Ce prevede directiva europeană care stă la baza propunerilor de modificare a Codurilor penale și cât de departe merg proiectele

Comisia specială comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului care se ocupă de modificarea legilor penale a motivat necesitatea acestor modificări și pe obligația pe care România o are, ca stat membru al Uniunii Europene, de a transpune în legislația internă un act adoptat la nivelul Uniunii. Vorbim, mai exact, de proiectul de lege care va modifica și completa Codul penal și de proiectul de lege care va modifica și completa Codul de procedură penală. Menționăm că ambele proiecte sunt la Senat, în dezbatere, trebuind să treacă de ambele Camere ale Parlamentului și de șeful statului pentru a putea deveni legi și modifica efectiv cele două coduri.

Actul normativ european este Directiva (UE) 2016/343 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 martie 2016 privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție și a dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale, iar necesitatea de a transpune prevederile sale în legislația de la noi a devenit deja o urgență, într-adevăr.

"Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 1 aprilie 2018", scrie, mai exact, în această directivă. Ca să punem în câteva cuvinte care sunt consecințele lipsei transpunerii sau transpunerii cu întârziere, ne vom rezuma la atât: sume de bani de plătit, ca sancțiune pentru întârziere.

Suntem, ce-i drept, în întârziere cu implementarea ei, dincolo de orice comentariu. Mai departe, o altă chestiune trebuie lămurită înainte de a analiza conținutul directivei în raport cu cele două proiecte: cum anume trebuie să ne raportăm la ea?

Când se transpune o astfel de directivă europeană, prevederile sale sunt punctul de pornire, minimul necesar, să zicem; dar se poate trece de acest minim. De pildă, dacă o directivă europeană ar propune ca orice stat membru să recunoască maimuței anumite drepturi, unele state ar putea decide să meargă mai departe de atât și să-i confere maimuței drepturi pe care le au cetățenii statelor lor -- și nu ar greși în vreun fel (din perspectiva dreptului Uniunii) dacă ar face acest lucru. Deci, e important să pornim și de la ideea că se poate transpune și dincolo de ce prevede directiva, adică mai mult, mai strict, mai dur etc.

În cele ce urmează, am alăturat prevederile acelei directive prevederilor din proiecte (în mare parte e vorba numai de cel de modificare a Codului de procedură penală), în scopul unei comparații pe care oricine poate să o facă.

Referirile publice la vinovăție

Directiva: "Statele membre iau măsurile necesare pentru a garanta că, atâta vreme cât vinovăția unei persoane suspectate sau acuzate nu a fost dovedită conform legii, declarațiile publice făcute de autoritățile publice și deciziile judiciare, altele decât cele referitoare la vinovăție, nu se referă la persoana respectivă ca fiind vinovată. Prin aceasta nu se aduce atingere actelor de urmărire penală care au drept scop dovedirea vinovăției persoanei suspectate sau acuzate și nici deciziilor preliminare cu caracter procedural care sunt luate de autoritățile judiciare sau de alte autorități competente și care se bazează pe suspiciuni sau probe incriminatoare (...) Obligația de a nu se referi la persoane suspectate sau acuzate ca și cum ar fi vinovate nu împiedică autoritățile publice să difuzeze informații în mod public privind procedurile penale atunci când acest lucru este strict necesar din motive legate de ancheta penală sau în interes public".

Proiectul: "(3) În cursul urmăririi penale şi al judecării cauzei în procedură de cameră preliminară sunt interzise comunicările publice, declaraţiile publice precum şi furnizarea de alte informaţii, direct sau indirect, provenind de la autorităţi publice sau orice alte persoane fizice sau juridice referitoare la faptele şi persoanele ce fac obiectul acestor proceduri. (4) În cursul urmării penale sau al judecăţii organele de urmărire penală sau instanţa de judecată pot comunica public date despre procedurile penale care se desfăşoară doar atunci când datele furnizate justifică un interes public prevăzut de lege sau acest lucru este necesar în interesul descoperirii şi aflării adevărului în cauză. (5) Comunicările publice prevăzute la alin. (4) nu se pot referi la persoanele suspectate sau acuzate ca fiind vinovate de săvârşirea unei infractiuni".

