Siguranta alimentului

Siguranta alimentului
     Ministerul Integrarii Europene
     7 septembrie 2003

   Proiectul final al Legii cadru privind siguranþa alimentului, care transpune legislaþia europeanã în acest domeniu, a fost analizat saptamana trecuta de cãtre reprezentanþii Ministerului Agriculturii, Ministerului Sãnãtãþii ºi ANPC, în cadrul delegaþiei sectoriale pentru capitolul libera circulaþie a mãrfurilor (siguranþa alimentarã). Reuniunea a avut loc la sediul Ministerului Integrãrii Europene, vineri, 5 septembrie 2003. În cadrul discuþiilor, s-a decis ca Legea privind siguranþa alimentului sã fie o reglementare cadru, conþinând principiile directoare, care transpun Regulamentul Parlamentului European ºi Consiliului (CE) nr. 178/2002 din 28 ianuarie 2002, urmând ca legislaþia secundarã necesarã pentru aplicarea acesteia sã fie adoptatã ulterior.

Ce prevede legislaþia europeanã care va fi transpusã prin aceastã lege?
Regulamentul Parlamentului European ºi Consiliului (CE) nr. 178/2002 din 28 ianuarie 2002, care este transpus în proiectul de Lege Cadru, reprezintã baza pentru asigurarea unui nivel ridicat de protecþie a sãnãtãþii umane ºi a intereselor consumatorilor în legãturã cu alimentele.

Ce este un aliment ?
În definiþia acquis-ului comunitar (Regulamentul Parlamentului European ºi Consiliului (CE) nr. 178/2002), „aliment” (sau „produs alimentar”) reprezintã orice produs sau substanþã, indiferent dacã este prelucratã, parþial prelucratã sau neprelucratã, destinatã sau prevãzutã în mod rezonabil a fi ingeratã de oameni. „Alimentele” includ bãuturile, guma de mestecat ºi orice substanþã, inclusiv apa, încorporatã în mod intenþionat în alimente în timpul producerii, preparãrii sau tratãrii lor. „Alimentele” nu includ: hrana animalelor; animalele vii, în afara cazurilor în care ele sunt pregãtite pentru introducerea pe piaþã pentru consumul uman; plantele, înainte de a fi recoltate; produsele medicinale, în sensul specificat în Directivele Consiliului 65/65/CEE ºi 92/73/CEE ; cosmeticele, în sensul Directivei Consiliului 76/768/CEE ; tutunul ºi produsele din tutun, în sensul Directivei Consiliului 89/622/CEE ; narcoticele sau substanþele psihotrope, în sensul Convenþiei Unice a Naþiunilor Unite privind Narcoticele, 1961 ºi al Convenþiei Naþiunilor Unite privind Substanþele Psihotrope, 1971; reziduurile ºi substanþele contaminante.

Legislaþia europeanã în domeniul alimentar acoperã orice etapã de producþie, prelucrare ºi distribuþie a alimentelor ºi a hranei pentru animale produsã sau folositã pentru hrana animalelor producãtoare de alimente.

Siguranþa alimentelor – prevederile legislaþiei europene, transpuse în proiectul de lege
Conform legislaþiei europene, alimentele nu sunt comercializate dacã nu prezintã siguranþã. Se considerã cã alimentele nu prezintã siguranþã dacã acestea:
a. sunt dãunãtoare sãnãtãþii;
b. nu sunt adecvate consumului uman.

Atunci când se determinã dacã un aliment prezintã sau nu siguranþã, trebuie sã se aibã în vedere:
(a) condiþiile normale de folosire a alimentului de cãtre consumator ºi fiecare etapã de producþie, prelucrare ºi distribuþie;
(b) informaþiile furnizate consumatorului, inclusiv informaþiile de pe etichetã sau la alte informaþii general disponibile pentru consumator în privinþa evitãrii unor anumite efecte negative asupra sãnãtãþii ale unui anumit aliment sau ale unei anumite categorii de alimente.

Atunci când se determinã dacã un aliment dãuneazã sãnãtãþii, trebuie sã se aibã în vedere:
(a) nu numai efectele probabile imediate ºi /sau pe termen scurt sau lung ale acelui aliment asupra sãnãtãþii unei persoane care îl consumã, dar ºi asupra generaþiilor urmãtoare;
(b) efectele toxice cumulative probabile;
(c) sensibilitatea deosebitã, din punctul de vedere al sãnãtãþii, a unei categorii specifice de consumatori, atunci când alimentul este destinat acelei categorii de consumatori.

