Venus și Marte – Războiul sexelor sau fake news?

Etichete, delimitări, educație reducționist-polarizantă, rit religios, moștenire culturală familială, cutumă, inerție sau comoditate – toate acestea ne împing să acceptăm, în varii grade de misoginism sau misandrie, o viziune schizoidă a lumii în care trăim. Grefată pe un apetit uriaș de a aloca etichete, viziunea aceasta ne face să ne simțim într-un veșnic război cu sexul opus.

Am văzut cupluri care odată sosite la terapie își caută individual dreptatea, alocând terapeutului rolul de arbitru. Să zică el ce părere are despre… Să îl certe el pe partaner pentru comportament, să îl pedepsească el dacă se poate…Am văzut cupluri care au uitat atât de tare ce au în comun încât nu se mai revendică decât de la diferențe. Am văzut cupluri care au uitat că a fi uman este mai important decât să ai dreptate, cupluri îngrozite de prăpastia perceptuală dintre sexe. Cupluri fără speranță.

Dar am văzut și cupluri în care proiectul de viață e mai important, precum și drumul împreună până la realizarea acestuia. Cupluri în care încrederea reciprocă, ca alegere, face minuni. Și asta pentru că, la fel ca și stima de sine, încrederea în celălalt e o alegere. Care te va răsplăti de fiecare dată prin aportul ei decisiv la deschiderea unui dialog real cu partenerul de viață. Și care poate transforma un camp trist de bătălie într-un adevărat cămin. În acasă.

Odată pusă la bătaie, încrederea în celălalt va contura, elegant și aproape de la sine, profilul înteracțiunii partenerilor. Si atunci, fără a mai sta sub asediul psihologic al ostilității în cuplu, fiecare dintre parteneri va descoperi un număr important de elemente ale unui dialog firesc.

Voi vorbi numai despre cele mai importante elemente ale acestuia, pentru că restul decurg oarecum de la sine din ele.

În primul rând – respectul. Respectul pentru diferențele dintre noi, ca antidot al judecății de valoare. Respectul pentru preferințe, capacități și moduri diferite de a vedea lumea. Respectul ne va ajuta să ne completăm unul pe celălalt, nu să ne sabotăm.

În al doilea rând – alocarea zonelor de expertiză. Dacă tu ești bun la matematică, eu cânt frumos. Dacă eu mă înteleg mai bine cu diriginta copiilor, atunci tu te vei ocupa de reparațiile din casă. Nu trebuie să sclipim amândoi pe același subiect, trebuie doar să ne completăm frumos.

În al treilea rând – loialitatea. E bine de știut aici că momentul în care discuția despre partener este preferată discuției (fie și în contradictoriu) cu partenerul, șansele cuplului la longevitate sunt reduse la mai puțin de jumătate. Loialitate mai înseamnă și să îți ții promisiunile, deși partenerul este primul care te va absolvi de răspundere când le vei încălca. Loialitate înseamnă să nu uiți să dai, prea preocupat fiind de plăcerea de a primi.

• mulți autori din domeniile psihologiei, sociologiei și neurostiintei etc au dezbătut și analizat diferențele de gândire și percepție psihoemoțională dintre femei și bărbați;
• diferențele există, sunt evidente și de necontestat, pornind de la gen, fiziologie, anatomie, structură psihologică, dar nu sunt convinsă că ar trebui să ne simțim unii de pe Marte, alții de pe Venus;
• delimitarea strictă și rigidă, educația inflexibilă, misogina sau misandrina a permis inocularea unor credințe și mituri despre ce sunt sau nu sunt femeile, respectiv bărbații, despre cum se manifestă sau de cum comunică unii sau alții;
• o parte importantă în interacțiune dintre cele două “tabere” o constituie comunicarea. Și ea a fost diferențiată, delimitate în funcție de sex mai mult decât este cazul;
• comunicarea reală, autentică nu este în funcție de genul persoanei, ea are reguli general valabile, de respectat atât de femei, cât și de bărbați;
• când comunicarea este contaminată de credințe limitative, de modele defectuoase moștenite din familiile de bază, provoacă erori de înțelegere și adâncește artificial prăpastia dintre cele două sexe;
• exprimarea onestă și directă, fără a fi agresivă sau plină de frici sau preconcepții, a trăirilor, nevoilor și dorințelor ajută în înțelegerea celuilalt și consolidarea relației;
• fără o comunicare reală și empatică, fără o intimidate emoțională nu poate funcționa armonios un cuplu;
• comunicarea defectuoasă face ca fiecare să primească doar o frântură din mesajul inițial, fapt care lasă loc la interpretări, trăiri și reacții foarte subiective.