Hotararea CCR nr. 3/2012 - contestatiile referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national din data de 29 iulie 2012

Pe rol se afla examinarea contestatiei formulate de Liga Internationala a Romanilor, cu sediul in Bucuresti, cu privire la referendumul national din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu. Contestatia a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 5.221 din 31 iulie 2012 si formeaza obiectul Dosarului Curtii Constitutionale nr. 1.289I/2012. Curtea, avand in vedere ca sesizarile din dosarele nr. 1.291I/2012-1.294I/2012, formulate de Partidul Social Democrat si Partidul National Liberal, de Presedintele Camerei Deputatilor si Presedintele interimar al Senatului, de Gheorghe Hogea si de Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului cu sediul in Bucuresti, au ca obiect contestarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, in temeiul art. 164 din Codul de procedura civila, coroborat cu art. 14 din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.291I/2012-1.294I/2012 la Dosarul nr. 1.289I/2012, care este primul inregistrat. Sesizarile au fost inregistrate la Curtea Constitutionala cu nr. 5.221 din 31 iulie 2012, respectiv nr. 5.250-5.253 din 1 august 2012. In Dosarul nr. 1.291I/2012 a fost depusa, cu nr. 5.257 din 1 august 2012, o cerere de interventie in interes propriu formulata de domnul Ionel Neamtu. Acesta solicita Curtii sa ii considere cererea de interventie ca fiind facuta in interesul autorilor sesizarii din Dosarul nr. 1.291I/2012 in cazul in care o cerere de interventie in nume propriu nu este admisibila. De asemenea, in Dosarul nr. 1.292I/2012, a fost depusa, impreuna cu adresa de inaintare a sesizarii, o cerere prin care se solicita ca un parlamentar sa sustina motivele sesizarii in fata Curtii Constitutionale la termenul fixat pentru dezbateri. In motivarea sesizarilor formulate, autorii acestora sustin, in esenta, urmatoarele:

1. Prevederile in vigoare la data declansarii procedurii referendumului, deci aplicabile acesteia, sunt cele ale Legii nr. 3/2000, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2012. Prin urmare, aplicarea unor prevederi legale intrate in vigoare ulterior declansarii procedurii referendumului ar fi contrara dispozitiilor art. 15 alin. (2) din Constitutie privind neretroactivitatea legii. Potrivit legii in vigoare la data declansarii procedurii, demiterea Presedintelui Romaniei era aprobata daca intrunea majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum. Autorii sesizarii sustin ca, potrivit reglementarilor internationale incidente in cauza, in special recomandarilor Comisiei de la Venetia - cuprinse in Codul de bune practici in materie de referendum -, prin raportare la dispozitiile art. 20 din Constitutie, instituirea cvorumului de participare la referendum este contrara normelor internationale si europene referitoare la drepturile politice ale omului, asimiland persoanele care se abtin de la exprimarea votului cu partizanii votului negativ, ceea ce este de natura a impiedica libera exprimare a persoanei.

2.1. In conditiile in care Curtea va constata ca prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 sunt aplicabile cu privire la referendumul din 29 iulie 2012, se invedereaza acesteia sa solicite, in conformitate cu prevederile art. 46 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, informatii de la Biroul Electoral Central, Institutul National de Statistica, Ministerul Administratiei si Internelor si Autoritatea Electorala Permanenta cu privire la starea operatiunilor de actualizare a listelor electorale permanente, avand in vedere ca numarul persoanelor inscrise in acestea se afla in contradictie cu rezultatele provizorii ale recensamantului desfasurat in anul 2011. Se sustine ca potrivit acestui recensamant populatia Romaniei este de 20.254.866 persoane, din care 19.042.936 reprezinta populatia stabila, 910.264 persoane plecate pe perioada indelungata si 301.666 persoane temporar prezente. Se arata ca aceste date coincid pana aproape de identitate cu datele detinute de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, numarul celor asigurati fiind de 20.459.558 persoane. Se mai sustine ca, potrivit adresei Institutului National de Statistica nr. 4.725 din 26 iulie 2012, ponderea populatiei minore din totalul populatiei Romaniei este de 18,3%, respectiv 3.891.082 copii si tineri sub 18 ani. In aceste conditii, potrivit Institutului National de Statistica, ponderea persoanelor cu drept de vot este de 81,7% din total, adica 16.548.225 persoane, iar potrivit Casei Nationale de Asigurari de Sanatate numarul populatiei cu drept de vot ar fi de 16.715.458 persoane. In aceste conditii, numarul real de voturi necesar pentru validarea referendumului ar fi fie de 8.274.112 + 1, potrivit Institutului National de Statistica, fie de 8.357.729 + 1, potrivit Casei Nationale de Asigurari de Sanatate. Mai mult, potrivit datelor Ministerului Administratiei si Internelor, exista un numar de 622.144 de carti de identitate expirate, ceea ce inseamna ca numarul persoanelor cu drept de vot care se puteau prezenta legal la urne trebuie diminuat cu acest numar. Se mai estimeaza, de catre autorii sesizarii, ca peste 1.000.000 de cetateni romani au renuntat la aceasta cetatenie, si-au stabilit domiciliul in strainatate sau au decedat in strainatate, astfel incat nu pot fi inscrisi pe listele electorale permanente. De asemenea, se sustine ca din totalul persoanelor inscrise pe listele electorale, si anume 18.308.612, numai 15.714.403 poseda carti de identitate, despre restul neputandu-se preciza numeric cate au buletine de identitate, daca mai sunt cetateni romani sau daca sunt in viata ori decedati. Autorii sesizari invedereaza si faptul ca, prin Decizia nr. 682 din 25 iunie 2012, Curtea Constitutionala desi a retinut ca populatia Romaniei a scazut considerabil, Biroul Electoral Central se raporteaza la un numar al persoanelor cu drept de vot de 18.308.612, numar chiar mai mare decat cel retinut de Curtea Constitutionala in Hotararea nr. 5 din 23 mai 2007 referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national din data de 19 mai 2007 pentru demiterea Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, si la confirmarea rezultatelor acestuia, respectiv 18.301.309, sau in Hotararea nr. 3 din 22 octombrie 2003 pentru confirmarea rezultatului referendumului national din 18-19 octombrie 2003 privind Legea de revizuire a Constitutiei Romaniei, respectiv 17.842.103.

