E normal să ne schimbăm părerile în timp, dar să avem și maturitatea să recunoaștem asta

Chiar și în cazul celor care nu-și propun asta, oamenii cât trăiesc învață; învață de la alții, din cărți, de la radio, de la televizor, învață lucruri pe care nu le știau; mai bune, mai rele, află ceva ce nu știau până atunci și așa ajung să-și schimbe susținerile. Dar cel mai important rămâne să avem sinceritatea să recunoaștem că ne-am schimbat opinia și să spunem asta când cineva ne întreabă.

Da, domnule, mi-am schimbat părerea din momentul în care am aflat că...

Nu, nu mai sunt de acord cu asta pentru că am văzut ceva care mi-a schimbat părerea...

Da, cândva am făcut și eu asta. Acum, nu aș mai face-o pentru că...

Să vâri sub preș faptul că ai avut, la un moment dat, o altă părere sau că ai ignorat până cândva un lucru care ți-a schimbat stilul de viață, modul cum te raportezi la un sistem sau la societate este cea mai scârboasă formă de ipocrizie, mai ales pentru cei care te cunosc cât de cât sau te știau cândva, înainte s-o cotești.

Ai devenit vegetarian? Nicio problemă (nimănui nu-i pasă, oricum), mai multe vaci și mai mulți porci pentru restul lumii. Dar nu arunca cu praștia în slănină și nu te preface că n-ai gustat-o niciodată. Cel puțin, nu atunci când cineva te întreabă asta.

Dacă am ajuns să alegem între ipocrizie și maturitate, căci, până la urmă, despre maturitatea de a recunoaște că am ajuns la altă părere este vorba, înseamnă că nu merită să fim ascultați; nu merită să le explicăm altora de ce ar trebui să dea ascultare și să învețe lucrurile pe care le-am învățat noi, dacă nu suntem în stare să ne asumăm schimbările.

De frica unei critici aspre ne ținem ascunse fostele păreri sau obiceiuri? Din cauză că nu știm să explicăm cum și ce ne-a făcut să trecem la cealaltă tabără?

Oameni care se vor deschizători de ochi, formatori de opinie, militanți pentru lucrurile pe care acum le îmbrățișează cu toată crezarea uită în discursul lor să spună și de unde au plecat. De teamă, poate, dar cred că cel mai mult, din ipocrizie...