Decizie a ICCJ privind evaluarea in bani a unor litigii civile si comerciale

In recursul inaintat ICCJ, procurorul general Laura Codruta Kovesi a evidentiat faptul ca instantele au punct de vedere neunitar cu privire la interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 1 pct. 1, art. 2 pct.1 lit.a si b si art. 282¹ alin.1 din Codul de procedura civila, in ceea ce priveste caracterul evaluabil sau neevaluabil in bani al litigiilor civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice, privind drepturi patrimoniale, atat in situatia in care este formulat capatul de cerere accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare sau restituirea prestatiilor efectuate, cat si in situatia in care nu este formulat acest capat de cerere, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta a acestor litigii si a  cailor de atac ce pot fi exercitate.

Conform unui comunicat emis recent de ICCJ, Sectiile Unite au admis recursul in interesul legii, prin Decizia nr. 32/2008, din 9 iunie. 

Astfel, ICCJ a stabilit ca " dispozitiile art. 1 pct. 1, art. 2 pct. 1 lit. a si b si art. 282¹ alin. 1 din Codul de procedura civila, se interpreteaza in sensul ca, in vederea determinarii competentei materiale de solutionare in prima instanta si a cailor de atac, sunt evaluabile in bani litigiile civile si comerciale avand ca obiect constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, constatarea nulitatii, anularea, rezolutiunea, rezilierea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, indiferent daca este formulat petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare."
           
"Dupa redactarea considerentelor si semnarea deciziei aceasta se va publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I ", se mai arata in acelasi comunicat. 

Practica neunitara a instantelor 

 In recursul in interesul legii, procurorul general a evidentiat practica neunitara a instantelor, astfel:
1. Unele instante au apreciat ca  aceste categorii de litigii, avand un obiect patrimonial, sunt evaluabile in bani, cu consecinta stabilirii competentei si a cailor de atac in functie de valoarea obiectului litigiului.

In motivarea acestui punct de vedere s-a aratat ca, ori de cate ori pe calea actiunii civile se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara, pentru stabilirea competentei materiale de solutionare in prima instanta a litigiilor civile si comerciale si a cailor de atac ce pot fi exercitate.
                       
La stabilirea criteriului valoric, legiuitorul a avut in vedere valoarea obiectului litigiului in materialitatea sa, pretentia concreta, precum si dreptul subiectiv asupra fiecarui bun reclamat, sens in care a impus, prin art. 112 alin.1 pct.3 din Codul de procedura civila , obligatia reclamantului de a preciza valoarea obiectului cererii.
                       
In consecinta, pentru determinarea competentei materiale si a cailor de atac potrivit dispozitiilor art. 1 pct.1, art. 2 pct.1 lit.a si b si art. 282¹ alin.1 din Codul de procedura civila, nu se are in vedere denumirea generica a cererii, ci valoarea obiectului acesteia, indiferent daca cererea este in constatarea sau in realizarea dreptului.
 
Procurorul general a sustinut ca acest punct de vedere "este in conformitate cu litera si spiritul legii."

2. Alte instante au considerat ca aceste litigii nu sunt evaluabile in bani, iar formularea petitului accesoriu, privind repunerea in situatia anterioara determina incidenta dispozitiilor art. 17 din Codul de procedura civila, potrivit caruia „cererile accesorii si incidentale sunt in caderea instantei competente sa judece cererea principala”, fara a avea nicio relevanta sub aspectul competentei si a cailor de atac.
                       
Astfel, s-a aratat ca in mod cert actiunile in constatare nu pot fi calificate ca avand un  caracter patrimonial, evaluabil in bani.
                       
S-a apreciat ca acelasi caracter il au si actiunile in rezilierea sau rezolutiunea contractelor, deoarece pe aceasta cale se urmareste aplicarea, pentru neindeplinirea obligatiilor contractuale de catre una dintre parti, a unei sanctiuni civile, nesusceptibila de evaluare.
                  
Asadar, indiferent de valoarea obiectului litigiului, in cadrul acestor actiuni se analizeaza indeplinirea, de catre parti, a obligatiilor  ce le revin potrivit contractului.
                       
Tot astfel, si cererile privind constatarea nulitatii absolute sau anularea unor acte juridice sunt neevaluabile in bani, deoarece pe aceasta cale se tinde la desfiintarea actelor, pentru neindeplinirea conditiilor de validitate. 


Argumentele Procurorului general 


In sustinerea recursului in interesul legii, Procurorul general, Laura Codruta Kovesi a evidentiat urmatoarele aspecte: 

Potrivit dispozitiilor art.1 pct.1 din Codul de procedura civila, „judecatoriile judeca in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante”.