In continuare se arata ca, prin aceeasi decizie, Curtea Constitutionala a stabilit ca unul dintre motivele de neconstitutionalitate a „Legii uninominalului” este generat de faptul ca aceasta creeaza conditii pentru cresterea numarului de parlamentari in conditiile in care numarul populatiei „a scazut dramatic”. Este, in consecinta, absurd sa se sustina faptul ca desi populatia tarii a scazut cu 2 milioane de locuitori, numarul alegatorilor a crescut cu 500.000 de persoane. Se considera ca datele oficiale sunt neactualizate in privinta cetatenilor cu drept de vot, intrucat primarii au preluat „pur si simplu listele cu cetateni de la «Serviciile de evidenta informatizata a persoanei» din cadrul Ministrului Administratiei si Internelor, transformandu-le pe acestea in mod incorect si nerealist in liste electorale permanente, generand [...] la nivel national un numar fictiv de cetateni cu drept de vot”. Spre exemplificare, autorii sesizarii fac referire la situatia existenta in judetele Caras-Severin, Constanta si Vrancea. In concluzie, sustin ca, in acest mod, a fost denaturata vointa cetatenilor romani, exprimata cu ocazia referendumului din 29 iulie 2012.
2.2. Lipsa intocmirii corespunzatoare a listelor de alegatori din diaspora de catre Ministerul Afacerilor Externe, Ministerul Administratiei si Internelor si Ministerul Justitiei, procesul de votare haotic la centrele de vot din strainatate, lipsa de informare a cetatenilor romani aflati in strainatate cu privire la drepturile lor electorale, neluarea in considerare a acestor cetateni si netiparirea, in consecinta, a unui numar corespunzator de buletine de vot, a facut imposibila prezentarea la urne a 50% plus unul din numarul total al cetatenilor romani cu drept de vot. Se mai sustine ca instanta constitutionala trebuie sa invalideze referendumul pentru imposibilitatea prezentarii si exercitarii dreptului de vot pentru cei 6 milioane de cetateni romani din diaspora care nu au fost trecuti pe listele electorale si reluarea procesului de votare in termen de 3 luni, conform caracterului general de desfasurare unanim acceptat in Uniunea Europeana privind validarea acestuia fara limitare si cu votul majoritar al celor prezenti.

3. Se sustine ca boicotarea deschisa a referendumului de catre unele forte politice reprezinta un abuz de drept in sensul art. 57 din Constitutie. O atare conduita nu poate avea rezultatul urmarit, respectiv infirmarea rezultatelor referendumului, un abuz de drept neputand produce efecte in plan constitutional. Boicotul referendumului realizat atat prin declaratii publice, cat si prin actiuni concrete a impiedicat exercitarea libera a dreptului la vot al cetatenilor, ceea ce a determinat lipsirea de efecte juridice a voturilor celorlalti cetateni romani care s-au prezentat la consultarea populara. Se sustine ca formatiuni politice, precum Partidul Democrat Liberal si Uniunea Democrata Maghiara din Romania au actionat impotriva scopului lor constitutional, respectiv acela de a contribui la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor cu respectarea suveranitatii nationale, a integritatii teritoriale, a ordinii de drept si a principiilor democratiei. O atare conduita este contrara, prin urmare, prevederilor constitutionale ale art. 1 alin. (3), art. 2 coroborat cu art. 36 si art. 57, precum si ale art. 52 alin. (1).

4. Se sustine ca dispozitiile Constitutiei nu impun o conditie de prezenta la vot pentru validarea referendumului, Curtea Constitutionala facand referire la aceasta conditie doar pentru a se asigura ca decizia luata prin referendum nu este impusa de o minoritate nesemnificativa. In conditiile in care se accepta ideea de cvorum obligatoriu de participare, se ajunge la situatia absurda in care, din lipsa de cvorum, 7.360.000 de cetateni cu drept de vot nu il pot demite pe Presedintele Romaniei, dar, in conditii de cvorum, 4.557.155 sa il poata demite. Se ignora, astfel, votul imensei majoritati, respectiv a celor care au votat „Da” la referendumul organizat la data de 29 iulie 2012. Sunt invocate, de asemenea, considerente care au stat la baza deciziilor Curtii Constitutionale nr. 420 din 3 mai 2007 si nr. 682 din 25 iunie 2012. Potrivit dispozitiilor art. 46 alin. (2) si art. 76 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constitutionala a solicitat informatii suplimentare de la Institutul National de Statistica, Ministerul Administratiei si Internelor, precum si de la Autoritatea Electorala Permanenta.

