Ordinul ANAF nr. 2.137/2011 - aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

In temeiul dispozitiilor art. 12 alin. (3) din Hotarârea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 205—218 si art. 228 alin. (21) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite urmatorul ordin:
Art. 1. — Se aproba Instructiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.
Art. 2. — Dispozitiile prezentului ordin se aplica de toate organele fiscale implicate in solutionarea unor contestatii formulate impotriva actelor administrative fiscale.
Art. 3. — La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga prevederile Ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 519/2005 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, publicat in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 6 octombrie 2005.
Art. 4. — Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al României, Partea I.

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala,
Sorin Blejnar Bucuresti,
25 mai 2011.
Nr. 2.137.

Anexa
Instructiuni pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

1. Instructiuni pentru aplicarea art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (denumita in continuare Codul de procedura fiscala) — Posibilitatea de contestare 1.1. Orice persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat.
1.2. Prin lipsa actului administrativ fiscal se intelege nesolutionarea in termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
1.3. In cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedura fiscala, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu si a deciziilor de impunere emise ulterior in temeiul acesteia.
2. Instructiuni pentru aplicarea art. 206 din Codul de procedura fiscala — Forma si continutul contestatiei 2.1. In situatia in care contestatorul precizeaza ca obiectul contestatiei il formeaza actul administrativ fiscal atacat, fara insa a mentiona, inauntrul termenului acordat de organul de solutionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora, sau masurile pe care le contesta, contestatia se considera formulata impotriva intregului act administrativ fiscal.
2.2. In situatia in care contestatia este formulata printr-un imputernicit al contestatorului, organele de solutionare competente vor verifica imputernicirea, iar in cazul in care contestatorul se afla in procedura de insolventa/reorganizare/faliment/lichidare, contestatia va purta semnatura si stampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz.
2.3. In situatia in care contestatia nu indeplineste cerintele care privesc depunerea in original a imputernicirii sau in copie legalizata, semnatura, precum si stampilarea acesteia, organele de solutionare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire, ca in termen de 5 zile de la comunicare sa indeplineasca aceste cerinte. In caz contrar, contestatia va fi respinsa, fara a se mai antama fondul cauzei.
2.4. Confirmarile de primire se vor anexa la dosarul cauzei.
2.5. Organul de solutionare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt si de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal respectiv.
3. Instructiuni pentru aplicarea art. 207 din Codul de procedura fiscala — Termenul de depunere a contestatiei 3.1. Contestatia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, iar la primirea contestatiei organul emitent al actului administrativ fiscal va intocmi dosarul contestatiei, precum si referatul cu propuneri de solutionare. Intocmirea dosarului contestatiei nu este obligatorie in situatia in care, potrivit art. 209 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, organul emitent este competent pentru solutionarea contestatiei.3.2. Dosarul contestatiei va cuprinde:
contestatia in original, care trebuie sa poarte semnatura persoanei indreptatite, precum si amprenta stampilei, in cazul contestatorului persoana juridica, imputernicirea avocatiala in original sau in copie legalizata, dupa caz, actul prin care se desemneaza administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, in copie, precum si anexele acestuia, copii ale documentelor care au legatura cu cauza supusa solutionarii, documentele depuse de contestator si sesizarea penala in copie, daca este cazul.
3.3. In situatia in care competenta de solutionare nu ii apartine, organul emitent al actului atacat va inainta dosarul contestatiei, precum si referatul cu propuneri de solutionare organului de solutionare competent, in termen de 5 zile de la data inregistrarii contestatiei, dupa verificarea indeplinirii cerintelor procedurale.
3.4. In cazul in care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
3.5. In cazul in care contestatia este depusa direct la organul competent de solutionare, acesta o va transmite organului emitent al actului atacat, in vederea constituirii dosarului contestatiei, a verificarii conditiilor procedurale, precum si a intocmirii referatului cu propuneri de solutionare.
3.6. Referatul cu propuneri de solutionare cuprinde precizari privind indeplinirea conditiilor de procedura, mentiuni privind sesizarea organelor de urmarire si cercetare penala, dupa caz, precum si propuneri de solutionare a contestatiei, având in vedere toate argumentele contestatorului si documentele in sustinere; in caz contrar dosarul se restituie in vederea completarii.
