Bastoy, inchisoarea unica in lume, unde regulile inlocuiesc gratiile. Modelul va ajunge si in Delta Dunarii

Dupa o calatorie scurta cu ferryboat-ul din Horten, o localitate la sud de Oslo, am ajuns pe insula Bastoy. Inchisoarea pe care ma asteptam sa o gasesc aici si pe care o cautam cu privirea nu exista. Nu am vazut ziduri de beton, garduri de sarma, oameni inarmati. In schimb, pe insula Bastoy am descoperit un sat, format din aproximativ 80 de cladiri, terenuri agricole, plaja si padure. Exact imaginea unui sat mic, linistit, cu case vopsite in culori vesele, dispersate, marginite de o padure si de mare.

La ora 10:30 dimineata, ora la care ajunsesem pe insula (cu ocazia unei vizite organizate de ambasada Norvegiei in Romania), era forfota in sat. Cativa barbati se plimbau pe jos, altii cu bicicleta, toti salutand normal si politicos. Erau localnicii? Da, adica detinutii. Detinuti liberi, plimbandu-se pe strada ca orice alt cetatean? Da, la prima vedere pare neobisnuit, insa este modelul dupa care functioneaza inchisoarea Bastoy despre care va voi povesti in cele ce urmeaza.

Bastoy nu este despre frumusetea insulei, ci despre cum sa schimbi oamenii

La inchisoarea din Bastoy vin, in general, prizonieri condamnati la cinci ani de inchisoare, dar care executa aici ultima perioada a sentintei, de un an jumatate. Media de varsta a detinutilor este de 40 de ani, ei fiind inchisi pentru diferite infractiuni: crima, tentativa de omor, trafic si consum de droguri, viol, frauda. Pentru a ajunge la aceasta inchisoare, detinutul trebuie sa aplice printr-o scrisoare, in care sa-si prezinte planurile de viitor si motivatia. Criteriile de selectie sunt stricte si exista chiar si o lista de asteptare pentru cei care vor sa fie transferati din alte inchisori.

In momentul in care ajung pe insula, detinutii trebuie responsabilizati nu numai pentru faptele pe care le-au comis, dar si pentru ceea ce fac aici, sustine Arne Kvernvik Nilsen, fost director al inchisorii si actual consultant al proiectului Bastoy.

"Detinutii trebuie sa se trezeasca singuri, sa lucreze, sa mearga la scoala, unde trebuie sa fie punctuali. Bastoy nu are legatura cu frumusetea insulei, ci cu modul cum tratam prizonierii. Bastoy este un sat unde oamenii invata sa fie responsabili pentru actiunile lor. Prizonierii nu sunt in vacanta aici. Ne asteptam sa aiba grija de viata lor, fata de alte inchisori unde doar ii inchidem”, a continuat Arne Kvernvik Nilsen.

De asemenea, si angajatii inchisorii (ofiterii) sunt pregatiti sa aiba o anumita influenta asupra prizonierilor, dupa cum a povestit consultantul. Acestia ii ajuta pe detinuti sa isi schimbe stima de sine, astfel incat sa vada ca sunt tratati cu respect. Potrivit lui Nilsen, important este faptul ca angajatii inchisorii nu trebuie sa se comporte diferit cu prizonierii, indiferent de infractiunea pe care acestia au comis-o.

Principalul scop al regulilor aplicate in inchisoarea din Bastoy este de a-i determina pe detinuti sa se schimbe.

"Posibilitatea de a shimba modul de viata exista in fiecare individ. Schimbarea vine din interior. La Bastoy am creat un loc propice unde sa fii determinat sa te schimbi. Am creat conditiile, spatiul, care sa-i determine pe prizonieri sa-si doreasca sa se schimbe. Daca tratam un om ca pe un animal, atunci el se va transforma intr-un animal. Daca il tratam ca pe un om, atunci se va schimba si se va purta ca un om", a declarat Arne Kvernvik Nilsen.

De aceeasi parere este si actualul guvernator al inchisorii Bastoy, Tom Eberhardt, care sustine ca daca detinutii sunt tratati cu agresiune, asa cum se intampla de atatia ani in inchisori, problemele nu se rezolva. In plus, in penitenciare, detinutii sunt inchisi pentru cativa ani, iar dupa aceea sunt eliberati, fara ca in perioada petrecuta acolo sa-si fi asumat vreo responsabilitate.