Tot astfel, art. 2 pct.1 lit.a din acelasi cod, astfel cum a fost modificat prin art. I pct.1 din Legea nr. 219/2005, arata ca tribunalul judeca in prima instanta procesele si cererile in materie comerciala al caror obiect are o valoare de peste 100.000 lei, precum si procesele si cererile in aceasta materie al caror obiect nu este evaluabil in bani, iar potrivit art. 2 pct.1 lit.b, competenta materiala a tribunalului, ca prima instanta, se circumscrie in materie civila, proceselor si cererilor al caror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu exceptia cererilor de imparteala judiciara, a cererilor in materie succesorala, a cererilor neevaluabile in bani si a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii, sau dupa caz, posesorii, formulate de tertii vatamati in drepturile lor prin aplicarea legilor in materia fondului funciar.

Ca atare, se constata ca in partajarea competentei materiale sau de atributiune, de solutionare in prima instanta a cauzelor civile si comerciale, legiuitorul a utilizat doua criterii obiective, constand in  natura litigiului si valoarea interesului litigios.
#PAGEBREAK#
Criteriul valoric opereaza exclusiv in cazul cererilor evaluabile in bani, deoarece cu privire la cererile neevaluabile in bani, din interpretarea art. 2 pct.1 lit.a si b din Codul de procedura civila, rezulta ca legiuitorul le plaseaza in competenta exclusiva a judecatoriilor, in materie civila,  respectiv a tribunalelor, in materie comerciala.

Acelasi criteriu valoric este utilizat de legiuitor si pentru determinarea cailor de atac ce pot fi exercitate impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in prima instanta.

Astfel, dupa ce in art. 282 alin.1 din Codul de procedura civila , astfel cum a fost  modificat prin Legea nr. 219/2005 este enuntata regula potrivit careia hotararile date in prima instanta de judecatorie sunt supuse apelului la tribunal, iar hotararile date in prima instanta de tribunal sunt supuse apelului la curtea de apel, prin art. 282¹ alin.1 astfel cum a fost modificat, initial, prin art. I pct.7¹ din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 58/2003, introdus prin Legea nr. 195/2004 si,  ulterior, prin art. I pct. 40 din Legea nr. 219/2005, legiuitorul a instituit exceptia de la aceasta regula, stabilind ca: „Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, litigii al caror obiect are o valoare de pana la 100.000 lei inclusiv, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, actiunile posesorii, precum si cele referitoare la inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii si in alte cazuri prevazute de lege”.

Spre deosebire de redactarea initiala a textului care in forma avuta anterior Legii nr. 195/2004 pentru aprobarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 58/2003, arata ca: „Nu sunt supuse apelului hotararile judecatoresti date in prima instanta in cererile introduse pe cale principala privind pensii de intretinere, obligatii de plata a unei sume de bani sau de predare a unui bun mobil, in valoare de pana la 200 milioane lei inclusiv, actiunile posesorii, cele referitoare la  inregistrarile in registrele de stare civila, luarea masurilor asiguratorii, precum si in alte cazuri prevazute de lege”, reglementarea in vigoare incepand cu data de 29 mai 2004, extinde considerabil sfera hotararilor judecatoresti care sunt supuse unei singure cai de atac, respectiv recursului.

Aceasta exprima vointa legiuitorului, de a suprima posibilitatea exercitarii apelului impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in prima instanta in litigiile patrimoniale considerate de o importanta valorica mai redusa, in scopul asigurarii celeritatii in solutionarea acestora, extinzandu-se, totodata, sfera de aplicare a dispozitiilor art. 282¹ alin.1 din Codul de procedura civila.

Se observa, totodata, intentia legiuitorului de a se indeparta fata de solutia adoptata anterior care viza, exclusiv, actiunile in realizare avand ca obiect obligatii de plata a unor sume de bani sau de predare a unui bun mobil in valoare de pana la 200 milioane  lei inclusiv si de a extinde sfera de aplicare a dispozitiilor art. 282¹ alin.1 din Codul de procedura civila, prin includerea tuturor litigiilor patrimoniale, evaluabile in bani, atat in materie civila, cat si in materie comerciala, indiferent daca acestea vizeaza actiuni  in realizare, in constatare sau in constituire, actiuni reale, personale sau mixte, singura conditie impusa fiind doar ca obiectul litigiului sa aiba o valoare inferioara plafonului de 100.000 lei, inclusiv.

Ca atare, pentru determinarea, atat a competentei materiale de judecata in prima instanta, cat si a caii/cailor de atac ce pot fi exercitate impotriva hotararilor judecatoresti pronuntate in prima instanta in litigiile civile si comerciale, avand ca obiect constatarea nulitatii, anularea, rezilierea, respectiv rezolutiunea unor acte juridice  care privesc drepturi patrimoniale,constatarea existentei sau inexistentei unui drept patrimonial, prezinta relevanta doar calificarea litigiului din perspectiva dihotomica a caracterului patrimonial sau nepatrimonial (evaluabil sau neevaluabil in bani).

