Ordinul ANAF nr. 450/2013 - aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

In temeiul dispozitiilor art. 12 alin. (3) din Hotararea Guvernului nr. 109/2009 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, cu modificarile si completarile ulterioare, ale art. 205-218 si art. 228 alin. (21) din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare,
presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala emite urmatorul ordin:

Art. 1. - Se aproba Instructiunile pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, prevazute in anexa care face parte integranta din prezentul ordin.

Art. 2. - Dispozitiile prezentului ordin se aplica de toate organele fiscale implicate in solutionarea unor contestatii formulate impotriva actelor administrative fiscale.

Art. 3. - La data intrarii in vigoare a prezentului ordin se abroga prevederile Ordinului presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala nr. 2.137/2011 privind aprobarea Instructiunilor pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 380 din 31 mai 2011, cu modificarile si completarile ulterioare.

Art. 4. - Prezentul ordin se publica in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I.

Presedintele Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, Serban Pop
Bucuresti, 19 aprilie 2013.
Nr. 450.

Anexa

INSTRUCTIUNI

pentru aplicarea titlului IX din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala

1. Instructiuni pentru aplicarea art. 205 din Ordonanta Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (denumita in continuare Codul de procedura fiscala ) - Posibilitatea de contestare
1.1. Orice persoana care formuleaza o contestatie pentru lipsa unui act administrativ fiscal trebuie sa demonstreze dreptul sau sau interesul legitim lezat.
1.2. Prin lipsa actului administrativ fiscal se intelege nesolutionarea in termenul legal a unei cereri a contribuabilului pentru emiterea unui act administrativ fiscal.
1.3. Prin organ ierarhic superior se intelege structura condusa de persoana care are competenta de decizie fata de care conducatorul organului fiscal care refuza in mod nejustificat emiterea actului administrativ fiscal se subordoneaza in mod direct.
1.4. In cazul deciziilor emise potrivit art. 89 din Codul de procedura fiscala, bazele de impunere se pot contesta numai prin contestarea deciziei referitoare la baza de impunere, nu si a deciziilor de impunere emise ulterior in temeiul acesteia.

2. Instructiuni pentru aplicarea art. 206 din Codul de procedura fiscala - Forma si continutul contestatiei
2.1. In situatia in care contestatorul precizeaza ca obiectul contestatiei il formeaza actul administrativ fiscal atacat, fara insa a mentiona, inauntrul termenului acordat de organul de solutionare, cuantumul sumei totale contestate, individualizata pe feluri de impozite, taxe, datorie vamala, contributii, precum si accesorii ale acestora, sau masurile pe care le contesta, contestatia se considera formulata impotriva intregului act administrativ fiscal.
2.2. In situatia in care contestatia este formulata printr-un imputernicit al contestatorului, organele de solutionare competente vor verifica imputernicirea, iar, in cazul in care contestatorul se afla in procedura de insolventa/reorganizare/faliment/lichidare, contestatia va purta semnatura si stampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz.
2.3. In situatia in care contestatia nu indeplineste cerintele care privesc depunerea in original a imputernicirii sau in copie legalizata, semnatura, precum si stampilarea acesteia, organele de solutionare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandata cu confirmare de primire, ca in termen de 5 zile de la comunicare sa indeplineasca aceste cerinte. In caz contrar, contestatia va fi respinsa, fara a se mai antama fondul cauzei.
2.4. Confirmarile de primire se vor anexa la dosarul cauzei.
2.5. Organul de solutionare competent nu se poate substitui contestatorului cu privire la motivele de fapt si de drept pentru care a contestat actul administrativ fiscal respectiv.