Institutul National de Statistica, prin Adresa comunicata sub semnatura presedintelui acesteia si inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 5270 din 1 august 2012, a aratat urmatoarele:
a) Conform programului de desfasurare a Recensamantului populatiei si al locuintelor 2011, rezultatele recensamantului se publica sub titlul de date provizorii, preliminare si definitive.
b) In timp ce rezultatele provizorii si preliminare sunt prevazute a fi publicate in anul 2012 (rezultatele provizorii au fost date publicitatii la 2 februarie 2012), datele definitive vor fi publicate in semestrul II 2013, dupa care vor fi transmise Comisiei Europeana.
c) In prezent, rezultatele provizorii nu permit dezagregarea pe grupe de varsta a populatiei in varsta de 18 ani si peste. Aceste date statistice devin disponibile odata cu datele definitive, cu precizarea ca ele nu corespund criteriilor de stabilire a populatiei cu drept de vot.
d) In sistemul statisticii oficiale din Romania nu exista surse de date care sa permita stabilirea numarului cetatenilor romani cu drept de vot in sensul legislatiei in vigoare la data de 29 iulie 2012 sau la oricare alta data calendaristica.

Ministerul Administratiei si Internelor, prin adresa comunicata sub semnatura Ministrului delegat pentru Administratie si loctiitorului Ministrului Administratiei si Internelor, a transmis Curtii Constitutionale raspunsul Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, raspuns semnat de directorul acesteia. Adresa a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 5.271 din 1 august 2012, raportandu-se urmatoarele:
a) In copiile listelor electorale permanente utilizate la referendumul national pentru demiterea Presedintelui Romaniei din data de 29 iulie 2012, intocmite potrivit dispozitiilor legale in vigoare in domeniul electoral, au fost inscrise un numar de 18.292.514 persoane.
b) Conform art. 17 alin. (2) din Legea nr. 3/2000, a Legii nr. 35/2008 si a Legii nr. 67/2004 actualizarea listelor electorale permanente se realizeaza de catre primarul unitatii administrativ-teritoriale impreuna cu serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor, care functioneaza in subordinea consiliilor locale (in conformitate cu dispozitiile Ordonantei Guvernului nr. 84/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 372/2002, cu modificarile si completarile ulterioare). Ministerul Administratiei si Internelor, prin adresa comunicata sub semnatura ministrului delegat pentru administratie si a loctiitorului ministrului administratiei si internelor, a transmis Curtii Constitutionale unele precizari suplimentare ale Directiei pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de Date, raspuns semnat de directorul acesteia. Adresa mentionata a fost inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 5.273 din 1 august 2012 si cuprinde urmatoarele precizari:
a) Incepand cu anul 2004, potrivit dispozitiilor Ordonantei Guvernului nr. 84/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 372/2002, cu modificarile si completarile ulterioare, Ministerul Administratiei si Internelor nu a mai avut competenta de actualizare a listelor electorale permanente, aceasta fiind de competenta exclusiva a autoritatilor publice locale.
b) Ca administrator al bazei de date, Ministerul Administratiei si Internelor nu isi poate asuma veridicitatea numarului de persoane inscrise in listele electorale permanente, neavand instrumente legale suplimentare de control al datelor procesate de autoritatile publice locale. Conform prevederilor legale in vigoare, competenta de verificare a acestora apartine exclusiv Autoritatii Electorale Permanente.

Autoritatea Electorala Permanenta, prin adresa comunicata sub semnatura presedintelui acesteia si inregistrata la Curtea Constitutionala cu nr. 5.297 din 1 august 2012, a aratat urmatoarele:
a) Autoritatea Electorala Permanenta nu a avut atributii privind intocmirea si actualizarea listelor electorale utilizate la referendumul national pentru demiterea Presedintelui Romaniei din 29 iulie 2012.
b) Situatia numarului total al alegatorilor inscrisi in copiile de pe listele electorale permanente a fost comunicata Biroului Electoral Central de Directia pentru Evidenta Persoanelor si Administrarea Bazelor de date prin Adresa nr. 3.456.054 din 27 iulie 2012, disponibila pe pagina de internet a Biroului Electoral Central la rubrica Statistici.
c) Pentru implementarea Registrului electoral, proiect initiat de Autoritatea Electorala Permanenta, sunt necesare resurse umane si financiare, de care in prezent aceasta institutie nu dispune, precum si de o perioada de timp cuprinsa intre 1 si 4 ani.
d) Potrivit prevederilor pct. 11 al anexei la Hotararea Guvernului nr. 683/2012, reactualizarea listelor electorale permanente trebuia realizata de primari si serviciile de evidenta informatizata a persoanei pana cel mai tarziu la 10 iulie 2012. In concluzie se arata ca, pana la operationalizarea Registrului electoral, Autoritatea Electorala Permanenta nu detine date proprii din care sa rezulte numarul alegatorilor inscrisi in listele electorale permanente. CURTEA, examinand contestatiile referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, formulate de Liga Internationala a Romanilor, cu sediul in Bucuresti, de Partidul Social Democrat si Partidul National Liberal, de presedintele Camerei Deputatilor si presedintele interimar al Senatului, de Gheorghe Hogea si de Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului cu sediul in Bucuresti, cererea de interventie formulata, informatiile comunicate de Institutul National de Statistica, Ministerul Administratiei si Internelor si Autoritatea Electorala Permanenta, dovezile depuse, in raport cu prevederile Constitutiei, ale Legii nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale si ale Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, retine urmatoarele: Curtea a fost legal sesizata si este competenta, potrivit dispozitiilor art. 146 lit. i) din Constitutie si ale art. 1, 10 si 46-47 din Legea nr. 47/1992, sa se pronunte asupra sesizarilor formulate.