3.7. In referat se va mentiona obligatoriu daca s-a facut sau nu sesizare penala.
3.8. Referatul se aproba de conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat.
3.9. In conditiile in care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestatiei, iar in urma demersurilor intreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat la cunostinta de actul administrativ fiscal atacat, inclusiv in situatia in care comunicarea prin publicitate a fost viciata prin nerespectarea procedurii in materie, aceasta va fi considerata depusa in termenul legal. In situatia depunerii prin posta a contestatiei, organul emitent al actului administrativ fiscal atacat este obligat sa anexeze la dosarul contestatiei plicul prin care a fost transmisa contestatia.
3.10. Dispozitiile privind termenele din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator, astfel:
a) Termenul de depunere a contestatiei se calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel, neintrând in calcul nici ziua când a inceput, nici ziua când s-a sfârsit termenul. De exemplu:
Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 29 iunie, termenul de 30 de zile incepe sa curga de la data de 30 iunie si se implineste in data de 29 iulie, astfel incât ultima zi de depunere a contestatiei este 30 iulie.
b) Termenul care se sfârseste intr-o zi de sarbatoare legala sau când serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus saptamânal) se va prelungi pâna la sfârsitul primei zile de lucru urmatoare. De exemplu:
In situatia in care data de 30 iunie prezentata la exemplul anterior este sâmbata, ultima zi de depunere a contestatiei este luni, 1 august.
c) Termenul de 3 luni prevazut la art. 207 alin. (4) din Codul de procedura fiscala se sfârseste in ziua lunii corespunzatoare zilei de plecare. De exemplu:
Actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 15 ianuarie, termenul de 3 luni se sfârseste in data de 15 aprilie, astfel incât ultima zi de depunere a contestatiei este data de 15 aprilie.
d) Termenul care, incepând la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se sfârseste intr-o luna care nu are o asemenea zi se va socoti implinit in ultima zi a lunii, cum ar fi exemplul expus mai jos:
Actul administrativ fiscal este comunicat in data de 30 noiembrie, termenul de 3 luni se sfârseste in ultima zi a lunii februarie, respectiv 28 sau 29 februarie, reprezentând ultima zi de depunere a contestatiei.
3.11. Când contestatorul isi majoreaza pretentiile, dispozitiile procedurale privind termenul de depunere a contestatiei se aplica corespunzator pentru diferentele contestate suplimentar.
3.12. Contestatia poate fi depusa in termenul de 3 luni in situatia in care actul administrativ atacat nu cuprinde unul dintre elementele prevazute la art. 43 alin. (2) lit. i) din Codul de procedura fiscala.
4. Instructiuni pentru aplicarea art. 208 din Codul de procedura fiscala — Retragerea contestatiei 4.1. Cererea de retragere trebuie sa fie semnata de contestator sau de imputernicit, cu indeplinirea acelorasi conditii de forma prevazute la formularea si depunerea contestatiei. Dovada calitatii de imputernicit se face potrivit legii. In cazul in care contestatorul se afla in procedura de insolventa/reorganizare/faliment/lichidare, cererea de retragere a contestatiei va purta semnatura si stampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz.
4.2. Persoanele fizice vor anexa la cererea de retragere copia actului de identitate.
4.3. Dupa primirea cererii de retragere a contestatiei, organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care ia act de renuntarea la contestatie.
5. Instructiuni pentru aplicarea art. 209 din Codul de procedura fiscala — Organul competent 5.1. Actele administrative fiscale care intra in competenta de solutionare a organelor specializate prevazute la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala sunt cele prevazute expres si limitativ de lege.
5.2. Prin organ central cu atributii de inspectie fiscala, prevazut la art. 209 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala, se intelege directia din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala care are competenta pentru desfasurarea la nivel national a activitatii de inspectie fiscala in toate domeniile deactivitate si la toate categoriile de contribuabili, in vederea identificarii si combaterii evaziunii fiscale.
5.3. Alte acte administrative fiscale pot fi:
dispozitia de masuri, decizia privind stabilirea raspunderii reglementata de art. 28 din Codul de procedura fiscala, notele de compensare, instiintari de plata, procesul-verbal privind calculul dobânzilor cuvenite contribuabilului, declaratiile vamale de punere in libera circulatie etc.
5.4. Competenta de solutionare este data de cuantumul total al sumelor contestate, reprezentând impozite, taxe, contributii, datorie vamala stabilite de plata de catre organul fiscal, accesorii ale acestora, precum si al diminuarii pierderii fiscale.