Procurorul general a apreciat ca toate aceste litigii au un caracter patrimonial (evaluabil in bani), indiferent daca in cuprinsul cererii de chemare in judecata este formulat capatul de cerere accesoriu privind repunerea in situatia anterioara prin restituirea prestatiilor efectuate.

Astfel, obiectul actiunii civile consta, invariabil, in protectia unui drept subiectiv sau a unui interes pentru a carui realizare, calea justitiei este obligatorie si se concretizeaza in raport  de mijlocul procesual folosit.

Prin urmare, obiectul actiunii civile care consta intotdeauna  in protectia dreptului subiectiv, nu se confunda cu insusi obiectul litigiului care este reprezentat de pretentia concreta dedusa judecatii.
#PAGEBREAK#
Or, pretentia concreta nu reprezinta altceva decat afirmarea dreptului a carui protectie se solicita, drept care este  intotdeauna evaluabil in bani daca are caracter patrimonial si poate fi protejat printr-o actiune personala, reala sau mixta, in functie de natura sa, drept de creanta sau drept real.

In consecinta, ori de cate ori pe calea actiunii in justitie se tinde a se proteja un drept patrimonial, evaluarea obiectului litigiului este posibila si necesara.

Ca atare, se poate afirma ca dreptul subiectiv ce se cere a fi protejat in justitie, „transfera” caracterul sau patrimonial sau nepatrimonial litigiului insusi  si astfel, litigiul va putea fi calificat ca fiind evaluabil in bani, ori de cate ori in structura raportului juridic de drept substantial, dedus judecatii, intra un drept patrimonial, real sau de creanta.

De altfel, potrivit dispozitiilor art. 112 alin.1 pct.3 din Codul de procedura civila, cererea de chemare in judecata trebuie sa cuprinda, obligatoriu, obiectul cererii si valoarea lui, dupa pretuirea reclamantului, atunci cand pretuirea este posibila.

In plus, in materie comerciala, potrivit dispozitiilor art. 720³ alin.1 lit.c din Codul de procedura civila, reclamantul trebuie sa indice si calculul prin care s-a ajuns la determinarea valorii cererii, cu indicarea inscrisurilor corespunzatoare.

Astfel, cererile de chemare in judecata formulate in materie civila si comerciala prin care se solicita constatarea nulitatii, anularea, rezilierea sau rezolutiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, ce pot fi evaluate pecuniar sunt actiuni patrimoniale, evaluabile in bani, indiferent daca se pretinde sau nu restituirea prestatiilor efectuate, fiind pe deplin aplicabil criteriul valoric in vederea determinarii competentei materiale si a cailor de atac.

Caracterul evaluabil in bani este dat, in aceasta situatie, de capatul  principal de cerere, iar nu de petitul accesoriu privind restabilirea situatiei anterioare care nu are nicio influenta asupra caracterului actiunii si implicit, asupra competentei instantei.

Un alt argument este reprezentat de continutul art. 18¹ din Codul de procedura civila, potrivit caruia, „instanta investita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea obiectului cererii ramane competenta sa judece chiar daca, ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect”.

Textul are o valoare de principiu si confirma regula potrivit careia competenta instantei se stabileste inca din momentul investirii acesteia, prin insusi actul de sesizare.

De asemenea, in cazul actiunilor in constatare, prin care se tinde la consfintirea pe cale judiciara a existentei sau inexistentei unui drept, prin art. 18 din Codul de procedura civila se stabileste acelasi regim de competenta ca si pentru actiunile in realizarea dreptului, astfel incat competenta materiala este determinata si in aceasta materie, potrivit regulilor  de competenta prevazute pentru actiunile in realizarea dreptului  a carui existenta sau inexistenta se cere a fi constatata, fiind aplicabile aceleasi reguli de stabilire a caracterului patrimonial ori nepatrimonial al litigiului.

In consecinta, pentru determinarea competentei materiale si a cailor de atac nu se are in vedere denumirea generica a cererii, ci valoarea obiectului litigiului, ce se impune a fi precizata de reclamant, indiferent daca actiunea este in constatarea sau in realizarea dreptului.

Caracterul evaluabil sau neevaluabil in bani al unei actiuni nu poate fi influentat de necesitatea platii unei taxe judiciare de timbru fixe sau progresive, deoarece din perspectiva analizata, litigiul este evaluabil in bani, indiferent daca cererile formulate in cadrul acestuia se timbreaza sau nu raportat la valoare.

Faptul ca legiuitorul, in vederea determinarii taxelor judiciare de timbru, a calificat anumite cereri ca fiind evaluabile sau neevaluabile in bani, impunand un anumit regim de taxare nu prezinta importanta sub aspectul discutat, al competentei materiale si al cailor de atac, deoarece prevederile Legii nr. 146/1997 si cele cuprinse in Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al Ministrului Justitiei, constituind norme speciale si se aplica exclusiv in materia pentru care au fost edictate.