„Legislatia vamala comunitara este foarte corecta fata de contribuabili”, spune Mihai Petre, coordonatorul echipei de consultanta vamala a Deloitte Tax.

„Principiul proportionalitatii, al certitudinii impunerii, rolul (pro)activ al organului fiscal, buna credinta, dreptul contribuabilului de a fi ascultat, prevalenta fondului asupra formei sunt esentiale in relatia dintre autoritate si contribuabil. Nerespectarea acestor principii de catre autoritati conduce la anularea actelor administrative”, precizeaza specialistul.

Insa legislatia comunitara aduce si raspunderi suplimentare, avertizeaza Mihai Petre.

„Ne referim aici in primul rand la extinderea conceptului de debitor vamal si asupra altor persoane decat importatorul. In situatiile in care avem de-a face cu bunuri introduse ilegal in Comunitatea Europeana, autoritatea vamala se poate indrepta impotriva oricarei persoane care detine aceste bunuri (chiar daca nu le-a importat), daca acea persoana stia sau trebuia (rezonabil vorbind) sa stie ca este implicata in comertul cu bunuri introduse ilegal”, arata Mihai Petre.

Legiuitorul european impune tuturor comerciantilor din Comunitate o anume responsabilitate, ca sa actioneze cu un anume nivel de prudenta si diligenta, pentru a lupta impreuna impotriva fraudei si pentru a incuraja concurenta loiala in interiorul Comunitatii. Acest concept, cunoscut sub numele de supraveghere orizontala a comertului cu bunuri, este menit sa responsabilizeze toti participantii la lantul logistic de aprovizionare.

Atat decizia data de Curtea Europeana de Justitie in noiembrie 2011 (cazul Jestel), cat si practica recenta a autoritatilor vamale din Romania si din alte state membre, nu fac decat sa reitereze obligatia contribuabililor implicati in comertul cu bunuri de a-si lua masuri rezonabile de siguranta ca bunurile comercializate au fost vamuite. In eventualitatea unui control, ele trebuie sa poata dovedi acest lucru.

Cea mai sigura metoda este solicitarea de documente care dovedesc ca bunurile respective au fost vamuite – copie dupa declaratia vamala de import. Cand acest lucru nu este posibil comercial (de exemplu, furnizorul nu este dispus sa ofere informatii despre pretul de achizitie a marfii respective), se pot folosi documente care atesta statutul comunitar al bunurilor respective, in special pentru comertul intracomunitar. Astfel de documente nu cuprind informatii cu caracter confidential, cum ar fi pretul de achizitie.

Nu in ultimul rand, contribuabilii se pot proteja prin colaborarea cu operatori logistici/furnizori de bunuri importate care detin certificarea AEO (Operator Economic Autorizat), acei piloni de baza ai conceptului de “supraveghere orizontala a comertului cu bunuri”.

Statutul de AEO este o emblema oferita de autoritatea vamala care certifica faptul ca respectiva societate a implementat cele mai inalte standarde de siguranta si proceduri in relatia cu autoritatea vamala, fiind un partener de incredere al autoritatii vamale. El se emite in urma unui audit riguros efectuat de autoritatea vamala din statul unde respectiva societate isi desfasoara activitatea, care vizeaza toate aspectele activitatii desfasurate de aceasta.

Se porneste de la verificarea procedurilor de angajare a personalului, formare profesionala, securitatea datelor si perimetrele de desfasurare a activitatii, modul de selectare a clientilor si furnizorilor si se incheie cu analiza stabilitatii financiare, a solvabilitatii respectivei societati.

„La nivelul Uniunii Europene, mai mult de 40% din comertul international este efectuat prin peste 8.300 de societati care detin statutul de Operator Economic Autorizat (AEO), din 2008 pana in prezent”, mentioneaza Mihai Petre.