5.5. In cazul solutionarii contestatiei formulate impotriva unei decizii de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala emisa ca urmare a inspectiei fiscale efectuate pentru solutionarea unui decont cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, competenta de solutionare este data de suma stabilita ca TVA suplimentara de plata.
5.6. In situatia in care, in urma unei inspectii fiscale efectuate la un contribuabil, organul de inspectie fiscala emite atât decizie de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, cât si dispozitie de masuri privind diminuarea pierderii fiscale, cele doua acte administrative fiscale sunt acte distincte, competenta de solutionare fiind cea care rezulta din suma contestata aferenta fiecarui act administrativ fiscal luat individual. In situatia dispozitiei de masuri privind diminuarea pierderii fiscale, competenta de solutionare este data de suma cu care se diminueaza pierderea. Determinarea competentei de solutionare in functie de valoarea si natura juridica a fiecarui act administrativ fiscal, luat individual, poate fi stabilita numai in ipoteza in care intre Dispozitia de masuri privind diminuarea pierderii fiscale si Decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, emise in urma inspectiei fiscale, de catre acelasi organ de inspectie fiscala pentru acelasi contribuabil, nu exista nicio legatura.
5.7. Atunci când, ca urmare a constatarii pierderii inlesnirilor la plata, contestatorului i se stabilesc, pe cale de consecinta, debite si accesorii, competenta de solutionare a contestatiei apartine organelor prevazute la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, in functie de cuantumul sumei contestate.
5.8. In cazul contestatiilor formulate de contribuabilii nerezidenti, pentru care nu a fost stabilita competenta de administrare conform art. 36 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, competenta de solutionare a contestatiei revine organelor specializate constituite la nivelul directiilor generale in a caror raza teritoriala se face constatarea actului sau a faptului supus dispozitiilor legale fiscale.
6. Instructiuni pentru aplicarea art. 210 din Codul de procedura fiscala — Decizia de solutionare 6.1. In solutionarea contestatiei, organele de solutionare competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie.
6.2. Decizia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac, in sensul ca asupra ei organul de solutionare competent nu mai poate reveni, cu exceptia situatiilor privind indreptarea erorilor materiale, potrivit legii, si este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.
7. Instructiuni pentru aplicarea art. 211 din Codul de procedura fiscala — Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei 7.1. Decizia se semneaza de catre directorul general al Directiei generale de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, de conducatorii directiilor generale ale finantelor publice judetene/a municipiului Bucuresti sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.
7.2. In cazul contestatiilor solutionate potrivit art. 209 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, decizia se semneaza de conducatorul organului fiscal din care face parte organul fiscal competent in solutionarea acestor contestatii.
7.3. In situatia in care inlocuitorii conducatorilor directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti, sunt conducatorii organului de inspectie fiscala, va fi desemnata o alta persoana din cadrul directiei generale respective, care sa semneze decizia de solutionare.
7.4. Decizia privind solutionarea contestatiei se intocmeste si se comunica astfel:
a) câte un exemplar se comunica contestatorului, persoanelor introduse in procedura de solutionare a contestatiei, organului care a intocmit actul atacat, dupa caz;
b) un exemplar ramâne la dosarul contestatiei;
c) un exemplar se pastreaza la dosarul deciziilor.
7.5. In situatia in care decizia de solutionare a contestatiei priveste creante fiscale, organul emitent al actului fiscal atacat va inainta o copie a deciziei la compartimentul/serviciul/biroul cu atributii de evidenta analitica pe platitori.
7.6. Organele care solutioneaza contestatiile vor tine evidenta acestora intr-un registru, din care sa rezulte identitatea contestatorului, obiectul cauzei, modul de solutionare si de comunicare a solutiei si calea de atac.
8. Instructiuni pentru aplicarea art. 212 din Codul de procedura fiscala — Introducerea altor persoane in procedura de solutionare 8.1. In procedura de solutionare a contestatiilor interventia altor persoane poate fi voluntara sau fortata.
8.2. Interventia voluntara este forma de participare la cerere, in solutionarea contestatiilor, a tertilor ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei.
8.2.1. Interventia voluntara se face la cererea unei terte persoane care urmareste realizarea unui interes propriu.
8.2.2. Interventia se poate depune la organul competent de solutionare pâna la emiterea deciziei de solutionare a contestatiei.
8.2.3. Organul de solutionare competent se va pronunta asupra admisibilitatii cererii, urmând a fi instiintat intervenientul printr-o adresa.