Totodata, guvernatorul spune ca inchisoarea Bastoy se bazeaza pe ideea de a crea vecini buni.

"Ceea ce putem noi sa facem este sa ne asiguram ca oamenii care ies nu mai fac rau. Ceea ce facem aici este o exceptie. Bastoy este o arena pentru gasirea solutiilor la problemele detinutilor. Nu le dam undita, ci ii invatam cum sa o construiasa, cum sa pescuiasca cu ea", spune guvernatorul inchisorii.

Declaratiile celor doi sunt sustinute si de cifre. Rata de recidiva a detinutilor eliberati din inchisoarea Bastoy este de 16%, comparativ cu o medie europeana de 70%.

O inchisoare neconventionala, in care regulile tin locul sarmei ghimpate

Pe insula Bastoy se afla 116 detinuti si ofiterii care ii supravegheaza, personal format atat din barbati, cat si din femei.

Detinutii nu stau inchisi in celule, ci din contra, locuiesc cate sase, sapte in case mobilate si utilate confortabil, cu televizoare, calculatoare. Fiecare detinut are camera lui, iar bucataria si baia sunt la comun. Ei trebuie sa invete sa convietuiasca sub acelasi acoperis, inclusiv sa isi gateasca impreuna. In aceste case totul arata la fel ca intr-o casa normala dintr-un oras, in care locuieste o familie. 

Regulile de pastrare a curateniei in case sunt atat de stricte incat vizitatorii trebuie fie sa se descalte, fie sa-si puna peste incaltaminte o pereche de sosete din plastic.

Cat despre traiul intr-o astfel de casa, acesta este asemanator cu cel din afara. Detinutii se trezesc de dimineata si merg la munca, avand de ales dintr-o varietate de slujbe, de la pastoritul oilor, ingrijirea cailor, cultivarea fructelor si legumelor, asigurarea curateniei, vopsirea caselor, munca in atelierul de tamplarie. Pentru activitatile intreprinse ei primesc un venit lunar, cu care isi pot cumpara hrana de la un magazin situat pe insula, avand astfel posibilitatea de a-si pregati mesele zilnice.

De asemenea, ei trebuie sa mearga la scoala, sa faca raportari la anumite ore catre ofiterii de serviciu, iar dupa munca isi pot ocupa timpul liber plimbandu-se prin padure, innotand, uitandu-se la televizor sau telefond acasa la familiile lor, de la niste cabine telefonice.

Exista chiar si o cladire speciala, disponibila pentru vizite din partea familiei. In plus, sunt puse la dispozitie si camere in care sunt permise relatiile conjugale.

Un stil de viata aproape normal, care exista si in afara inchisorii. Singura diferenta este ca detinutilor le lipseste libertatea de a parasi insula, de a fi langa familiile lor, de a face ceea ce isi doresc, fara sa fie constransi de un anumit program.

Bastoy este o inchisoare, insa nu trebuie privita prin prisma ideii clasice a inchisorii, cea in care detinutii sunt inchisi intr-o celula. Aceasta este o inchisoare din punctul de vedere al regulilor, pentru ca la fel ca in orice alta inchisoare, si aici detinutii sunt privati de libertate. Chiar daca acestia au libertate de miscare pe insula, totusi le este interzis contactul cu exteriorul.

In inchisoarea de pe insula, libertatea nu este ingradita de garduri de sarma si bare de fier. Aici soarele, briza marii si vantul taios pot fi simtite de detinuti in aceeasi masura ca orice alt norvegian. Totusi, spre deosebire de lumea din afara inchisorii, aici libertatea este ingradita de reguli care trebuie respectate cu strictete.

Detinutii nu se afla la Bastoy in vacanta, chiar daca peisajul si linistea duc cu gandul la asta. Acestora le este permis sa aiba un stil de viata asemanator cu cel din afara inchisorii, tocmai in ideea de a se reeduca, de a se putea reintega in societate dupa ce vor fi eliberati.

Nu trebuie uitat faptul ca motivul pentru care detinutii se afla la inchisoare este acela de a executa o sentinta si mai ales pentru a se schimba, asa incat atunci cand vor iesi din inchisoare sa nu mai faca rau in societate.