Prezentarea persoanelor suspectate și acuzate

Directiva: "(1) Statele membre iau măsuri adecvate pentru a garanta că persoanele suspectate și acuzate nu sunt prezentate ca și cum ar fi vinovate, în fața instanței sau în mod public, prin utilizarea unor măsuri de constrângere fizică. (2) Alineatul (1) nu împiedică statele membre să aplice măsuri de constrângere fizică impuse de circumstanțele specifice cauzei, legate de securitate sau menite să împiedice persoanele suspectate sau acuzate să se sustragă sau să ia contact cu terțe persoane".

Proiectul: "În cursul procesului penal este interzisă prezentarea publică a persoanelor suspectate de săvârşirea unor infracţiuni purtând cătuşe sau alte mijloace de imobilizare sau afectate de alte modalităţi de natură a induce în percepţia publică că acestea ar fi vinovate de săvârșirea unor infracțiuni".

Sarcina probei

Directiva: "Statele membre se asigură că orice dubiu cu privire la vinovăție este în favoarea persoanei suspectate sau acuzate, inclusiv atunci când instanța evaluează posibilitatea achitării persoanei respective".

Proiectul: "Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție nefiind obligat să își dovedească nevinovăția și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare și dreptul de a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale. Orice dubiu cu privire la nevinovăția suspectului sau inculpatului îi profită exclusiv acestuia".

Dreptul de a păstra tăcerea și dreptul de a nu se autoincrimina

Directiva: "(1) Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a păstra tăcerea în legătură cu infracțiunea de săvârșirea căreia sunt suspectate sau acuzate (2) Statele membre se asigură că persoanele suspectate și acuzate au dreptul de a nu se autoincrimina. (3) Exercitarea dreptului de a nu se autoincrimina nu împiedică autoritățile competente să strângă probe care pot fi obținute în mod legal prin utilizarea unor măsuri de constrângere prevăzute de lege și care au o existență independentă de voința persoanelor suspectate sau acuzate. (4) Statele membre pot permite autorităților sale judiciare ca, la pronunțarea hotărârilor, să țină seama de atitudinea cooperantă a persoanelor suspectate și acuzate. (5) Exercitarea de către persoanele suspectate și acuzate a dreptului de a păstra tăcerea și a dreptului de a nu se autoincrimina nu se utilizează împotriva acestora și nu se consideră a fi o dovadă a săvârșirii infracțiunii respective de către acestea. (6) Prezentul articol nu împiedică statele membre să decidă ca, în cazul infracțiunilor minore, procesul sau unele faze ale acestuia să se poată desfășura în scris sau fără interogarea persoanei suspectate sau acuzate de către autoritățile competente în legătură cu infracțiunea în cauză, cu condiția ca acest lucru să respecte dreptul la un proces echitabil".

Proiectul:

• "Suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție nefiind obligat să își dovedească nevinovăția și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare și dreptul de a nu coopera în cadrul oricărei proceduri penale";
• "Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în măsură determinantă pe declarațiile investigatorului, ale colaboratorilor ori ale martorilor protejați. De asemenea, aceasta nu se poate întemeia pe declarațiile inculpaților din acea cauză, ale martorilor care beneficiază de exonerare de răspundere pentru faptele denunțate sau pe declarațiile celor are beneficiază de dispoziții legale de favoare pentru declarațiile date în fața organelor judiciare, dacă aceste probe nu se coroborează și cu altele, administrate legal în cauză. Hotărârea de condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării pedepsei nu se poate întemeia în nicio măsură pe refuzul de a da declarații al inculpatului";
• "Condamnarea, renunțarea la aplicarea pedepsei sau amânarea aplicării pedepsei nu pot fi dispuse pentru alte fapte decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Nu se poate dispune extinderea procesului penal în faza de judecată pentru alte fapte sau circumstanțe decât cele pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Schimbarea încadrării juridice poate fi dispusă numai în cazul în care situația de fapt poate primi o altă încadrare juridică decât cea reținută în actul de trimitere în judecată".