8.2.4. Atunci când interventia urmareste realizarea sau conservarea unor interese de natura juridica fiscala proprii, aceasta are caracter principal.
8.2.5. Atunci când interventia este facuta pentru apararea dreptului uneia dintre parti, aceasta are caracter accesoriu.8.2.6. Atât in cazul interventiei cu caracter principal, cât si in cazul interventiei cu caracter accesoriu, cererea de interventie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute pentru forma si continutul contestatiei, iar asupra cererii de interventie principala organele competente de solutionare se vor pronunta prin decizie.
8.3. Interventia fortata este forma de participare a tertilor in solutionarea contestatiilor, care sunt introdusi de catre organele de solutionare din oficiu sau la cererea contestatorului. In cazul in care cererea de interventie fortata este formulata de contestator, aceasta va fi motivata in fapt si in drept.
8.3.1. Organul de solutionare competent se va pronunta asupra admisibilitatii cererii, urmând a fi instiintat contestatorul printr-o adresa.
8.3.2. Introducerea din oficiu a intervenientilor se realizeaza printr-o adresa a organului de solutionare care instrumenteaza cauza.
8.3.3. Interventia fortata la solicitarea contestatorului se poate depune la organul competent de solutionare pâna la emiterea deciziei de solutionare a contestatiei.
9. Instructiuni pentru aplicarea art. 213 din Codul de procedura fiscala — Solutionarea contestatiei 9.1. Pentru lamurirea cauzelor, organul de solutionare competent poate solicita puncte de vedere directiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si Agentiei Nationale de Administrare Fiscala sau altor institutii competente sa se pronunte in cauzele respective. Directiile de specialitate vor transmite punctele de vedere in termen de cel mult 10 zile de la solicitare.
9.2. In situatia in care pentru aceeasi cauza exista puncte de vedere contradictorii sau contrare punctului de vedere exprimat de organul de solutionare competent, cauza respectiva poate fi supusa dezbaterii Comisiei fiscale centrale din Ministerul Finantelor Publice, potrivit legii.
9.3. Organul de solutionare competent va verifica existenta exceptiilor de procedura si, mai apoi, a celor de fond, inainte de a proceda la solutionarea pe fond a contestatiei.
9.4. In solutionarea contestatiilor, exceptiile de procedura pot fi urmatoarele:
exceptia de nerespectare a termenului de depunere a contestatiei, exceptia de necompetenta a organului care a incheiat actul contestat, exceptia lipsei semnaturii sau a stampilei de pe contestatie.
9.5. Exceptiile de fond in procedura de solutionare a contestatiilor pot fi urmatoarele:
exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei de calitate procesuala, prescriptia, puterea de lucru judecat si exceptia reverificarii pentru aceeasi perioada si pentru aceleasi obligatii fiscale.
9.6. In situatiile in care organele competente au de solutionat doua sau mai multe contestatii, formulate de aceeasi persoana fizica sau juridica impotriva unor titluri de creanta fiscala, sau alte acte administrative fiscale incheiate de aceleasi organe fiscale sau alte organe fiscale vizând aceeasi categorie de obligatii fiscale sau tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influenteaza reciproc, se va proceda la conexarea dosarelor, daca prin aceasta se asigura o mai buna administrare si valorificare a probelor in rezolvarea cauzei.
9.7. Prin conexarea dosarelor nu se poate stabili o alta competenta de solutionare decât cea care rezulta din contestarea fiecarui act administrativ fiscal luat individual.
9.8. In cazul in care contestatorul isi restrânge sau isi majoreaza pretentiile formulate initial, organul de solutionare investit isi va declina competenta in favoarea organului de solutionare competent.
9.9. In cazul in care contestatiile sunt astfel formulate incât au si alt caracter pe lânga cel de cale administrativa de atac, pentru aceste aspecte cererea se va inainta organelor competente de catre organul investit cu solutionarea caii administrative de atac, dupa solutionarea acesteia.
9.10. La solicitarea organului de solutionare a contestatiei, pentru lamurirea aspectelor care fac obiectul contestatiei, organele competente vor efectua cercetare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal de cercetare la fata locului, care va fi atasat la dosarul contestatiei aflat in curs de solutionare.