În cazurile în care un aliment care nu prezintã siguranþã face parte dintr-un transport, dintr-un lot sau dintr-o partidã de mãrfuri alimentare din aceeaºi clasã sau având aceeaºi descriere, se presupune cã toate alimentele din respectivul transport, lot sau partidã nu prezintã nici ele siguranþã, în afara cazurilor în care, în urma unei evaluãri detaliate, nu existã nici o dovadã cã restul transportului, lotului sau partidei nu prezintã siguranþã.

Hrana pentru animale
În ceea ce priveºte hrana pentru animale, acquis-ul comunitar prevede cã aceasta prezintã riscuri pentru utilizarea cãreia îi este destinatã, dacã:
- are un efect negativ asupra sãnãtãþii oamenilor sau animalelor;
- determinã un risc pentru consumul uman al alimentelor derivate din animale producãtoare de alimente.

Retragerea de pe piaþã ºi controlul
Regulamentul 178/2002 aratã cã, dacã un agent cu activitate în domeniul alimentar considerã sau are motive sã creadã cã un aliment pe care l-a importat, produs, prelucrat, fabricat sau distribuit nu satisface cerinþele de siguranþã alimentarã, el iniþiazã imediat proceduri pentru retragerea alimentului respectiv de pe piaþã, dacã alimentul a ieºit de sub controlul imediat al respectivului agent iniþial, ºi informeazã despre aceasta autoritãþile competente. În cazul în care produsul ar putea sã fi ajuns la consumator, operatorul informeazã în mod eficient ºi precis consumatorii în legãturã cu motivul retragerii acestuia ºi, dacã este necesar, retrage de la consumatori produsele care le-au fost deja furnizate, atunci când alte mãsuri nu sunt suficiente pentru realizarea unui nivel ridicat de protecþie a sãnãtãþii. Aceleaºi prevederi se aplicã ºi în ceea ce priveºte hrana pentru animale, caz în care aceasta este distrusã.

Agenþii cu activitate în domeniul alimentelor ºi hranei pentru animale iau mãsuri, în toate etapele producerii, prelucrãrii ºi distribuþiei din unitatea aflatã sub controlul lor, astfel încât alimentele sau hrana pentru animale sã satisfacã cerinþele legislaþiei referitoare la alimente care sunt relevante pentru activitãþile lor ºi verificã îndeplinirea acestor cerinþe. De asemenea, aceºtia trebuie sã fie capabili sã indice exact traseul produsului respectiv (persoana sau unitãþile care le-au furnizat produsul respectiv) ºi sã punã aceste informaþii la dispoziþia autoritãþii competente, la cererea acesteia.

Instituþii de aplicare a legii în Uniunea Europeanã ºi în România
Statul membru aplicã legislaþia referitoare la alimente, monitorizeazã ºi verificã îndeplinirea cerinþelor relevante ale legislaþiei referitoare la alimente de cãtre agenþii cu activitate în domeniul alimentelor ºi hranei pentru animale în toate etapele producerii, prelucrãrii ºi distribuþiei, prevede acquis-ul comunitar.

În România, instituþiile responsabile pentru aplicarea legii sunt Ministerul Agriculturii, Pãdurilor, Apelor ºi Mediului, Ministerului Sãnãtãþii ºi Familiei, Autoritatea Naþionalã de Protecþie a Consumatorului ºi instituþiile lor descentralizate.

Conform Regulamentului Parlamentului European ºi Consiliului (CE) nr. 178/2002, instituþia care gestioneazã în Uniunea Europeanã politica referitoare la siguranþa alimentelor este Autoritatea Europeanã pentru Siguranþa Alimentarã. O instituþie cu aceleaºi atribuþii a fost înfiinþatã ºi în România, printr-o decizie luatã în ºedinþa de guvern din 28 august 2003. Noua instituþie se numeºte Agenþia Românã pentru Siguranþa Alimentelor, iar decizia de înfiinþare a acesteia reprezintã un angajament al României în negocierile cu Uniunea Europeanã pentru capitolul Libera circulaþie a mãrfurilor.

Modificarea si completarea Legii privind produsele cosmetice
Legislatie
16 August 2004

UE drastica cu normele de siguranþã alimentarã
Știri & Revista presei
6 Iunie 2006

Siguranta alimentului

Evenimente avocatnet.ro

Articole în legatură

Modificarea si completarea Legii privind produsele cosmetice Legislatie 16 August 2004

UE drastica cu normele de siguranþã alimentarã Știri & Revista presei 6 Iunie 2006

Discuții relevante

Comentarii articol (3)

Modificarea si completarea Legii privind produsele cosmetice
Legislatie
16 August 2004

UE drastica cu normele de siguranþã alimentarã
Știri & Revista presei
6 Iunie 2006