3. Instructiuni pentru aplicarea art. 207 din Codul de procedura fiscala - Termenul de depunere a contestatiei
3.1. Contestatia se depune la organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, iar la primirea contestatiei organul emitent al actului administrativ fiscal va intocmi dosarul contestatiei, precum si referatul cu propuneri de solutionare. Intocmirea dosarului contestatiei nu este obligatorie in situatia in care, potrivit art. 209 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, organul emitent este competent pentru solutionarea contestatiei.
3.2. Dosarul contestatiei va cuprinde: contestatia in original, ce trebuie sa poarte semnatura persoanei indreptatite, precum si amprenta stampilei, in cazul contestatorului persoana juridica, imputernicirea avocatiala in original sau in copie legalizata, dupa caz, actul prin care se desemneaza administratorul special/administratorul judiciar/lichidatorul, actul administrativ fiscal atacat, in copie, precum si anexele acestuia, dovada comunicarii actului administrativ fiscal atacat din care sa reiasa data la care acesta a fost comunicat, copii ale documentelor ce au legatura cu cauza supusa solutionarii, documentele depuse de contestator si sesizarea penala in copie, daca este cazul.
3.3. In situatia in care competenta de solutionare nu ii apartine, organul emitent al actului atacat va inainta dosarul contestatiei, precum si referatul cu propuneri de solutionare organului de solutionare competent, in termen de 5 zile de la data inregistrarii contestatiei, dupa verificarea indeplinirii cerintelor procedurale.
3.4. In cazul in care contestatia este depusa la un organ fiscal necompetent, aceasta va fi inaintata, in termen de 5 zile de la data primirii, organului fiscal emitent al actului administrativ atacat.
3.5. In cazul in care contestatia este depusa direct la organul competent de solutionare, acesta o va transmite organului emitent al actului atacat, in vederea constituirii dosarului contestatiei, a verificarii conditiilor procedurale, precum si a intocmirii referatului cu propuneri de solutionare.
3.6. Referatul cu propuneri de solutionare cuprinde precizari privind indeplinirea conditiilor de procedura, mentiuni privind sesizarea organelor de urmarire si cercetare penala, dupa caz, precum si propuneri de solutionare a contestatiei, avand in vedere toate argumentele contestatorului si documentele in sustinere; in caz contrar dosarul se restituie in vederea completarii.
3.7. In referat se va mentiona obligatoriu daca s-a facut sau nu sesizare penala.
3.8. Referatul se aproba de conducatorul organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal atacat.
3.9. In conditiile in care din actele dosarului cauzei nu se poate verifica respectarea termenului de depunere a contestatiei, iar in urma demersurilor intreprinse nu se poate face dovada datei la care contestatorul a luat la cunostinta de actul administrativ fiscal atacat, inclusiv in situatia in care comunicarea prin publicitate a fost viciata prin nerespectarea procedurii in materie, aceasta va fi considerata depusa in termenul legal. In situatia depunerii prin posta a contestatiei, organul emitent al actului administrativ fiscal atacat este obligat sa anexeze la dosarul contestatiei plicul prin care a fost transmisa contestatia.
3.10. Dispozitiile privind termenele din Codul de procedura civila se aplica in mod corespunzator, astfel:
a) Termenul de depunere a contestatiei se calculeaza pe zile libere, cu exceptia cazului in care prin lege se prevede altfel, neintrand in calcul nici ziua cand a inceput, nici ziua cand s-a sfarsit termenul. De exemplu: Daca actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 29 iunie, termenul de 30 de zile incepe sa curga de la data de 30 iunie si se implineste in data de 29 iulie, astfel incat ultima zi de depunere a contestatiei este 30 iulie.
b) Termenul care se sfarseste intr-o zi de sarbatoare legala sau cand serviciul este suspendat (de exemplu, zile de repaus saptamanal) se va prelungi pana la sfarsitul primei zile de lucru urmatoare. De exemplu: In situatia in care data de 30 iulie prezentata la exemplul anterior este sambata, ultima zi de depunere a contestatiei este luni, 1 august.
c) Termenul de 3 luni prevazut la art. 207 alin. (4) din Codul de procedura fiscala se sfarseste in ziua lunii corespunzatoare zilei de plecare. De exemplu: Daca actul administrativ fiscal este comunicat contribuabilului in data de 15 ianuarie, termenul de 3 luni se sfarseste in data de 15 aprilie, astfel incat ultima zi de depunere a contestatiei este data de 15 aprilie.
d) Termenul care, incepand la data de 29, 30 sau 31 a lunii, se sfarseste intr-o luna care nu are o asemenea zi se va socoti implinit in ultima zi a lunii, cum ar fi exemplul expus mai jos: Daca actul administrativ fiscal este comunicat in data de 30 noiembrie, termenul de 3 luni se sfarseste in ultima zi a lunii februarie, respectiv 28 sau 29 februarie, reprezentand ultima zi de depunere a contestatiei.
3.11. Cand contestatorul isi majoreaza pretentiile, dispozitiile procedurale privind termenul de depunere a contestatiei se aplica corespunzator pentru diferentele contestate suplimentar.
3.12. Prin majorare de pretentie se intelege diferentele de obligatii fiscale contestate suplimentar, altele decat cele impotriva carora s-a introdus initial contestatie, cu exceptia accesoriilor aferente obligatiilor fiscale contestate initial, potrivit principiului de drept „accesoriul urmeaza principalul”.
3.13. Contestatia poate fi depusa in termenul de 3 luni de la data comunicarii actului administrativ fiscal in situatia in care actul administrativ fiscal atacat nu cuprinde unul dintre elementele prevazute la art. 43 alin. (2) lit. i) din Codul de procedura fiscala.