9.11. Dispozitiile art. 40 din Codul de procedura fiscala privind abtinerea si recuzarea se aplica in mod corespunzator.
10. Instructiuni pentru aplicarea art. 214 din Codul de procedura fiscala — Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa 10.1. Daca prin decizie se suspenda solutionarea contestatiei pâna la rezolvarea cauzei penale, organul de solutionare competent va relua procedura administrativa, in conditiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, numai dupa incetarea definitiva si irevocabila a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedita de catre organele fiscale sau de contestator printr-un inscris emis de organele abilitate. Solutia data de organele de cercetare si urmarire penala trebuie insotita de rezolutia motivata, atunci când suspendarea a fost pronuntata pâna la rezolvarea cauzei penale. Daca solicitarea de reluare a procedurii de solutionare apartine imputernicitului contestatorului, altul decât cel care a formulat contestatia, acesta trebuie sa faca dovada calitatii de imputernicit, conform pct. 2.2—2.4 din prezentele instructiuni.
10.2. In situatia in care solicitarea de reluare a procedurii apartine contestatorului, organele de solutionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresa, comunicarea faptului ca motivul de incetare a suspendarii solutionarii contestatiei a ramas definitiv/definitiv si irevocabil.
10.3. La reluarea procedurii administrative, organul de solutionare competent poate solicita organului fiscal care a sesizat organele de urmarire si cercetare penala punctul de vedere privind solutionarea contestatiei in raport cu solutia organelor penale.
10.4. La solutionarea contestatiilor, organele de solutionare se vor pronunta si in raport cu motivarea rezolutiilor de scoatere de sub urmarire penala, neincepere sau incetare a urmaririi penale, precum si a expertizelor efectuate in cauza, in masura in care au implicatii asupra aspectelor fiscale.
10.5. In situatia in care contestatia este formulata atât impotriva deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, cât si impotriva unei dispozitii de masuri privind diminuarea pierderii fiscale, daca solutionarea contestatiei privind unul dintre celedoua acte administrative fiscale afecteaza modul de solutionare al celuilalt act administrativ fiscal, se va tine cont de prevederile art. 214 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala, in sensul ca organul de solutionare competent poate sa suspende procedura de solutionare a unui act administrativ fiscal, pâna la definitivarea altei judecati.
10.6. Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa trebuie motivata de legatura de cauzalitate dintre obligatiile fiscale si stabilirea de catre organele de urmarire penala a faptului ca exista indiciile savârsirii unei infractiuni.
10.7. Organul de solutionare competent poate suspenda procedura de solutionare a contestatiei, la cererea contestatorului, daca acesta prezinta motive intemeiate, cu exceptia situatiei in care motivul suspendarii il reprezinta cererea inaintata instantei judecatoresti competente prin care sa solicitat suspendarea executarii actului administrativ fiscal contestat. Amânarea datei de solutionare a contestatiei se poate solicita o singura data. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pâna la care se suspenda procedura. Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent, indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.
11. Instructiuni pentru aplicarea art. 216 din Codul de procedura fiscala — Solutii asupra contestatiei 11.1. Contestatia poate fi respinsa ca:
a) neintemeiata, in situatia in care argumentele de fapt si de drept prezentate in sustinerea contestatiei nu sunt de natura sa modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;
b) nemotivata, in situatia in care contestatorul nu prezinta argumente de fapt si de drept in sustinerea contestatiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse solutionarii;
c) fiind fara obiect, in situatia in care sumele si masurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrativ fiscal atacat sau daca prin reluarea procedurii administrative, luându-se act de solutia pronuntata de instanta penala, se constata ca cererea ramâne lipsita de obiect;
d) inadmisibila, in situatia contestarii deciziilor de impunere emise in temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, având in vedere prevederile art. 205 alin. (6) din Codul de procedura fiscala.
11.2. Aceste solutii nu sunt prevazute limitativ.
11.3. Prin decizie se poate lua act de renuntarea la contestatie, in situatia in care contestatorul solicita retragerea acesteia.
11.4. Prin decizie se poate constata autoritatea de lucru judecat atunci când exista identitate de obiect, parti si cauza. Este lucru judecat atunci când exista a doua contestatie care are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate. Exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica atât de organul de solutionare a contestatiei de parti, cât si de orice persoana direct interesata.
11.5. In situatia in care se pronunta o solutie de desfiintare totala sau partiala a actului atacat, in considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desfiintare.
11.6. Decizia de desfiintare va fi pusa in executare in termen de 30 de zile de la data comunicarii, iar verificarea va viza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a emis decizia, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente.