I. Avand in vedere continutul sesizarilor formulate, Curtea Constitutionala califica sesizarile cu care a fost investita ca fiind contestatii care intra in competenta de solutionare a Curtii Constitutionale prevazuta de art. 146 lit. i) din Constitutie.

II. Cererea de interventie in nume propriu nu este admisibila in aceasta procedura, astfel incat, potrivit vointei autorului, Curtea urmeaza a califica cererea ca fiind una de interventie in interesul autorilor contestatiei din Dosarul nr. 1.291I/2012.

III. In ceea ce priveste cererea prin care se solicita ca un parlamentar sa sustina motivele sesizarii la termenul fixat pentru dezbateri, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 46, art. 47 si art. 52 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, procedura de solutionare a contestatiilor formulate in temeiul art. 146 lit. i) din Constitutie cu privire la procedura pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirmarea rezultatelor acestuia, nu prevede o faza a dezbaterilor publice, la care sa fie citati sau invitati autorii sesizarii. Dezbaterea si deliberarea asupra contestatiilor formulate au loc in Plenul Curtii Constitutionale si se desfasoara in sedinta de consiliu.

IV. 1. Curtea constata ca procedura referendumului a fost declansata prin Hotararea Parlamentului nr. 33/2012 privind suspendarea din functie a Presedintelui Romaniei, care a fost adoptata in sedinta comuna a Camerei Deputatilor si Senatului din data de 6 iulie 2012, hotarare publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 457 din 6 iulie 2012. La momentul adoptarii acestei hotarari, 6 iulie 2012, prevederile art. 10 din Legea nr. 3/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 452 din 5 iulie 2012, aveau urmatoarea redactare: „Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum.” Prin Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 478 din 12 iulie 2012, Curtea Constitutionala, in cadrul controlului a priori de constitutionalitate a Legii pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, a constatat ca aceasta este constitutionala, in masura in care asigura participarea la referendum a cel putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente. Pe cale de consecinta, Decizia Curtii Constitutionale a circumstantiat solutia legislativa a prevederile art. 10 din Legea nr. 3/2000, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului care erau in vigoare, acestea urmand a-si gasi aplicarea exclusiv in interpretarea data de Curte. Legea in cauza a fost promulgata si a devenit Legea nr. 131/2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, ParteaI, nr. 489 din 17 iulie 2012, care, la art. 10, prevede ca „Demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca, in urma desfasurarii referendumului, propunerea a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate”. Ulterior, Parlamentul a luat in dezbatere legea de aprobare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului si, tinand seama de Decizia Curtii Constitutionale nr. 731 din 10 iulie 2012, a adoptat Legea nr. 153/2012, care a fost publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 511 din 24 iulie 2012. Astfel, prin articolul unic pct. 1 din legea de aprobare, s-au abrogat prevederile art. I pct. 1 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2012. Curtea constata ca ulterior declansarii procedurii referendumului au survenit mai multe evenimente legislative de natura sa modifice cadrul legal de desfasurare a acestei proceduri. Astfel, atat Legea nr. 131/2012 pentru modificarea art. 10 din Legea nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, cat si Legea nr. 153/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului au adus mai multe modificari Legii nr. 3/2000. Pe langa cele care vizeaza aspecte de ordin organizatoric, cele mai importante modificari privesc:
- eliminarea derogarii in ceea ce priveste referendumul privind demiterea Presedintelui Romaniei de la aplicarea prevederilor cu caracter general cuprinse in art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 care reglementau cvorumul de validitate a referendumului;
- stabilirea programului de vot, respectiv scrutinul se va deschide la ora 7,00 si se va incheia la ora 23,00. Cu privire la materia cvorumului de participare necesar validarii referendumului national si a majoritatii de vot necesare demiterii Presedintelui Romaniei, Curtea retine ca de la aparitia sa si pana la data pronuntarii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 731 din 10 iulie 2012, Legea nr. 3/2000 a suferit mai multe modificari, astfel:
- prima forma a legii, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 84 din 24 februarie 2000, prevedea la art. 5 alin. (2) ca „Referendumul este valabil daca la acesta participa cel putin jumatate plus unul din numarul persoanelor inscrise in listele electorale”, iar la art. 10 ca „Demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata, daca a intrunit majoritatea voturilor cetatenilor inscrisi in listele electorale”;
- ulterior, art. 10 din Legea nr. 3/2000 a fost modificat prin Legea nr. 129/2007, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 300 din 5 mai 2007, stabilind ca „Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate, la nivelul tarii, ale cetatenilor care au participat la referendum”;
- o noua modificare a survenit prin Legea nr. 62/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 103/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, care a modificat art. 10 in sensul ca „Demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor cetatenilor inscrisi in listele electorale”;