4. Instructiuni pentru aplicarea art. 208 din Codul de procedura fiscala - Retragerea contestatiei
4.1. Cererea de retragere trebuie sa fie semnata de contestator sau de imputernicit, cu indeplinirea acelorasi conditii de forma prevazute la formularea si depunerea contestatiei. Dovada calitatii de imputernicit se face potrivit legii. In cazul in care contestatorul se afla in procedura de insolventa/reorganizare/faliment/lichidare, cererea de retragere a contestatiei va purta semnatura si stampila administratorului special/administratorului judiciar sau a lichidatorului, dupa caz.
4.2. Persoanele fizice vor anexa la cererea de retragere copia actului de identitate.
4.3. Retragerea contestatiei poate fi facuta in tot sau in parte. In situatia in care cererea de retragere are ca obiect doar anumite capete de cerere din contestatia initiala, despre aceasta se va face mentiune in decizia emisa in solutionarea cauzei, iar contestatia si cererea de retragere partiala vor fi conexate, pentru o mai buna solutionare a cauzei.
4.4. Dupa primirea cererii de retragere a contestatiei, organul de solutionare competent va comunica contestatorului decizia prin care ia act de renuntarea la contestatie.
4.5. Decizia prin care se ia act de renuntare la contestatii urmeaza procedura emiterii si comunicarii deciziilor emise in solutionarea contestatiilor.

5. Instructiuni pentru aplicarea art. 209 din Codul de procedura fiscala - Organul competent
5.1. Actele administrative fiscale care intra in competenta de solutionare a organelor specializate prevazute la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala sunt cele prevazute expres si limitativ de lege.
5.2. Prin organe centrale cu atributii de inspectie fiscala prevazute la art. 209 alin. (1) lit. c) din Codul de procedura fiscala se intelege atat organele din aparatul central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala care au potrivit titlului VII din Codul de procedura fiscala competenta in efectuarea inspectiei fiscale pe intregul teritoriu national, cat si structura din aparatul central al Agentiei Nationale de Administrare Fiscala care are competenta in efectuarea verificarii persoanelor fizice pe intregul teritoriu national.
5.3. Prin alte acte administrative fiscale prevazute la art. 209 alin. (2) din Codul de procedura fiscala se intelege actele administrative fiscale emise de organele fiscale competente, altele decat cele stipulate expres si limitativ la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, si pentru care competenta de solutionare a contestatiilor apartine organelor fiscale emitente.
5.4. Competenta de solutionare este data de cuantumul total al sumelor contestate, reprezentand impozite, taxe, contributii, datorie vamala stabilite de plata de catre organul fiscal, accesorii ale acestora, precum si al diminuarii pierderii fiscale.
5.5. In cazul solutionarii contestatiei formulate impotriva unei decizii de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala emisa ca urmare a inspectiei fiscale efectuate pentru solutionarea unui decont cu suma negativa de TVA cu optiune de rambursare, competenta de solutionare este data de suma stabilita ca TVA suplimentara de plata.
5.6. In situatia in care, in urma unei inspectii fiscale efectuate la un contribuabil, organul de inspectie fiscala emite atat decizie de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, cat si dispozitie de masuri privind diminuarea pierderii fiscale, cele doua acte administrative fiscale sunt acte distincte, competenta de solutionare fiind cea care rezulta din suma contestata aferenta fiecarui act administrativ fiscal luat individual. In situatia dispozitiei de masuri privind diminuarea pierderii fiscale, competenta de solutionare este data de suma cu care se diminueaza pierderea. Determinarea competentei de solutionare in functie de valoarea si natura juridica a fiecarui act administrativ fiscal, luat individual, poate fi stabilita numai in ipoteza in care intre dispozitia de masuri privind diminuarea pierderii fiscale si decizia de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, emise in urma inspectiei fiscale, de catre acelasi organ de inspectie fiscala pentru acelasi contribuabil, nu exista nicio legatura.
5.7. Atunci cand, ca urmare a constatarii pierderii inlesnirilor la plata, contestatorului i se stabilesc, pe cale de consecinta, debite si accesorii, competenta de solutionare a contestatiei apartine organelor prevazute la art. 209 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, in functie de cuantumul sumei contestate.
5.8. In cazul contestatiilor formulate de contribuabilii nerezidenti, pentru care nu a fost stabilita competenta de administrare conform art. 36 alin. (3) din Codul de procedura fiscala, competenta de solutionare a contestatiei revine organelor specializate constituite la nivelul directiilor generale in a caror raza teritoriala se face constatarea actului sau a faptului supus dispozitiilor legale fiscale.
5.9. Competenta de solutionare a contestatiilor se poate delega altui organ de solutionare in conditiile stabilite prin ordin al presedintelui Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, contestatarul si persoanele introduse in procedura de solutionare a contestatiei fiind informati in acest sens.

