Marcel Iures: In "stadiul in care ma gasesc, nu stiu ce e teatrul"

Pe cine admirati, in mod special, dintre toate emblemele istorice ale culturii romane?
Il admir foarte mult pe Brancoveanu, din istoria Romaniei. Foarte mult... a avut geniu. Nu pentru ca e oltean, dar era un om genial in care stelele au pus gust, perseverenta, viziune, forta, chiar si siretenie. Siretenia buna. A dat o alta calitate iubirii de tara.

Din punctul dumneavoastra de vedere, sunt romanii patrioti?
Asa, cum a facut-o Brancoveanu? Nu cred. O iubesc „din gura”, pana la nivel de Stat, de Guvern, dar asta e... mergem inainte, asa. Cred ca aia ce cresc animale isi iubesc mai mult tara, din spatele casei lor. Dau „Buna ziua!” la batrani, tac si se gandesc inainte sa raspunda la o intrebare... E si asta o forma de a-ti iubi tara. Baza e respectul, respectarea regulilor de bun simt, nu regulile europene care nu fac decat sa teoretizeze, iar inspiratia pentru ele a venit oricum din regulile pamantului. Pana la urma, ce trebuie sa faca un om? Sa se trezeasca, sa se spele, sa se inchine, sa isi hraneasca copilul si apoi sa munceasca. Daca se poate, macar sa respecte 3 din alea 10 porunci. Daca te uiti la lista de reguli si cea de datorii, vei vedea ca pe prima ai „dreptul sa inveti, dreptul la informare”, iar pe a doua ai „obligatia sa inveti, datoria sa te informezi”. Despre o astfel de iubire de tara, vorbesc. Nu despre cea declarata la televizor de cei care se simt responsabili sa ne invete, sa ne educe, doar pentru ca declara public ca isi iubesc tara mai mult.

Suntem noi, romanii, responsabili pentru problemele in care se scalda societatea noastra?Eu nu cred. Atat timp cat ne ascundem in spatele unor proceduri, care nu repeta programul Pamantului, programul normal al unui om, al unei familii, nu ai ce vorbi... Procedura a ajuns mai tare ca viata. Mai mult din jumatate din energia noastra e sa vedem cum fentam procedura asta, sa ne lase in pace, procedurile, sa ne traim viata.

Cui datorati succesul dumneavoastra?
Tuturor il datorez, fie ca e vorba de regizori, familie, Cer... Nici macar o secunda de victorie din tot ceea se cheama viata asta de teatru, nu mi-o pot asuma singur, nu mi-o pot dedica.

Ce reprezinta teatrul pentru dumneavoastra?Daca as sti raspunsul asta, m-as lasa de teatru... inseamna ca am gasit ce cautam. M-ai gasi pe o banca in parc sau altundeva... Deocamdata, in stadiul in care ma gasesc, nu stiu ce e teatrul.