- in fine, Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului a operat o noua modificare asupra dispozitiilor art. 10, care au dobandit urmatorul cuprins: „Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum.” Din perspectiva acestor evolutii legislative, Curtea aminteste ca in Codul de bune practici in materie de referendum, adoptat in 2007, Comisia europeana pentru democratie prin drept (Comisia de la Venetia) a recomandat statelor asigurarea unei stabilitati in ceea ce priveste legislatia in aceasta materie. Or, stabilitatea dreptului este un element important al credibilitatii procesului electoral, iar modificarea frecventa a normelor si caracterul lor complex pot dezorienta alegatorul, astfel ca trebuie evitata modificarea frecventa sau cu putin timp (mai putin de un an) inainte de referendum a aspectelor sale fundamentale. Luand in discutie, in acest context, forta juridica a dispozitiilor acestui cod, invocat de autorii sesizarii, Curtea retine ca intr-adevar acest act nu are un caracter obligatoriu, insa recomandarile sale constituie coordonate ale unui scrutin democratic, in raport cu care statele - care se caracterizeaza ca apartinand acestui tip de regim - isi pot manifesta optiunea libera in materie de referendum, cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, in general, si a drepturilor de natura politica, in special. In jurisprudenta sa constanta, Curtea Constitutionala a subliniat necesitatea stabilitatii legilor in materia electorala si in materia referendumului, ca expresie a principiului securitatii juridice. Curtea constata ca modificarile aduse legii referendumului, prin Legea nr. 153/2012, in ceea ce priveste eliminarea derogarii referitoare la referendumul privind demiterea Presedintelui Romaniei de la aplicarea prevederilor cu caracter general cuprinse in art. 5 alin. (2) din Legea nr. 3/2000 care reglementau cvorumul de validitate a referendumului, nu constituie rezultatul unei optiuni arbitrare a legiuitorului, care sa cada sub incidenta Codului de bune practici in materie de referendum, adoptat de Comisia de la Venetia. Potrivit prevederilor art. 147 alin. (4) din Constitutie, deciziile Curtii Constitutionale sunt general obligatorii si au putere numai pentru viitor de la data publicarii lor in Monitorul Oficial al Romaniei. Asa fiind, prevederile Legii nr. 3/2000, asa cum au fost modificate prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2012, care prevedeau ca „Prin derogare de la art. 5 alin. (2), demiterea Presedintelui Romaniei este aprobata daca a intrunit majoritatea voturilor valabil exprimate ale cetatenilor care au participat la referendum” nu mai puteau fi aplicate de nicio autoritate publica implicata in procedura referendumului aflata in curs de desfasurare. Or, interventia imediata a legiuitorului a fost in deplina concordanta cu exigentele constitutionale referitoare la efectele deciziilor Curtii Constitutionale si a fost menita sa preintampine aparitia unor grave probleme legate de stabilirea cadrului legal aplicabil procedurii pendinte a referendumului. Sustinerea inaplicabilitatii Deciziei Curtii Constitutionale nr. 731 din 10 iulie 2012 procedurii referendumului din data de 29 iulie 2012, pe motiv ca aceasta procedura a fost declansata la o data anterioara pronuntarii deciziei prin care instanta constitutionala sanctiona o anumita interpretare a normelor legale aplicabile acestei proceduri, ar echivala, pe de o parte, cu lipsirea de efecte juridice a actului jurisdictional al Curtii, ceea ce contravine flagrant dispozitiilor art. 147 din Constitutie, si, pe de alta parte, cu acceptarea unei situatii de neconceput, respectiv ca procedura referendumului sa fie guvernata de dispozitii legale care si-au pierdut legitimitatea constitutionala, in vadita contradictie cu principiile statului de drept si al suprematiei Constitutiei, prevazute de art. 1 din Legea fundamentala. In ceea ce priveste intervalul orar de vot, Curtea retine ca extinderea acestuia de la 12 ore (in forma initiala a Legii nr. 3/2000, referendumul se desfasura intre orele 8,00 si 20,00) la 16 ore (in urma modificarii operate prin Legea nr. 153/2012, referendumul se desfasoara intre orele 7,00 si 23,00) reprezinta vointa legiuitorului de a asigura o prezenta cat mai mare la vot a cetatenilor, corelativ cu instituirea cvorumului care asigura valabilitatea referendumului (a se vedea si Decizia nr. 735 din 24 iulie 2012, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, ParteaI, nr. 510 din 24 iulie 2012). Pe de alta parte, Curtea nu poate sa nu remarce faptul ca in situatia in care ar da curs celor solicitate de autorii sesizarii, respectiv ar constata aplicabilitatea prevederilor in vigoare la data declansarii procedurii referendumului, si anume a prevederilor Legii nr. 3/2000, asa cum aceasta fost modificata prin Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 41/2012, solutia pe care Curtea Constitutionala ar pronunta-o in ceea ce priveste respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si confirmarea rezultatelor acestuia ar fi tot aceea de invalidare a referendumului, intrucat programul de desfasurare a acestuia a fost in afara cadrului legal in vigoare. Astfel, daca s-ar retine aplicabilitatea dispozitiilor in vigoare la data declansarii procedurii, scrutinul ar fi trebuit sa se desfasoare in intervalul orar 8,00-20,00. Or, dispozitiile legii modificatoare, fiind de ordine publica, au fost de imediata aplicare, astfel ca referendumul s-a deschis la ora 7,00 si s-a incheiat la ora 23,00. Asadar, Curtea nu poate retine aplicabilitatea pro parte a legii in vigoare la data declansarii procedurii referendumului si pro parte a legii care a intervenit ulterior, astfel ca, din aceasta perspectiva, sustinerea autorilor sesizarii sfideaza logica juridica. De altfel, Legea nr. 153/2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 41/2012 pentru modificarea si completarea Legii nr. 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului a fost supusa controlului a priori de constitutionalitate, Curtea Constitutionala constatand conformitatea acesteia cu Legea fundamentala.
