In fapt, reclamantii s-au plans de incalcarea dreptului lor de proprietate asupra unui imobil, ca urmare a respingerii de catre instantele interne a actiunii lor in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare incheiat de catre stat cu fostii chiriasi, desi, prin hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila, reclamantii redobandisera dreptul de proprietate asupra imobilului in cauza.

Curtea Europeana a considerat ca situatia de fapt din aceste cauze este similara celei din cauzele Strain si altii impotriva Romaniei si Porteanu impotriva Romaniei, in care Curtea a apreciat ca vanzarea de catre stat a bunului reclamantilor catre terti, vanzare anterioara confirmarii definitive in justitie a dreptului de proprietate al reclamantilor, reprezinta o incalcare a dreptului prevazut de articolul 1 din Primul Protocol Aditional. Curtea a retinut ca vanzarea bunului reclamantilor, in baza Legii nr. 112/1995, i-a impiedicat pe acestia sa-si exercite dreptul de proprietate si ca nicio despagubire nu le-a fost acordata pentru aceasta lipsire de bun.

De asemenea, Curtea retine ca, desi in virtutea legii nr. 247/2005, persoanele care se afla in situatia reclamantilor au dreptul la o indemnizatie egala cu valoarea de piata a bunului care nu poate fi restituit, sub forma de titluri de valoare la fondul „Proprietatea”, si desi, prin Ordonanta Guvernului nr. 81/2007, se reglementeaza o serie de masuri pentru accelerarea procedurilor de acordare a despagubirilor, acest fond nu reprezinta, in prezent, o cale susceptibila sa conduca la o despagubire efectiva a reclamantilor.

In concluzie, Curtea a considerat ca privarea reclamantilor de bunul lor, combinata cu absenta totala a unei despagubiri, a reprezentat o sarcina disproportionata si excesiva, incompatibila cu dreptul la respectarea bunurilor, garantat de articolul 1 al Primului Protocol Aditional la Conventie.

In consecinta, instanta de la Strasbourg a obligat statul roman la restituirea catre reclamanti a imobilului in discutie sau la plata, cu titlu de daune materiale, a sumei de 110.000 EUR. De asemenea, instanta europeana a obligat statul roman la plata sumei de 3.000 EUR, cu titlu de daune morale, precum si la plata sumei de 450 EUR, cu titlu de cheltuieli de judecata.


Sursa: Ministerul Afacerilor Externe