avocatnet.ro 
Citim deseori ca folosirea unui program instalat pe calculatorul personal, mai ales daca programul respectiv face parte din categoria „open source”, trebuie realizata in deplina concordanta cu GNU.
In articolul de fata o sa incerc dezbaterea a doua elemente importante, in legatura evidenta cu termenul „GNU”: tipologia juridica romaneasca a programelor „open source”, precum si regimul juridic al acestor programe.
Mici referiri la istoria termenului
In 1983, in SUA, Robert Stallman a infiintat Free Software Foundation, cu intentia de a cladi un sistem de operare pentru calculatoare la fel de fiabil ca referinta comerciala de atunci, UNIX. Si-a botezat proiectul, pe care urma sa il puna in practica cu ajutorul Free Software Foundation, GNU. Numele pare simplu de explicat, insa importanta sa este data mai degraba de implicatiile pe care crearea acestui proiect le-a retinut in lumea IT si in cea juridica. Pentru ca GNU este o referinta clara la softul „open source”, softul pentru surse deschise.
"Open source" vs. freeware
Softul "open source" trebuie inteles, ca tipologie a softului, in antiteza cu binecunoscutul soft freeware. Utilizatorul obisnuit este atras de categoria programelor freeware tocmai pentru ca folosinta pe care o da el softului respectiv este una normala. Prin folosinta normala a unui program freeware se intelege doar folosirea programului respectiv, fara observarea si transformarea functiunilor esentiale ale acestora. Programatorul, in schimb, poate sa isi puna problema ca un soft ar putea fi calea de acces catre alt tip de utilitati informatice, si incearca o descompunere, o decompilare a programului tocmai ca pe baza functiunilor sale sa incerce sa dezvolte o alta aplicatie.
Aici intervine distintia fundamantala intre softul freeware si softul open source. Cele doua tipuri de aplicatii trebuie vazute prin intermediul a doua atribute care le-ar putea caracteriza: GRATUITATE si TRANSPARENTA CODULUI-SURSA (liniile de programare care constituie, prin succesiunea lor logica, tocmai elementele de functionare ale programului).
Gratuitatea este atribut comun, in vreme ce transparenta codului-sursa este un element de specificitate al programelor „open source”. Programele „open source” au si o alta caracteristica fundamantala: ele sunt opere colective, in sensul in care, din momentul in care oricine are acces la codul lor sursa, orice binevoitor experimentat poate sa repereze erorile si sa participe la imbunatatirea arhitecturii programului.
Din aceasta cooperare au rezultat o serie de aplicatii libere, insa toate au culminat cu aparitia, la inceputul anilor 1990, a softului Linux. O sa incerc o istorie a Linuxului tocmai pentru a explica un alt concept esential care tine de aplicatiile „open source”: termenul copyleft.
La inceputurile aventurii sale informatice, Linus Torvalds, finlandezul care a facut celebra miscarea „open source” prin transformarea Linuxului intr-un competitor "vizibil" al Windows, si-a construit un program care nu se deosebea cu nimic de creatiile existente pana atunci. Lipsit de mijloacele materiale necesare achizitionarii unui sistem Unix, Torvalds a apelat la ajutorul comunitatii Free Software Foundation, si a inceput sa construiasca partea de program care nu se dovedise competitiva, cu ajutorul internautilor.
Proiectul lui s-a concretizat in 1991, iar prima versiune stabila a Linux-ului a fost distribuita gratuit pe internet incepand cu 1994.
Partea interesanta de abia acum urmeaza. Licenta sub care este distribuit Linux-ul, licenta de tip copyleft, nu interzice doar ascunderea codului-sursa de catre programator, ci stipuleaza clar ca toate aplicatiile derivate din acest cod raman deschise. Altfel spus, se interzice reintoarcerea in proprietate privata a aplicatiei rezultate prin imbunatatirea sau modifiare succesiva a codului-sursa al Linuxului.
Regimul juridic aplicabil
in Romania
softurilor "open source"
Dincolo de beneficiul folosirii succesive al programului, softurile „open source” impun de obicei reguli aparte de utilizare a programului si a oricaror alte programe rezultate din modificarea, adaptarea sau imbuntatatirea softului incipient. „Nu puteti modifica programul pentru ca mai apoi sa-l vindeti cuiva cu precizarea ca va apartine” sunt cuvintele de care o sa va loviti cel mai des in conventiile GNU care insotesc cele mai multe dintre aplicatiile de tip „open source”.
Sanctiunea este aceea aplicabila faptei de incalcare a dreptului de autor asupra unei opere colective. De altfel, majoritatea aplicatiilor de tip „open source” au o echipa care se preocupa de respectarea GNU de catre utilizatorii aplicatiei, echipa care isi poate asuma, ca echipa sau persoana la initiativa careia a fost creata „baza aplicatiei respective” dreptul de a cere repararea prejudiciilor suferite prin incalcarea licentei „copyleft”.
La noi, atat doctrina cat si legislatia s-au exprimat elocvent in privinta definirii si a regimului juridic al operelor colective, asa cum sunt aplicatiile „open source”. Potrivit doctrinei romanesti, asemenatoare doctrinei franceze, este definita ca opera colectiva „acea opera creata din initiativa unei persoane fizice sau juridice care o editeaza, o publica si o divulga pe responsabilitatea si sub numele sau si in care contributiile personale ale autorilor formeaza un tot, fara a fi posibil, data fiind natura operei, sa se atribuie vreun drept distinct unuia dintre coautori asupra ansamblului operei create”.
In acelasi
timp, raporturile dintre autorii operei colective si persoana la
initiativa careia a fost creata opera sunt supuse contractului incheiat
intre aceste parti. Prin urmare, fata de utilizatorii romani, GNU este un
contract pe care acestia sunt tinuti sa il respecte. Incalcarea GNU este
echivalenta cu incalcarea licentei de utilizare a unui contract protejat
de Legea dreptului de autor nr. 8/1996.
Concluzie
Programele de tip "open source" au asadar, drept caracteristica evidenta,
permanenta atributului lor de program apartinand domeniului public. Este
permisa folosirea, decompilarea sau utilizarea acestor programe ca
platforma de dezvoltare pentru alte aplicatii, insa este interzisa
aproprierea aplicatiilor rezultate in urma acestor operatiuni.
Acronim animalier rezultat din propozitia motto a Free Software Foundation “GNU is not Unix”
Joc de cuvinte care face aluzie la termenul “copyright” : in loc de a stabili « drepturi de reproducere », se impune « reproducerea libera » a softului. Numele oficial al acestei licente este General Public License.
Dr. Viorel Ros, Dreptul Proprietatii Intelectuale, Ed. Global Lex 2001, pag. 60
Potrivit art. 132-133 al Codului Francez pentru Proprietate Intelectuala, opera colectiva este opera create din initiative unei personae fizice sau juridice care o editeaza, o publica si o divulga sub conducerea si in numele sau si in care contributia persoanala a diversilor autori, participanti la elaborarea acesteia se face in considerarea operei in ansamblu, fara a se putea atribui, fiecaruia dintre ei, un drept distinct asupra operei relizate.
Acest material este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale, conform termenilor și condițiilor de furnizare a serviciilor avocatnet.ro. Dacă reprezentaţi o instituţie media sau o companie şi doriţi un acord pentru republicarea articolelor noastre, va rugăm să ne trimiteţi o solicitare pe adresa office@avocatnet.ro.
Articole în legatură
Cum pot fi protejate afacerile cu aplicatii mobile?
Aspecte juridice
4 Septembrie 2013
4 Septembrie 2013
Daniela2172
Comentarii articol (0)