2.1. In ceea ce priveste sustinerea potrivit careia „stabilirea validarii sau invalidarii referendumului prin raportare la date «oficiale», dar neactualizate, privind numarul cetatenilor cu drept de vot are ca efect denaturarea vointei cetatenilor romani, exprimata cu ocazia acestui referendum”, Curtea retine urmatoarele: Potrivit dispozitiilor art. 36 din Constitutie, autoritatile statului au obligatia de a asigura exercitarea dreptului la vot tuturor cetatenilor romani care au implinit varsta de 18 ani pana in ziua alegerilor, inclusiv, cu exceptia persoanelor debile sau alienate mintal, puse sub interdictie sau condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale. In scopul indeplinirii acestei obligatii, Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 196 din 13 martie 2008, prevede la art. 21 intocmirea Registrului electoral, care reprezinta o baza de date centralizata in care sunt inscrisi toti cetatenii romani, inclusiv cei cu domiciliul sau resedinta in strainatate, care au implinit varsta de 18 ani, cu drept de vot. Inregistrarea cetatenilor cu domiciliul sau resedinta in strainatate se va face pe baza evidentei existente la Directia generala de pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor, utilizata la eliberarea pasapoartelor cu mentiunea privind stabilirea domiciliului in strainatate, precum si a datelor detinute de Ministerul Afacerilor Externe. Potrivit dispozitiilor art. 22 din aceeasi lege, „Autoritatea Electorala Permanenta intocmeste, pastreaza si actualizeaza in permanenta, pana la data de 31 martie a fiecarui an, Registrul electoral. La nivelul fiecarui judet si sector al municipiului Bucuresti, Registrul electoral care cuprinde alegatorii cu domiciliul sau resedinta pe teritoriul unitatii administrativ-teritoriale este pastrat si actualizat de catre biroul teritorial al Autoritatii Electorale Permanente. Centrul National de Administrare a Bazelor de Date privind Evidenta Persoanelor, precum si Directia generala de pasapoarte din cadrul Ministerului Administratiei si Internelor pun la dispozitia Autoritatii Electorale Permanente datele si informatiile necesare intocmirii si actualizarii Registrului electoral.” Prevederile art. 25 din lege stabilesc ca: „Listele electorale cuprind cetatenii cu drept de vot inscrisi in Registrul electoral. Ele sunt permanente sau suplimentare”, iar art. 26 alin. (1) prevede ca: „Listele electorale permanente pentru subdiviziunile administrativ-teritoriale de pe teritoriul national se intocmesc de catre primarul comunei, orasului sau municipiului ori al sectorului municipiului Bucuresti, dupa caz, pe baza datelor si informatiilor cuprinse in Registrul electoral si comunicate primarului de catre biroul teritorial al Autoritatii Electorale Permanente care functioneaza la nivelul judetului pe teritoriul caruia se afla localitatea.” De asemenea, Curtea retine ca, potrivit dispozitiilor art. 17 alin. (2) din Legea nr. 3/2000, „Reactualizarea listelor electorale permanente se face de catre primari [...] in termen de cel mult 5 zile de la data stabilirii zilei referendumului”. De altfel, asa cum rezulta si din Adresa Ministerului Administratiei si Internelor, inregistrata cu nr. 5.271 din 1 august 2012, „actualizarea listelor electorale permanente se realizeaza de catre primarul unitatii administrativ-teritoriale impreuna cu serviciul public comunitar local de evidenta a persoanelor, care functioneaza in subordinea consiliilor locale (in conformitate cu prevederile Ordonantei Guvernului nr. 84/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor, cu modificarile si completarile ulterioare)”. In cauza de fata, potrivit aceleiasi adrese a Ministerului Administratiei si Internelor, in copiile listelor electorale permanente utilizate la referendumul national pentru demiterea Presedintelui Romaniei din data de 29 iulie 2012, intocmite potrivit dispozitiilor legale in vigoare in domeniul electoral, a fost inscris un numar de 18.292.514 persoane. Pe de alta parte, Curtea retine ca Institutul National de Statistica, pornind de la datele recensamantului populatiei si pe baza fenomenelor demografice (natalitatea si mortalitatea) si de migratie (emigratia si imigratia), calculeaza si publica date privind populatia stabila la datele de 1 ianuarie si 1 iulie ale fiecarui an. In notiunea de populatie stabila sunt cuprinsi cetatenii romani, straini sau fara cetatenie cu domiciliul in Romania plecati in strainatate pe o perioada de cel putin 12 luni: la lucru, in cautarea unui loc de munca, la studii, in interes de afaceri etc. (persoane plecate pe o perioada indelungata), precum si cetatenii straini sau fara cetatenie veniti in Romania pentru o perioada mai mica de 12 luni (persoane temporar prezente). Analizand comparativ cele doua tipuri de inregistrari intocmite de autoritatile publice competente, Curtea constata ca nu exista o suprapunere intre numarul persoanelor inscrise in listele electorale permanente si numarul persoanelor care alcatuiesc populatia stabila aflata pe teritoriul Romaniei. De altfel, prin Adresa Institutului National de Statistica nr. 5.270 din 1 august 2012, se precizeaza ca „in prezent, rezultatele provizorii (n.r. ale recensamantului populatiei si al locuintelor) nu permit dezagregarea pe grupe de varsta, implicit a populatiei in varsta de 18 ani si peste. Aceste date statistice devin disponibile odata cu datele definitive, cu precizarea ca ele nu corespund criteriilor