6. Instructiuni pentru aplicarea art. 210 din Codul de procedura fiscala - Decizia de solutionare
6.1. In solutionarea contestatiei, organele de solutionare competente ale Agentiei Nationale de Administrare Fiscala se pronunta prin decizie.
6.2. Decizia emisa in solutionarea contestatiei este definitiva in sistemul cailor administrative de atac, in sensul ca asupra ei organul de solutionare competent nu mai poate reveni, cu exceptia situatiilor privind indreptarea erorilor materiale, potrivit legii, si este obligatorie pentru organele fiscale emitente ale actelor administrative fiscale contestate.

7. Instructiuni pentru aplicarea art. 211 din Codul de procedura fiscala - Forma si continutul deciziei de solutionare a contestatiei
7.1. Decizia se semneaza de catre directorul general al Directiei generale de solutionare a contestatiilor din cadrul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala, de conducatorii directiilor generale ale finantelor publice judetene/a municipiului Bucuresti sau de inlocuitorii acestora, dupa caz.
7.2. In cazul contestatiilor solutionate potrivit art. 209 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, decizia se semneaza de conducatorul organului fiscal din care face parte organul fiscal competent in solutionarea acestor contestatii.
7.3. In situatia in care inlocuitorii conducatorilor directiilor generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti sunt persoanele care au semnat actul administrativ contestat, va fi desemnata o alta persoana din cadrul directiei generale respective care sa semneze decizia de solutionare, prin act administrativ al persoanei care are competenta de numire in functie publica.
7.4. Decizia privind solutionarea contestatiei se intocmeste si se comunica astfel:
a) cate un exemplar se comunica contestatorului, persoanelor introduse in procedura de solutionare a contestatiei, organului care a intocmit actul atacat, dupa caz;
b) un exemplar ramane la dosarul contestatiei;
c) un exemplar se pastreaza la dosarul deciziilor.
7.5. In cazul in care, de la data formularii contestatiei si pana la data solutionarii contestatiei, competenta de administrare a contestatarului s-a schimbat, organul fiscal care a emis actul atacat are obligatia transmiterii exemplarului original al deciziei de solutionare a contestatiei noului organ fiscal in administrarea caruia se afla contribuabilul, in vederea punerii in executare a acesteia.
7.6. In situatia in care decizia de solutionare a contestatiei priveste creante fiscale, organul emitent al actului fiscal atacat va inainta o copie a deciziei la compartimentul/serviciul/biroul cu atributii de evidenta analitica pe platitori.
7.7. Organele care solutioneaza contestatiile vor tine evidenta acestora intr-un registru, din care sa rezulte identitatea contestatorului, obiectul cauzei, modul de solutionare si de comunicare a solutiei si calea de atac.