Fiecare casa are tatal ei

Detinutii care ajung la Bastoy sunt cazati prima data intr-o casa de tranzit. Aceasta, la fel ca fiecare casa de pe insula, este administrata de un "tata al casei" (house father), adica un detinut care locuieste de mai mult timp pe insula, care a dovedit ca este de incredere si ca isi poate asuma responsabilitati. Rolul lui este de a-i ajuta pe detinuti sa se acomodeze, dar in acelasi timp sa se asigure ca acestia isi indeplinesc sarcinile in casa, respectiv sa faca curat, sa spele rufe, sa se ocupe de incalzirea cu lemne.

Unul dintre tatii cu care am facut cunostinta, in vizita la Bastoy, a fost chiar cel care se ocupa de casa de tranzit. Un barbat de aproape 60 de ani, care nu isi arata varsta, de profesie dentist si care a fost inchis pentru ca a desfasurat activitati medicale in privat, acest lucru fiind interzis pentru angajatii din sistemul public de sanatate.

L-am gasit la bucatarie, ocupandu-se de mancare. A fost ospitalier si a prezentat casa pe care o avea in grija. Era multumit de conditiile de pe Bastoy, insa ii era dor de libertate.

O alta casa pe care am vizitat-o a fost Blues House, si dupa cum ii spune si numele, este o casa unde isi ispasesc pedeapsa sapte detinuti care au o pasiune in comun: muzica. Casa in care locuiesc este utilata cu instrumente muzicale, astfel ca acestia se pot ocupa in continuare de muzica. Mai mult, detinutii din aceasta casa au format si o trupa, numita "Guilty as hell", care, potrivit unui ofiter de pe insula, a sustinut 17 concerte in afara inchisorii.

Unul dintre detinutii din aceasta casa, un tanar de 22 de ani, blond, cu ochii albastri, zambitor, a fost deschis sa comunice. Se afla la Bastoy din luna mai 2014 si trebuia sa stea aici un an si jumatate. Am aflat de la el ca fusese inchis pentru tentativa de omor, fiind condamnat la sapte ani si jumatate de inchisoare. Nu era pentru prima data intr-o inchisoare, ci mai fusese inchis in trei inchisori de inalta securitate, unde detinutii erau tratati ca niste animale, dupa cum a povestit tanarul.

"Aici sunt multumit ca sunt tratat ca un om. Am fost in trei inchisori de inalta securitate unde ne tratau ca pe animale", a spus acesta.

Tanarul a recunoscut ca are o problema cu agresivitatea si ca se afla la Bastoy pentru un motiv, insa dupa ce va iesi isi doreste sa poata lucra ca un om normal, sa faca muzica si sa fie impreuna cu famlia sa.

Romania aduce Bastoy in Delta Dunarii

Am ajuns la inchisoarea din Bastoy intr-o vizita de presa organizata de ambasada Norvegiei in Romania, cu ocazia unui proiect pe care Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP) din Romania il dezvolta in parteneriat cu Serviciile Penitenciare din Regiunea de Sud a Norvegiei (Kriminalomsorgen - Region Sor), Asociatia Ivan Patzaichin - Mila 23 si RomanoButiQ.

Proiectul se numeste "Stabilirea unui mecanism ecologic de reintegrare sociala a detinutilor", iar prin intermediul sau autoritatile de la noi vor sa creeze in Delta Dunarii un model al inchisorii Bastoy, unde sa reeduce detinutii din mediile defavorizate din Romania.

Mai exact, in Chilia, pe grindul Tataru, ANP va construi o inchisoare care sa functioneze dupa regulile celei din Bastoy. Potrivit ANP, detinutii vor fi instruiti in meseria de constructor de case eco si vor participa la construirea a cinci case pe grindul Tataru, care apartine Penitenciarului Tulcea - Sectia Exterioara Chilia. Ulterior, in cele cinci case vor fi organizate cursuri de tamplarie, marangozerie (constructor de barci din lemn), impletituri de rachita si olarit.

Pe langa aceste lucruri, reprezentantii ANP colaboreaza cu colegii lor din Bastoy, participand la traininguri de specializare in Norvegia, cu scopul de a-si insusi cunostintele necesare administrarii unei astfel de lucrari.

Proiectul este finantat prin Mecanismul Financiar Norvegian 2009-2016 si se deruleaza in perioada iunie 2014 – aprilie 2016, de catre Administratia Nationala a Penitenciarelor (ANP) din Romania, in parteneriat cu Serviciile Penitenciare din Regiunea de Sud a Norvegiei (Kriminalomsorgen - Region Sor), Asociatia Ivan Patzaichin - Mila 23 si RomanoButiQ.