de stabilire a populatiei cu drept de vot ”. Mai mult, „in sistemul statisticii oficiale din Romania, nu exista surse de date care sa permita stabilirea numarului cetatenilor romani cu drept de vot, in sensul legislatiei in vigoare, la data de 29 iulie 2012 sau la oricare alta data calendaristica”. In ceea ce priveste sustinerile autorilor sesizarii prin trimitere la datele detinute de Casa Nationala de Asigurari de Sanatate, din care rezulta un anumit numar al persoanelor asigurate, Curtea retine, de asemenea, ca nici aceste inregistrari oficiale nu sunt relevante din perspectiva stabilirii numarului cetatenilor cu drept de vot. Curtea nu contesta veridicitatea inregistrarilor detinute de autoritatea publica, insa din punctul de vedere care intereseaza in cauza de fata, numarul asiguratilor in sistemul public de sanatate nu poate constitui un reper in determinarea cu exactitate a numarului de persoane care la data desfasurarii referendumului indeplineau conditiile legale pentru a fi inscrise in listele electorale permanente. In fine, referitor la numarul persoanelor cu drept de vot retinut in jurisprudenta Curtii Constitutionale, acesta apare mentionat in toate actele jurisdictionale in care Curtea si-a exercitat competentele in materie electorala si in materia referendumului, variind de la an la an, in functie de datele oficiale, transmise de birourile electorale centrale. Fluctuatia acestor cifre nu face decat sa demonstreze ca exista o preocupare a autoritatilor publice de a reactualiza periodic listele electorale permanente. Prin urmare, Curtea nu poate retine argumentele autorilor contestatiilor in sensul ca la stabilirea numarului de cetateni cu drept de vot sa se aiba in vedere alte date decat cele cuprinse in listele electorale permanente, singurele care intrunesc toate criteriile prevazute de lege pentru stabilirea populatiei cu drept de vot.
2.2. Curtea constata ca, potrivit art. 26 alin. (2) din Legea nr. 35/2008, listele electorale permanente „se intocmesc pe localitati si cuprind pe toti cetatenii cu drept de vot care domiciliaza in localitatea pentru care ele au fost intocmite” si vizeaza subdiviziunile administrativ-teritoriale de pe teritoriul national. Curtea retine ca in urma adoptarii Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea si completarea titlului I al Legii nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului si pentru modificarea si completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale, a Legii administratiei publice locale nr. 215/2001 si a Legii nr. 393/2004 privind Statutul alesilor locali, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 630 din 29 august 2008, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 323/2009, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 708 din 21 octombrie 2009, prin art. I pct. 32 a fost abrogata teza a doua a art. 26 alin. (1) din Legea nr. 35/2008, text care prevedea ca „listele electorale permanente ce cuprind cetatenii romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate se intocmesc de catre Autoritatea Electorala Permanenta si vor sta la baza delimitarii sectiilor de votare ce vor fi organizate in strainatate”. Asadar, Autoritatea Electorala Permanenta nu mai intocmeste asemenea liste, cetatenii romani cu domiciliul sau resedinta in strainatate avand in schimb dreptul de a vota in mod liber in strainatate pe liste electorale suplimentare. Astfel, potrivit art. 27 alin. (2) din aceeasi lege, in listele electorale suplimentare vor fi trecuti cetatenii romani din strainatate care fac dovada cu pasaportul cu mentiunea privind stabilirea domiciliului in strainatate ca domiciliaza intr-o tara din colegiul uninominal respectiv, cetatenii romani care arata ca au resedinta intr-o tara din colegiul uninominal respectiv prin prezentarea pasaportului simplu sau, in cazul statelor membre ale Uniunii Europene, si a cartii de identitate, insotite de documentul emis de autoritatile straine care dovedeste resedinta in strainatate, precum si persoanele care voteaza conform dispozitiilor art. 8 alin. (3) din lege, si anume personalul misiunilor diplomatice si al oficiilor consulare. Ratiunea pentru care acesti cetateni nu sunt inscrisi in listele electorale permanente rezida in faptul ca nu au domiciliul in tara, astfel incat numarul acestora nu poate influenta cvorumul legal de participare la referendum, respectiv majoritatea persoanelor inscrise pe listele electorale permanente.
3. Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 3/2000, referendumul national constituie „forma si mijlocul de consultare directa si de exprimare a vointei suverane a poporului roman”, insa legea nu prevede obligatia cetatenilor de a participa la referendum, ci dreptul acestora. De altfel, Constitutia consacra dreptul de vot, si nu obligatia de a vota (a se vedea, in acest sens, si Comentariul general nr. 25 referitor la art. 25 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice - Dreptul de a lua parte la conducerea treburilor publice, drepturile electorale si dreptul de a avea acces, in conditii generale de egalitate, la functiile publice, comentariu realizat de Comitetul Drepturilor Omului). De aceea, acest drept este inclus in titlul II capitolul II al Constitutiei - intitulat Drepturile si libertatile fundamentale, si nu in titlul II capitolul III - Indatoririle fundamentale; asadar, tine de vointa fiecarui cetatean de a decide in mod liber daca isi exercita acest drept. Acesta nu poate fi obligat sa il exercite sau, dimpotriva, sa nu il exercite, din moment ce art. 30 alin. (2) din Constitutie garanteaza libertatea constiintei. Exprimarea unei optiuni politice poate avea loc nu numai prin participarea la referendum, ci si chiar prin neparticiparea