8. Instructiuni pentru aplicarea art. 212 din Codul de procedura fiscala - Introducerea altor persoane in procedura de solutionare
8.1. In procedura de solutionare a contestatiilor interventia altor persoane poate fi voluntara sau fortata.
8.2. Interventia voluntara este forma de participare la cerere, in solutionarea contestatiilor, a tertilor ale caror interese juridice de natura fiscala sunt afectate in urma emiterii deciziei.
8.2.1. Interventia voluntara se face la cererea unei terte persoane care urmareste realizarea unui interes propriu.
8.2.2. Interventia se poate depune la organul competent de solutionare pana la emiterea deciziei de solutionare a contestatiei.
8.2.3. Organul de solutionare competent se va pronunta asupra admisibilitatii cererii, urmand a fi instiintat intervenientul printr-o adresa.
8.2.4. Atunci cand interventia urmareste realizarea sau conservarea unor interese de natura juridica fiscala proprii, aceasta are caracter principal.
8.2.5. Atunci cand interventia este facuta pentru apararea dreptului uneia dintre parti, aceasta are caracter accesoriu.
8.2.6. Atat in cazul interventiei cu caracter principal, cat si in cazul interventiei cu caracter accesoriu, cererea de interventie trebuie sa indeplineasca cerintele prevazute pentru forma si continutul contestatiei, iar asupra cererii de interventie principala organele competente de solutionare se vor pronunta prin decizie.
8.3. Interventia fortata este forma de participare a tertilor in solutionarea contestatiilor, care sunt introdusi de catre organele de solutionare din oficiu sau la cererea contestatorului. In cazul in care cererea de interventie fortata este formulata de contestator, aceasta va fi motivata in fapt si in drept.
8.3.1. Organul de solutionare competent se va pronunta asupra admisibilitatii cererii, urmand a fi instiintat contestatorul printr-o adresa.
8.3.2. Introducerea din oficiu a intervenientilor se realizeaza printr-o adresa a organului de solutionare care instrumenteaza cauza.
8.3.3. Interventia fortata la solicitarea contestatorului se poate depune la organul competent de solutionare pana la emiterea deciziei de solutionare a contestatiei.

9. Instructiuni pentru aplicarea art. 213 din Codul de procedura fiscala - Solutionarea contestatiei
9.1. Pentru lamurirea cauzelor, organul de solutionare competent poate solicita puncte de vedere directiilor de specialitate din cadrul Ministerului Finantelor Publice si Agentiei Nationale de Administrare Fiscala sau altor institutii competente sa se pronunte in cauzele respective.
9.2. In situatia in care pentru aceeasi cauza exista puncte de vedere contradictorii sau contrare punctului de vedere exprimat de organul de solutionare competent, cauza respectiva poate fi supusa dezbaterii Comisiei fiscale centrale din Ministerul Finantelor Publice, potrivit legii.
9.3. Organul de solutionare competent va verifica existenta exceptiilor de procedura si, mai apoi, a celor de fond, inainte de a proceda la solutionarea pe fond a contestatiei.
9.4. In solutionarea contestatiilor, exceptiile de procedura si de fond pot fi urmatoarele: exceptia de nerespectare a termenului de depunere a contestatiei, exceptia de necompetenta a organului care a incheiat actul contestat, exceptia lipsei semnaturii sau a stampilei de pe contestatie, exceptia lipsei de interes, exceptia lipsei de calitate procesuala, prescriptia, puterea de lucru judecat etc.
9.5. In situatiile in care organele competente au de solutionat doua sau mai multe contestatii, formulate de aceeasi persoana fizica sau juridica impotriva unor titluri de creanta fiscala, sau alte acte administrative fiscale incheiate de aceleasi organe fiscale ori alte organe fiscale vizand aceeasi categorie de obligatii fiscale sau tipuri diferite, dar care sub aspectul cuantumului se influenteaza reciproc, se va proceda la conexarea dosarelor, daca prin aceasta se asigura o mai buna administrare si valorificare a probelor in rezolvarea cauzei.
9.6. Prin conexarea dosarelor nu se poate stabili o alta competenta de solutionare decat cea care rezulta din contestarea fiecarui act administrativ fiscal luat individual.
9.7. In cazul in care contestatorul isi restrange sau isi majoreaza pretentiile formulate initial, organul de solutionare investit isi va declina competenta in favoarea organului de solutionare competent.
9.8. In cazul in care contestatiile sunt astfel formulate incat au si alt caracter pe langa cel de cale administrativa de atac, pentru aceste aspecte cererea se va inainta organelor competente de catre organul investit cu solutionarea caii administrative de atac, dupa solutionarea acesteia.
9.9. La solicitarea organului de solutionare a contestatiei, pentru lamurirea aspectelor care fac obiectul contestatiei, organele competente vor efectua cercetare la fata locului, intocmind in acest sens proces-verbal de cercetare la fata locului, care va fi atasat la dosarul contestatiei aflat in curs de solutionare.
9.10. Dispozitiile art. 40 din Codul de procedura fiscala privind abtinerea si recuzarea se aplica in mod corespunzator.