Vorbiti-ne si despre Teatrul Act...
Teatrul Act a pornit ca o fundatie, care a si ramas. Initial se numea Art Inter Odeon, iar apoi, s-a denumit Fundatia Teatrul Act avand un singur scop: sa faca acest spatiu care e azi Teatrul Act. L-a atins in 1998, iar de atunci exista ca institutie unde au loc spectacole, concerte, lansari de carte, etc.. Axa, coloana vertebrala a acestei institutii este data practic de spectacolele facute de Alexandru Dabija, cu alte cateva nume extraordinare, cum sunt Vlad Massaci sau Cristi Juncu. Oamenii isi joaca propriile nume, propriile energii. Nu exista oprelisti decat cele care deriva din educatie, din bun simt, din respect. In rest, oricine vrea sa se exprime si are aceste cateva mici reguli, e liber sa o faca. Nu avem bani, dar iubirea de teatru, nu e un zid, nu e un vehicul care se alimenteaza neaparat cu parale. Banul nu e o conditie a calitatii. Poate ca ar trebui sa fie, am dubii aici, pentru ca vocatia asta nu poate fi platita. Oricum, actorul ca vocatie a ajuns prizonierul acestui mod de a fi, prizonierul banului, pentru ca acea componenta sociala a persoanei care se numeste actor a ajuns mai tare decat vocatia. De la salariile actorilor, care sunt mizere in raport cu orice vrei tu (singurul termen de comparatie al salariului mizer e cu nebunia vocationala). Eu nu cred in sindicate, actorii nu au ce cauta acolo, pentru ca nu Statul roman ne-a creat, nu el a luat decizia ca noi sa ne facem actori. Macar in interiorul meu nu fac legatura intre salariu si ce am eu de spus, si de ce traiesc. Dar nu e vorba de salariu neaparat, ci de atentie, de ideea de parteneriat; nu suntem impreuna (actorii si Statul). Sa ceri de la o autoritate sa aiba emotie, inseamna sa ceri enorm, e un lucru greu de tot, e aproape periculos pentru o institutie sa aiba sentimente sau macar senzatii. Si totusi institutiile sunt reprezentate de oameni, care se presupune ca au ajuns acolo pentru ca au niste calitati, ca au o emotionalitate, un frison de sentiment in fata binelui, in fata patriotismului. Am avut o discutie de acest gen si am intrebat, de la prim-ministru pana la ultimul primar de sector, „De ce nu veniti la teatru?”, ca nu am vazut pe nimeni la teatru, nici macar o contabila de la primarie. Nu i-am vazut nici la National, nici la Odeon, nici la Bulandra… Unii dintre ei mi-au raspuns ca s-ar putea sa fie din invidie. Dar totusi, de atatia ani? Se lasa intr-un plic mostenire invidia asta, din primar in primar? Am inteles ca au alte griji, dar cred ca e forma minima de respect fata de tine ca om. Nu inteleg. Ei zic ca nu au timp acum, dar nu tin minte nici inainte, pana sa ajunga prim-ministru sau ministrul culturii s.a.m.d., sa-i fi vazut la teatru. Ori exista viata si in teatru, nu numai la birou. Mai ales ca viata nu inceteaza daca tu devii presedintele Romaniei sau ministru nu stiu cui. Nu pot sa cred ca niciun prim-ministru sau un ministru nu are, o data pe saptamana, doua ore sa se duca la teatru. Nu cred. Inseamna ca ceva nu e in regula, inseamna ca ori ei ne mint ca muncesc atat, ca nu prea se vede rezultatul muncii, ori pur si simplu invidiaza sau dispretuiesc aceasta forma de viata, care e arta teatrului. Din doua, una. Sau sunt incompetenti, dar nici incompetent nu poate fi 24/24h; omul ala are nevoie sa se incarce, ca o baterie, ca un recipient cu apa, nu poate sa fie tot timpul gol. El de unde se incarca? Daca nu din carti, din filme, din teatru, din muzica...

Pentru astfel de romani ca Marcel Iures a luat nastere „Romani pentru o lume”, campania nationala de responsabilitate sociala initiata de Fundatia Sergiu Celibidache. Mai multe detalii despre campanie gasiti pe www.romanipentruolume.ro si pagina oficiala de Facebook a campaniei.

„Romani pentru o lume” reprezinta un omagiu adus marilor personalitati romanesti ce au adus mandrie si glorie Romaniei, peste tot in lume si aduce in atentia fiecaruia dintre noi pe co-nationalii nostri care, prin activitatea lor, raman nemuritori. Finalitatea acestei campanii o constituie organizarea unui concurs national online (pe www.romanipentruolume.ro  si pe pagina de Facebook http://www.facebook.com/RomaniPentruOLume) de tribut adus culturii sau unei personalitati anume, prin care oameni din domenii diferite ale culturii se vor putea inscrie astfel incat sa dedice o pictura, o compozitie, o sculptura, un poem, etc. In urma unui vot de specialitate si prin votul sponsorilor, cei selectati vor merge in finala, unde vor fi jurizati de catre un juriu de specialitate si de catre public. Castigatorii vor primi burse de studiu in Romania si in strainatate.