la acesta, mai ales in situatiile in care legislatia relevanta impune un anumit cvorum de participare. In acest fel, se poate crea o majoritate de blocaj raportat la numarul cetatenilor unui stat; in acest mod, cei ce aleg sa nu isi exercite dreptul la vot considera ca printr-o conduita pasiva isi pot impune vointa politica. Astfel, alegand sa nu isi exercite un drept constitutional, cetatenii isi vad realizate propriile lor convingeri prin neacceptarea, in mod indirect, a celor contrare. De aceea, neparticiparea la referendum, mai exact neexercitarea dreptului la vot, este tot o forma de exprimare a vointei politice a cetatenilor si de participare la viata politica. Astfel cum s-a aratat mai sus, singura conditionare este aceea ca exercitarea sau neexercitarea dreptului la vot sa nu fie impusa, ci sa tina de resortul intern al fiecarei persoane. Or, in campania pentru referendum, potrivit art. 30 alin. (2) din Legea nr. 3/2000, „partidele politice si cetatenii au dreptul sa isi exprime opiniile in mod liber si fara nicio discriminare, prin mitinguri, prin adunari publice si prin mijloace de informare in masa”. Partidele politice pot sa indemne sau, din contra, sa nu indemne cetatenii sa voteze, ambele aspecte ale dreptului la vot contribuind la definirea si la exprimarea vointei politice a cetatenilor. Ceea ce insa partidele politice nu pot intreprinde este obligarea cetatenilor la a vota sau, din contra, la a nu vota, intrucat numai in acest caz dreptul la vot este golit de continut. Este adevarat ca, potrivit art. 2 alin. (1) din Constitutie, suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum, insa textul nu impune obligativitatea votului, lasand cetateanului deplina libertate de a participa sau nu la alegeri ori la referendum si de a-si exprima optiunile in modul in care considera ca este potrivit. In jurisprudenta Comisiei Europene a Drepturilor Omului, respectiv Hotararea din 22 martie 1972, pronuntata in Cauza X impotriva Austriei, s-a aratat ca o persoana nu poate fi constransa sa aleaga un candidat sau altul aflat pe buletinul de vot, numai in acest caz incalcandu-se dreptul de a alege. Desfasurarea campaniei pentru referendum trebuie sa se faca in limitele si in cadrul legii si al Constitutiei, incalcarea acestora putand face obiectul unei raspunderi contraventionale sau penale, dupa caz, in conditiile legii. Or, neparticiparea la vot, avand in vedere cele mai sus expuse, nu este susceptibila de a atrage in acceptiunea Constitutiei astfel de sanctiuni, neputand fi calificata in niciun fel ca fiind contraventie sau infractiune. In fine, Curtea constata ca art. 52 alin. (1) din Constitutie, invocat in sustinerea contestatiei, nu are incidenta in cauza, textul constitutional vizand dreptul persoanei vatamate de o autoritate publica; insa in cauza nu sunt invocate aspecte care sa tina de actiuni sau inactiuni ale vreunei autoritati publice.
4. Prin cererea formulata, practic, se solicita Curtii Constitutionale validarea referendumului in conditiile in care cerinta de cvorum nu a fost indeplinita. Or, in acceptiunea art. 5 alin. (2) si art. 10 din Legea nr. 3/2000, cvorumul de participare si majoritatea de vot sunt doua conditii care trebuie intrunite in mod cumulativ pentru a se ajunge la demiterea Presedintelui Romaniei (a se vedea in acest sens si Decizia nr. 731 din 10 iulie 2012). Mai mult, o atare cerinta exista si cu privire la validarea celorlalte tipuri de referendum (in privinta referendumului pentru revizuirea Constitutiei, a celui consultativ sau a celui local). Sustinerea autorilor contestatiei poate fi comparata mutatis mutandis cu modul de adoptare a legilor ordinare: in aceasta procedura legislativa cvorumul de sedinta este reprezentat de majoritatea membrilor Camerei Deputatilor sau Senatului, dupa caz (art. 67 din Constitutie), iar majoritatea de vot este reprezentata de majoritatea membrilor prezenti din fiecare Camera [art. 76 alin. (2) din Constitutie]. Astfel, in aceasta procedura, ceea ce sustin autorii exceptiei ar fi ca o lege ordinara sa poata fi adoptata in lipsa de cvorum, dar cu o majoritate care reprezinta jumatate plus unu din cvorumul legal de sedinta, ceea ce este inadmisibil. Pentru a fi adoptata o lege ordinara, in mod cumulativ, trebuie indeplinite conditiile de cvorum si de majoritate de vot. Prin urmare, o majoritate de voturi in sensul demiterii Presedintelui Romaniei nu indeplineste conditiile de reprezentativitate in lipsa cvorumului necesar pentru desfasurarea referendumului. Avand in vedere considerentele expuse, dispozitiile art. 146 lit. i) din Constitutie, precum si ale art. 11 alin. (1) lit. B.c) si art. 46 - 47 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, cu unanimitate de voturi,

CURTEA CONSTITUTIONALA In numele legii

HOTARASTE: Respinge, ca neintemeiate, contestatiile referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului national din data de 29 iulie 2012 pentru demiterea Presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, contestatii formulate de Liga Internationala a Romanilor, cu sediul in Bucuresti, de Partidul Social Democrat si Partidul National Liberal, de
presedintele Camerei Deputatilor si presedintele interimar al Senatului, de Gheorghe Hogea si de Organizatia pentru Apararea Drepturilor Omului cu sediul in Bucuresti. Definitiva si general obligatorie. Dezbaterile au avut loc la data de 2 august 2012 si la acestea au participat: Augustin Zegrean, presedinte, Aspazia Cojocaru, Acsinte Gaspar, Petre Lazaroiu, Mircea Stefan Minea, Iulia Antoanella Motoc, Ion Predescu, Puskás Valentin Zoltán si Tudorel Toader, judecatori.

PRESEDINTELE CURTII CONSTITUTIONALE, AUGUSTIN ZEGREAN Magistrati-asistenti-sefi, Mihaela Senia Costinescu Benke Károly