo suspendati pe vecie, alungandu-ti temerile, cand tot ce e in jur pare ca se prabuseste. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Romania nu e doar Dracula, Ceausescu si tigani

Romanii sunt un popor conservator, orice s-ar spune. Inca ne ghidam in viata dupa principii si prejudecati arhaice, poate de aici ni se trage si avansul de 20 ani pe care Vestul il are fata de noi. Unde s-a produs aceasta sincopa? Multe din cauze nu se afla in prezent, ele dainuie de zeci de ani si continua sa aiba consecinte nefaste in prezent. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Jurnalul unui om "fericit"

Puterea de a o lua de la capat

Cand esti tanar, nu stai prea mult sa cantaresti deciziile pe care le iei. Te arunci cu capul inainte si astepti sa vezi ce-o iesi. Daca e rau sau bine, de asta nu iti poti da seama decat atunci cand risti. Dar cand deja te afli la o anumita varsta, cat curaj mai ai sa tragi linie si s-o iei de la capat? Citește articolul

ACCES GRATUIT

Cand mediocritatea devine o calitate

Ma consider un om cu obiceiuri hai sa le spunem normale. Iubesc viata, oamenii care stiu sa si-o traiasca, cartile bune, filmele lui Tarkovski si chitara lui Eric Clapton. Desi as vrea sa cred ca si in Romania viata culturala este apreciata, se dezvolta incet, dar sigur, si tot mai multi dintre romani adera la ea, realitatea zilnica imi ia bandajul de pe ochi intr-un mod extrem de dureros, ca de pe o rana care nu e vindecata complet. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Bucurestiul, mi(ti)cii si blocurile comuniste

Indiferent ca vii de pe autostrada, DN1, de pe soseaua de centura, din nord, sud sau est, Bucurestiul pare acelasi. Zeci de blocuri fade ti se arata in stanga si in dreapta, triste, cu tencuiala stand sa cada si balcoane pline cu rufe la uscat. Ici colo putina verdeata, in spatiile crutate de cei de la primarie. In rest, o mare gri de betoane, mult praf si aglomeratie. Si totusi, desi nu e nici pe departe un oras pe care sa il iubesti, exista ceva indefinibil in interiorul meu, ceva care ma tine legata ca printr-un cordon ombilical de el. Citește articolul

ACCES GRATUIT

Cat mai valoreaza o prietenie?

Odata cu scurgerea timpului, in ecuatia vietii se petrec o serie de operatii. Se aduna, se scad, se inmultesc si se impart lucruri, oameni, iubiri, prietenii. Iar uneori, cand tragi linie si incerci sa faci un calcul, realizezi ca esti pe minus, ceva s-a scurs si-atunci incepi sa reiei operatiile. Apoi vine paradoxul numarul doi: poate ca ai facut un calcul corect, dar totusi, unde e greseala? Cineva/ceva s-a pierdut pe drum. Tovarasul cu care ai pornit alaturi in viata se poticneste la un moment dat si renunta la cursa sau poate tu schimbi banda definitiv si uiti drumul inapoi. Citește articolul