Notă: Proiectul de modificare a Codului de procedură penală cuprinde și pentru martor dreptul de a refuza să depună mărturie dacă asta ar putea duce la răspunderea sa penală pentru ceea ce povestește (adică dreptul de a nu-și atrage singur răspunderea penală).

Dreptul de a fi prezent la proces

Directiva: "(2) Statele membre pot să prevadă că un proces care poate duce la o hotărâre privind vinovăția sau nevinovăția persoanei suspectate sau acuzate poate avea loc în absența persoanei în cauză, cu condiția ca: (a) persoana suspectată sau acuzată să fi fost informată în timp util cu privire la proces și la consecințele neprezentării; sau (b) persoana suspectată sau acuzată care a fost informată cu privire la proces să fie reprezentată de un avocat mandatat, care a fost numit fie de către persoana suspectată sau acuzată, fie de către stat. (3) O hotărâre luată în conformitate cu alineatul (2) poate fi pusă în executare împotriva persoanei suspectate sau acuzate în cauză. (4) Atunci când statele membre prevăd posibilitatea desfășurării proceselor în lipsa persoanelor suspectate sau acuzate, dar condițiile prevăzute la alineatul (2) din prezentul articol nu pot fi îndeplinite din cauză că suspectul sau inculpatul nu poate fi localizat, în pofida eforturilor rezonabile depuse în acest scop, statele membre pot să prevadă că o hotărâre poate fi totuși luată și pusă în executare. În acest caz, statele membre se asigură că, atunci când persoanele suspectate sau acuzate sunt informate cu privire la hotărâre și, în special, atunci când sunt prinse, ele sunt informate și despre posibilitatea de a contesta hotărârea și despre dreptul la un nou proces sau la o altă cale de atac".

Notă: Aici, directiva prevede a se oferi celui judecat în lipsă fără îndeplinirea condițiilor de mai sus dreptul a un nou proces sau măcar la o cale de atac pentru desființarea hotărârii inițiale, astfel încât să se asigure dreptul său de a fi prezent la proces.

Proiectul: "Este considerată judecată în lipsă persoana condamnată care nu a primit în mod efectiv, prin orice mijloace, o informare oficială despre proces, respectiv, deși a avut cunoștință de proces, a lipsit în mod justificat de la judecarea cauzei și nu a putut încunoștința instanța (situație care va da dreptul la contestarea hotărârii - n.red.). Nu se consideră judecată în lipsă persoana condamnată care și-a desemnat un apărător ales ori un mandatar, dacă aceștia s-au prezentat oricând în cursul procesului, și nici persoana care, după comunicarea, potrivit legii a sentinței de condamnare și, cunoscând această soluție, nu a declarat apel, a renunțat la declararea lui ori și-a retras apelul".

--

Observație: Prevederile directivei se rezumă la drepturile prezentate mai sus, cărora le corespund, în linii mari, prevederile citate -- toate sunt însă din proiectul de vizează Codul de procedură penală. Acesta este însă mult mai lung și sunt propuse spre modificare mult mai multe aspecte decât cele care circumscriu drepturilor enunțate în directivă. Scopul enunțat al celor două proiecte este de a le pune în acord nu doar cu această directivă, ci și cu anumite decizii ale Curții Constituționale, precum și cu prevederile Convenției Europene a Drepturilor Omului. 

--

Atenție! Prevederile celor două proiecte de lege NU se aplică momentan. Ele trebuie adoptate în Parlament, promulgate de șeful statului și publicate în Monitorul Oficial pentru a se aplica efectiv. Cele două proiecte pot fi consultate, alături de expunerile de motive, aici și aici.