11.7. Prin noul act administrativ fiscal, intocmit conform considerentelor deciziei de solutionare, nu se pot stabili in sarcina contestatorului sume mai mari decât cele din actul desfiintat, acesta putând fi contestat potrivit legii.
12. Instructiuni pentru aplicarea art. 217 din Codul de procedura fiscala — Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale 12.1. Contestatia poate fi respinsa ca:
a) nedepusa la termen, in situatia in care aceasta a fost depusa peste termenul prevazut de lege;
b) fiind depusa de o persoana lipsita de calitatea de a contesta, in situatia in care aceasta este formulata de o persoana fizica sau juridica lipsita de calitate procesuala;
c) fiind depusa de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, potrivit legii;
d) lipsita de interes, in situatia in care contestatorul nu demonstreaza ca a fost lezat in dreptul sau interesul sau legitim;
e) prematur formulata, in situatia in care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanta si in situatia in care nu au fost emise decizii privind baza de impunere.
12.2. Aceste solutii nu sunt prevazute limitativ.
13. Instructiuni pentru aplicarea art. 218 din Codul de procedura fiscala — Comunicarea deciziei si calea de atac 13.1. Decizia de solutionare a contestatiei se comunica prin modalitatile de comunicare a actului administrativ fiscal prevazute de art. 44 din Codul de procedura fiscala.
14. Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor 14.1. Contestatiile formulate de contribuabilii care sunt incadrati in categoria marilor contribuabili si care ulterior depunerii contestatiei nu mai indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru marii contribuabili vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.
14.2. Contestatiile formulate de contribuabilii mici si mijlocii si care ulterior depunerii contestatiei indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru marii contribuabili vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.
14.3. Contestatiile formulate de un contribuabil care ulterior depunerii contestatiei isi schimba domiciliul fiscal in conditiile legii vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.
14.4. In situatiile in care procedura administrativa de solutionare a contestatiei a fost suspendata pâna la solutionarea laturii penale, iar instanta judecatoreasca se pronunta definitiv, determinând reluarea procedurii administrative, competenta de solutionare apartine organului de solutionare competent la data pronuntarii respectivei sentinte.15. Instructiuni privind indreptarea erorilor materiale din deciziile privind solutionarea contestatiilor 15.1. Procedura de efectuare a corectiei erorilor materiale din deciziile de solutionare a contestatiilor cuprinde activitatile ce trebuie efectuate pentru corectarea erorilor materiale.
15.2. Indreptarea erorilor materiale se va realiza cu respectarea prevederilor art. 48 din Codul de procedura fiscala.
15.3. Erorile materiale reprezinta greselile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea si sustinerile partilor din raportul juridic fiscal, erorile de calcul, inversarile de cifre sau preluarile eronate ale unor sume din documente sau situatii.
15.4. Erorile materiale din deciziile de solutionare a contestatiilor pot fi indreptate de catre organul de solutionare a contestatiilor competent, la initiativa acestuia, a organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, a contestatorului sau a oricarei persoane direct interesate.
15.5. In situatia solicitarii de indreptare a unei erori materiale din decizia de solutionare a contestatiei de catre organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, contestator sau alta persoana direct interesata, organul de solutionare a contestatiei poate solicita si alte documente necesare justificarii erorilor.
15.6. Decizia de rectificare a actului care contine erori va avea acelasi numar de inregistrare, la care se adauga particular „bis” si va purta data emiterii efective.
15.7. Decizia de solutionare a contestatiei care corecteaza erori materiale va fi comunicata atât organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, cât si contestatorului sau altor persoane direct interesate. Intocmirea deciziei de solutionare a contestatiei care corecteaza erori materiale se face conform pct. 7.4.
16. Instructiuni privind publicarea pe site a deciziilor de solutionare a contestatiilor 16.1. In cadrul Directiei generale de solutionare a contestatiilor, birourilor/serviciilor de solutionare contestatii din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene/Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti toate deciziile emise in solutionarea contestatiilor si solutiile instantelor judecatoresti, dupa caz, dupa depersonalizarea lor se transpun intr-un format citibil pentru a fi postate pe site-ul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
16.2. Depersonalizarea deciziilor emise in solutionarea contestatiilor se face prin eliminarea oricaror elemente care ar conduce la identificarea persoanelor fizice sau juridice implicate ori a functionarilor publici care au participat la redactarea si semnarea deciziei. In acelasi fel se va proceda si in cazul solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti.