Ce inseamna pentru tine fericirea in familie?

Doar ca labirinturile pe care se scurge fericirea nu au acelasi traseu intortocheat la toti parintii. Pentru ca am vrut sa aflam mai multe despre cum arata fericirea in familie, am facut o scurta ancheta in redactia TOTUL DESPRE MAME fix pe acest subiect. Iata ce am aflat:

Fericirea in familie, mai mult despre cei dragi

“Daca, pana sa devin mama, cuantificam fericirea in numarul zilelor de vacanta petrecute departe de casa, al filmelor vazute sau al cartilor citite, de cand am nascut fericirea in familie e mai putin despre mine si mai mult despre cei dragi. Asa se face ca, in prezent, fericirea se masoara, mai presus de toate, in gradul de sanatate al membrilor familiei. Apoi, in timpul liber pe care il petrec alaturi de ei. Fericirea mai inseamna si sa-mi vad copiii cum inghit aproape pe nemestecate bucatele peste care am presarat, pe langa condimente pentru gust, multa iubire pentru suflet. Fericirea e cand copiii incep sa respire linistit, cu capul pe umarul tau, in timp ce esti in mijlocul povestii – semn ca au adormit bustean. Mai e loc de fericire si cand sar in bratele tale chiar daca sunt in pragul adolescentei, ca un catel prea mare si prea iubitor, gata sa-si doboare stapanul cu entuziasmul sau. In fine, fericire e cand cu greu mai gasesti loc liber pe peretii casei, sa lipesti inca o felicitare sau inca un biletel plin cu inimioare rosii, casute colorate, mamici zambitoare si declaratii de dragoste scrise cu litere strambe, inegale, tremurande, ezitante, dar pline de iubire. Asta inseamna acum fericire.” (Adriana Moscu)

Masa, rasetele si dansul, surse de fericire

Stiti mesele acelea lungi cu multe locuri, toate ocupate de oameni veseli, galagiosi, care povestesc precipitat patanii noi sau amintiri din trecut, timp in care isi dau unul altuia cate un bol sau un platou cu mancare, isi toarna bautura preferata in pahare si verifica cat de mult s-a intins pe obraz sosul de la tarta zemoasa cu fructe? Mesele la care, uneori, se aude un zgomot surd provocat de diverse pricini, urmat de un „pardon” timid si de hohote de ras, si la care, in zumzetul acela de stupina, se creeaza o conexiune asa de faina, incat masa se prelungeste si nu-i mai vine nimanui sa sparga gasca? Ei bine, cam asa e o bucatica din fericirea in familia noastra. Restul bucatilor de beatitudine familiala includ inghesuirea pe canapea si citirea pe voci din „Alexander, soricelul de jucarie”, „Ispravile lui Guguta” sau „Micutul Nicolas”, plecatul tam-nesam din oras, fara sa le spunem copiilor unde, dar cu o destinatie finala ce le aduce pe chipuri un zambet larg cat o merdenea, si (chiar fericirea in familie de-aseara), o samba generala pe muzica din Rio 2.

Si mai e o fericire pe care cuvintele o pot cu greu cuprinde, acea fericire care apare exact atunci cand esti mai dezorientat si cu moralul la siretul pantofului, o fericire simpla, soptita cu voci mici, puternice, glumete, tanguitoare sau curioase si care contine mereu un cuvant fara de care nici eu, dar nici ei nu mai putem trai: mama!” (Raluca Dumitrica)

“Fericire = mesele de seara in familie, atunci cand ne amintim sa ne asezam cu totii la masa, atunci cand ne amintim sa ne intrebam cum ne-a fost ziua, atunci cand ne amintim sa impartasim cel mai bun si cel mai rau moment al zilei, atunci cind, inevitabil, unul dintre noi va spune ca cel mai bun moment al zilei este acesta, acum, cand stam cu totii la masa, ne privim, ne ascultam, suntem impreuna.” (Simina Badica)

Fericirea in familie este acum!

Fericirea in familie este ceea ce traiesc acum. Simt ca am motive sa-i multumesc lui Dumnezeu ca am doi copii sanatosi, ca noi, parintii, suntem sanatosi si putem avea grija de ei, ca reusim sa mergem in vacante impreuna, sa ne petrecem cateva ore pe zi impreuna, sa ne plimbam cu bicicletele, sa facem prajituri, sa citim, sa vorbim, sa povestim, sa ne jucam cu Lego si sa ne gadilam pana la lacrimi. Intotdeauna ar fi loc si de mai mult, pentru ca niciodata nu suntem pe deplin multumiti si fericiti, insa dupa experienta ultimilor ani cred ca am parte de cea mai mare fericire legata de familia mea. Dar, daca tot mi-a trecut prin cap, e pacat sa nu amintesc ca singurul lucru ce-mi lipseste pentru a atinge fericirea suprema in familie ar fi cateva ore petrecute in doi, eu si sotul meu. Insa, cel putin pana ce copiii vor mai creste, nu se va intampla asta, lucru pe care mi l-am asumat cu toata raspunderea. Vom avea timp sa stam in doi muuuulti ani dupa ce copiii vor pleca din cuibul nostru, lucru de care suntem constienti.”(Ramona Dinescu)

La voi cum arata fericirea in familie?