Pensiile suplimentare plătite în România îți vor fi acordate, chiar dacă te muți într-o altă țară UE

Ministerul Muncii a publicat în dezbatere publică un proiect de lege prin care transpune în legislația națională Directiva 2014/50/UE din 16 aprilie 2014 privind cerințele minime de creștere a mobilității lucrătorilor între statele membre, care impune câteva norme speciae de protecție a dreptului la pensie suplimentară al persoanelor care lucrează, pe parcusul vieții, în mai multe țări din Uniunea Europeană.

Conform UE, reglementarea era necesară pentru că, din cauza anumitor norme privind sistemele de pensii suplimentare, angajații își puteau pierde o parte din drepturile la pensie suplimentară atunci când decideau să se stabilească într-o altă țară din UE.

Prin pensie suplimentară se înțelege orice pensie acordată la îndeplinirea limitei de vârstă, în mod suplimentar și distinct, față de pensia din sistemul public. Practic, vorbim de acele pensii (în plus față de cele de stat, dar diferite de pensiile private sau facultative) care sunt oferite de unii angajatori salariaților lor ca beneficii extra-salariale și pentru care firmele contribuie la sisteme de fonduri suplimentare/ocupaționale, astfel încât angajații să beneficieze de mai mulți bani atunci când ies la pensie (suplimentar față de ce vor primi aceștia de la stat, în baza contribuțiilor reținute lunar pentru CAS).

În esență, proiectul de lege inițiat de Ministerul Muncii stabilește că beneficiarii unui sistem de pensii suplimentare au dreptul să își primească prestațiile în orice stat membru. De asemenea, proiectul mai prevede și că drepturile la pensie dobândite de o persoană care părăsește un sistem de pensii pentru că se stabilește într-un alt stat membru trebuie păstrate la fel ca în cazul unei persoane care rămâne în statul membru respectiv.

Noile reguli privind pensiile suplimentare se vor aplica doar pentru perioadele de angajare ulterioare datei de 23 mai 2018.

Conform reglementărilor, contribuțiile acumate ale angajaților la un fond de pensii suplimentare nu se pierd niciodată. Altfel spus, în cazul în care un angajat părăsește un sistem de pensii suplimentare, înainte de data la care își poate primi pensia suplimentară, el are dreptul să i se ramburseze contribuțiile acumulate sau valoarea investițiilor realizate din aceste contribuții.

Când vine vorba de dobândirea drepturilor la pensia suplimentară, proiectul de lege impune câteva obligații și angajatorilor, precum și administratorilor acestor sisteme de pensii, și anume:

• companiile nu pot condiționa acordarea drepturilor de pensie suplimentară de menținerea unui raport de muncă cu angajatul-beneficiar pentru o perioadă mai mare de 3 ani;
• sistemele de pensii sau angajatorii care impun ca angajatul să aibă o vârstă-minimă pentru dobândirea drepturilor de pensie suplimentară nu au voie să stabilească o vârstă mai mare de 21 de ani.

În același timp, toți beneficiarii unor astfel de pensii trebuie să fie informați anual fie de angajator, fie de schema de pensii suplimentare cu privire la felul în care încetarea raportului de muncă le afectează drepturile la pensie suplimentară.

Astfel, ei trebuie să știe condițiile care reglementează dobândirea de drepturi la pensie suplimentară și consecințele acestor condiții, în cazul încetării raportului de muncă/raportului de serviciu/mandatului, dar și despre valoarea drepturilor la pensie dobândite până în acel moment.

În mod similar, și urmașii acestora (dacă sistemul oferă indemnizații de urmaș) au dreptul să primească, la cerere, informații privind valoarea indemnizațiilor pe care le vor primi, precum și despre condițiile în care se plătesc aceste sume.