10. Instructiuni pentru aplicarea art. 214 din Codul de procedura fiscala - Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa
10.1. Daca prin decizie se suspenda solutionarea contestatiei pana la rezolvarea cauzei penale, organul de solutionare competent va relua procedura administrativa, in conditiile art. 213 alin. (1) din Codul de procedura fiscala, numai dupa incetarea definitiva si executorie a motivului care a determinat suspendarea. Aceasta trebuie dovedita de catre organele fiscale sau de contestator printr-un inscris emis de organele abilitate. Solutia data de organele de cercetare si urmarire penala trebuie insotita de rezolutia motivata, atunci cand suspendarea a fost pronuntata pana la rezolvarea cauzei penale. Daca solicitarea de reluare a procedurii de solutionare apartine imputernicitului contestatorului, altul decat cel care a formulat contestatia, acesta trebuie sa faca dovada calitatii de imputernicit, conform pct. 2.2-2.4.
10.2. In situatia in care solicitarea de reluare a procedurii apartine contestatorului, organele de solutionare vor cere organului fiscal abilitat, printr-o adresa, comunicarea faptului ca motivul de incetare a suspendarii solutionarii contestatiei a ramas definitiv/definitiv si irevocabil.
10.3. La reluarea procedurii administrative, organul de solutionare competent poate solicita organului fiscal care a sesizat organele de urmarire si cercetare penala punctul de vedere privind solutionarea contestatiei in raport cu solutia organelor penale.
10.4. La solutionarea contestatiilor, organele de solutionare se vor pronunta si in raport cu motivarea rezolutiilor de scoatere de sub urmarire penala, neincepere sau incetare a urmaririi penale, precum si a expertizelor efectuate in cauza, in masura in care au implicatii asupra aspectelor fiscale.
10.5. In situatia in care contestatia este formulata atat impotriva deciziei de impunere privind obligatiile fiscale suplimentare de plata stabilite de inspectia fiscala, cat si impotriva unei dispozitii de masuri privind diminuarea pierderii fiscale, daca solutionarea contestatiei privind unul dintre cele doua acte administrative fiscale afecteaza modul de solutionare al celuilalt act administrativ fiscal, se va tine cont de prevederile art. 214 alin. (1) lit. b) din Codul de procedura fiscala, in sensul ca organul de solutionare competent poate sa suspende procedura de solutionare a unui act administrativ fiscal pana la definitivarea altei judecati.
10.6. Suspendarea procedurii de solutionare a contestatiei pe cale administrativa trebuie motivata de legatura de cauzalitate dintre obligatiile fiscale si stabilirea de catre organele de urmarire penala a faptului ca exista indiciile savarsirii unei infractiuni.
10.7. Organul de solutionare competent poate suspenda procedura de solutionare a contestatiei, la cererea contestatorului, daca acesta prezinta motive intemeiate, cu exceptia situatiei in care motivul suspendarii il reprezinta cererea inaintata instantei judecatoresti competente prin care s-a solicitat suspendarea executarii actului administrativ fiscal contestat. Amanarea datei de solutionare a contestatiei se poate solicita o singura data. La aprobarea suspendarii, organul de solutionare competent va stabili si termenul pana la care se suspenda procedura. Procedura administrativa este reluata la incetarea motivului care a determinat suspendarea sau, dupa caz, la expirarea termenului stabilit de organul de solutionare competent, indiferent daca motivul care a determinat suspendarea a incetat sau nu.
10.8. Daca reluarea procedurii administrative de solutionare a contestatiei este solicitata de contestatar, acesta are obligatia sa formuleze in solicitare si mentiuni cu privire la starea juridica la data reluarii procedurii.
10.9. In situatia in care la data reluarii procedurii administrative contestatara se afla in procedura de insolventa/reorganizare/faliment/lichidare, organul de solutionare competent va solicita administratorului judiciar sau lichidatorului, dupa caz, sa precizeze daca mentine contestatia formulata de societate, direct sau prin imputernicit.

