Amenzi in valoare de 24 de milioane de lei pentru munca la negru, in 2009

In anul 2009, Inspectia Muncii a desfasurat actiuni de control, atat prin programele cadru anuale, cat si prin organizarea de campanii la nivel national, in ceea ce priveste identificarea si combaterea muncii nedeclarate.

Inspectia Muncii a verificat astfel peste 100 de mii de angajatori, dintre care 8500 au fost depistati folosind forta de munca fara forme legale de angajare, drept pentru acre au fost aplicate amenzi in valoare de aproape 24 de milioane de lei.

Datele prezentate arata si faptul ca peste 17 mi de persoane erau angajate fara forme legale, din care 7.116 femei, 164 tineri cu varsta intre 15 – 18 ani.

Domeniile in care s-a inregistrat o prevalenta a muncii la negru sunt variate: constructii, industria textila, exploatarea si industrializarea lemnului, industria lemnului, panificatie, agricultura, micul comert, micii transportatori, industria alimentara si prestarile servicii (paza si protectie, service auto, spalatorie auto, frizerie, coafura), depozite en-gros si super-market, activitati din alimentatia publica (baruri, restaurante, patiserii, cofetarii).

In prezent, sanctionarea contraventionala pentru munca nedeclarata, potrivit conform competentelor Inspectiei Muncii, se in baza art. 276 alin. 1 lit. e) din Codul muncii, ce prevede o amenda la 3.000 lei la 4.000 lei pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei.

Aspectele sub care se manifesta munca nedeclarata sunt multiple:
- intelegerea dintre angajator si angajat in urma careia angajatul presteaza munca in lipsa unui contract individual de munca, lipsindu-l de drepturile si obligatiile ce decurg din acestea ;
- neintocmirea formelor legale de angajare pentru perioada de proba;
- utilizarea de catre persoanele fizice de personal casnic pentru efectuarea unor servicii si lucrari in gospodariile individuale, fara incheierea unei forme de angajare ;
- folosirea in mod ilegal a fortei de munca ziliera sau sezoniera.

Consecintele sociale si economice pe care le produce munca fara forme legale sunt extrem de grave :
- persoana care presteaza munca fara forme legale este lipsita de protectie sociala:
- nu beneficiaza de indemnizatie de asigurari sociale, asigurari de sanatate, asigurari de somaj;
- este lipsita de asigurari privind accidentele
- conditiile de munca sunt mai grele decat in cadrul unei relatii de munca declarate
- riscul de accidentare este ridicat comparativ cu statutul de angajat legal
- exista un risc crescut de pierdere a locului de munca
- angajatorul este lipsit de posibilitatea legala de a responsabiliza pe lucrator pentru eventualele pagube produse de acesta;
- fondurile sociale si bugetul de stat sunt pagubite prin sustragerea de la plata impozitelor si a contributiilor sociale.

Cauzele identificate ca generatoare de situatii de munca fara forme legale sunt diverse:
- mentalitatea atat a angajatorilor, care uneori vizeaza prin toate mijloacele posibile maximizarea profiturilor, cat si mentalitatea angajatilor, care cauta sa-si suplimenteze veniturile, aflate de cele mai multe ori la limita subzistentei;
- necunoasterea prevederilor legale in vigoare care se asociaza cu neconstientizarea deplina a consecintelor ce deriva din neintocmirea contractului de munca;
- legislatia deficitara in ceea ce priveste incadrarea in munca a unor categorii specifice (cel mai bun exemplu in acest sens sunt zilierii folositi cu precadere in activitati agricole si sezoniere);
- numarul redus de angajatori ofertanti de locuri de munca ceea ce determina acceptarea prestarii de munca fara forme legale;
- lipsa armonizarii dintre flexibilitatea formelor de angajare si protectia salariatului materializata in restrictii excesive ale angajatorului cu privire la modalitatile de derulare si incetare a raporturilor juridice de munca.

Categoriile de persoane depistate ca lucreaza fara forme legale de angajare sunt:
- persoane cu nivel de educatie scazut;
- persoane fara calificare profesionala sau cu calificare redusa;
- somerii, care nu doresc sa-si piarda integral beneficiile si ajutoarele sociale;
- tinerii, care de cele mai multe ori nu au experienta necesara si care nu constientizeaza importanta contributiei la fondurile de asigurari sociale;
- persoanele lipsite de venituri sau cu venituri reduse;
- persoanele care doresc sa-si suplimenteze veniturile, prin practicarea „muncii la gri” care poate fi definita ca acea forma de prestare a activitatii in care salariatul incaseaza o parte a drepturilor salariale fara ca asupra acestora sa se manifeste politica fiscala a statului;
- pensionarii;
- cetatenii straini;
- copiii