11. Instructiuni pentru aplicarea art. 216 din Codul de procedura fiscala - Solutii asupra contestatiei
11.1. Contestatia poate fi respinsa ca:
a) neintemeiata, in situatia in care argumentele de fapt si de drept prezentate in sustinerea contestatiei nu sunt de natura sa modifice cele dispuse prin actul administrativ fiscal atacat;
b) nemotivata, in situatia in care contestatorul nu prezinta argumente de fapt si de drept in sustinerea contestatiei sau argumentele aduse nu sunt incidente cauzei supuse solutionarii;
c) fiind fara obiect, in situatia in care sumele si masurile contestate nu au fost stabilite prin actul administrati v fiscal atacat sau daca prin reluarea procedurii administrative, luandu-se act de solutia pronuntata de instanta penala, se constata ca cererea ramane lipsita de obiect;
d) inadmisibila, in situatia contestarii deciziilor de impunere emise in temeiul deciziei referitoare la baza de impunere, avand in vedere prevederile art. 205 alin. (6) din Codul de procedura fiscala.
11.2. Aceste solutii nu sunt prevazute limitativ.
11.3. Prin decizie se poate lua act de renuntarea la contestatie, in situatia in care contestatorul solicita retragerea acesteia.
11.4. Prin decizie se poate constata autoritatea de lucru judecat atunci cand exista identitate de obiect, parti si cauza. Este lucru judecat atunci cand exista a doua contestatie care are acelasi obiect, este intemeiata pe aceeasi cauza si este intre aceleasi parti, facuta de ele si in contra lor in aceeasi calitate. Exceptia puterii lucrului judecat se poate ridica atat de organul de solutionare a contestatiei de parti, cat si de orice persoana direct interesata.
11.5. In situatia in care se pronunta o solutie de desfiintare totala sau partiala a actului atacat, in considerentele deciziei se vor prezenta numai motivele care au condus la desfiintare.
11.6. Decizia de desfiintare va fi pusa in executare in termen de 30 de zile de la data comunicarii, iar verificarea va viza strict aceeasi perioada si acelasi obiect al contestatiei pentru care s-a emis decizia, inclusiv pentru calculul accesoriilor aferente.
11.7. Prin noul act administrativ fiscal, intocmit conform considerentelor deciziei de solutionare, nu se pot stabili in sarcina contestatorului sume mai mari decat cele din actul desfiintat, acesta putand fi contestat potrivit legii.

12. Instructiuni pentru aplicarea art. 217 din Codul de procedura fiscala - Respingerea contestatiei pentru neindeplinirea conditiilor procedurale
12.1. Contestatia poate fi respinsa ca:
a) nedepusa la termen, in situatia in care aceasta a fost depusa peste termenul prevazut de lege;
b) fiind depusa de o persoana lipsita de calitatea de a contesta, in situatia in care aceasta este formulata de o persoana fizica sau juridica lipsita de calitate procesuala;
c) fiind depusa de o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, potrivit legii;
d) lipsita de interes, in situatia in care contestatorul nu demonstreaza ca a fost lezat in dreptul sau interesul sau legitim;
e) prematur formulata, in situatia in care sumele contestate nu sunt individualizate prin titlu de creanta si in situatia in care nu au fost emise decizii privind baza de impunere.
12.2. Aceste solutii nu sunt prevazute limitativ.

13. Instructiuni pentru aplicarea art. 218 din Codul de procedura fiscala - Comunicarea deciziei si calea de atac
13.1. Decizia de solutionare a contestatiei se comunica prin modalitatile de comunicare a actului administrativ fiscal prevazute de art. 44 din Codul de procedura fiscala.

14. Dispozitii tranzitorii privind solutionarea contestatiilor
14.1. Contestatiile formulate de contribuabilii care sunt incadrati in categoria marilor contribuabili si care ulterior depunerii contestatiei nu mai indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru marii contribuabili vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.
14.2. Contestatiile formulate de contribuabilii mici si mijlocii si care ulterior depunerii contestatiei indeplinesc conditiile prevazute de lege pentru marii contribuabili vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.
14.3. Contestatiile formulate de un contribuabil care ulterior depunerii contestatiei isi schimba domiciliul fiscal in conditiile legii vor fi solutionate de organul de solutionare competent la data depunerii contestatiei.
14.4. In situatiile in care procedura administrativa de solutionare a contestatiei a fost suspendata pana la solutionarea laturii penale, iar instanta judecatoreasca se pronunta definitiv si executoriu, precum si in situatia in care desi latura penala nu a fost definitivata, dar instanta de judecata obliga definitiv la solutionarea pe fond a cauzei, competenta de solutionare apartine organului de solutionare competent la data ramanerii definitive a respectivei sentinte.
14.5. Prin sentinta definitiva, asa cum este stipulat la pct. 14.4, se va intelege „sentinta irevocabila” pentru litigiile initiate in baza vechiului Cod de procedura civila.

15. Instructiuni privind indreptarea erorilor materiale din deciziile privind solutionarea contestatiilor
15.1. Procedura de efectuare a corectiei erorilor materiale din deciziile de solutionare a contestatiilor cuprinde activitatile ce trebuie efectuate pentru corectarea erorilor materiale.
15.2. Indreptarea erorilor materiale se va realiza cu respectarea prevederilor art. 48 din Codul de procedura fiscala.
15.3. Prin erori materiale se intelege orice greseli de redactare, omisiuni sau mentiuni gresite din actele administrative fiscale, cu exceptia acelora care atrag nulitatea actului administrativ fiscal, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ fiscal.
15.4. Erorile materiale din deciziile de solutionare a contestatiilor pot fi indreptate de catre organul de solutionare a contestatiilor competent, la initiativa acestuia, a organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, a contestatorului sau a oricarei persoane direct interesate.
15.5. Prevederile pct. 15.4 nu se aplica deciziilor de solutionare a contestatiilor pentru care s-au exercitat caile de atac prevazute de lege, iar solutia este irevocabila.
15.6. In situatia solicitarii de indreptare a unei erori materiale din decizia de solutionare a contestatiei de catre organul fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, contestator sau alta persoana direct interesata, organul de solutionare a contestatiei poate solicita si alte documente necesare justificarii erorilor.
15.7. Decizia de rectificare a actului care contine erori va avea acelasi numar de inregistrare, la care se adauga particular„bis”, si va purta data emiterii efective.
15.8. Decizia de solutionare a contestatiei care corecteaza erori materiale va fi comunicata atat organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, cat si contestatorului sau altor persoane direct interesate. Intocmirea deciziei de solutionare a contestatiei care corecteaza erori materiale se face conform pct. 7.4.
15.9. Decizia de solutionare a contestatiei prin care s-au corectat erorile materiale din decizia de solutionare a contestatiei initiala va fi comunicata atat organului fiscal emitent al actului administrativ fiscal contestat, cat si contestatarului sau altor persoane direct interesate. Intocmirea si comunicarea deciziei de solutionare a contestatiei care corecteaza erori materiale se fac conform pct. 7.4.

16. Instructiuni privind publicarea pe site a deciziilor de solutionare a contestatiilor
16.1. In cadrul Directiei generale de solutionare a contestatiilor, birourilor/serviciilor de solutionare contestatii din cadrul directiilor generale ale finantelor publice judetene/Directiei Generale a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti toate deciziile emise in solutionarea contestatiilor si solutiile instantelor judecatoresti, dupa caz, dupa depersonalizarea lor, se transpun intr-un format citibil pentru a fi postate pe site-ul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala.
16.2. Depersonalizarea deciziilor emise in solutionarea contestatiilor se face prin eliminarea oricaror elemente care ar conduce la identificarea persoanelor fizice sau juridice implicate ori a functionarilor publici care au participat la redactarea si semnarea deciziei. In acelasi fel se va proceda si in cazul solutiilor pronuntate de instantele judecatoresti.