În cauza X și Y contra României (aplicațiile nr. 2145/16 și 20607/16), statul român a fost condamnat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului pentru încălcarea obligațiilor pe care le are față de persoanele „transgender”, fiindcă instanțele române nu le-au recunoscut sexul masculin la două femei care au solicitat acest lucru, dar fără să fi trecut prin operații de schimbare de sex. Aceste persoane doreau ca, în documente, să apară ca bărbați, însă acest lucru le-a fost refuzat, fiindcă nu a avut loc schimbarea de sex.

Între timp, una din reclamante a trecut printr-o operație de schimbare de sex, iar instanțele au admis acțiunea prin care el (ulterior schimbării de sex) a cerut ca acest lucru să fie reflectat și în acte.

Curtea a considerat, însă, că refuzurile (inclusiv cel inițial pentru persoana care a trecut prin schimbare de sex) reprezintă, de fapt, o încălcare a dreptului la viață privată a persoanelor vizate. Concluzia la care au ajuns judecătorii se bazează, de fapt, pe două modalități diferite în care a avut loc încălcarea.

În primul rând, refuzul instanțelor românești de a recunoaște o schimbare de sex (care să ducă, în cele din urmă, și la o modificare în acte), fără ca solicitantul să fi trecut printr-o operație de schimbare de sex, reprezintă o încălcare a componentei identității de gen, inclusă în dreptul la viață privată - garantat prin Convenție.

S-a considerat, cu alte cuvinte, că identitatea de gen nu are doar o componentă strict biologică, iar instanțele românești care au redus-o la această componentă au refuzat să ia în considerare și alte elemente de care se poate ține cont, potrivit Curții, pentru a se identifica genul unei persoane. În cazul analizat de CEDO, în concret, era vorba, alături de felul cum s-au identificat reclamanții (reclamantele, inițial), și de faptul că aceștia trecuseră prin tratamente hormonale sau prin proceduri de mastectomie.

În al doilea rând, Curtea a mai reținut că dreptul la viață privată a fost afectat și din cauză că, pentru a le fi recunoscut genul cu care se identificau, reclamanții au trebuit să treacă printr-o operație - aspect ce le atinge integritatea fizică, altă componentă a dreptului la viață privată. Cu alte cuvinte, reclamanții au fost puși între a alege dintre două alternative care le-ar afecta viața privată - fie se operează, deși nu doresc acest lucru, pentru a le fi recunoscut noul gen, fie nu se operează, dar nu vor fi recunoscuți ca bărbați.

De asemenea, a existat o problemă cu lipsa unui cadru legislativ clar și predictibil, în ceea ce privește procedura de recunoaștere a schimbării de sex. Practic, exista doar o decizie a Curții Constituționale (CCR), care a admis că unei persoane ar putea să-i fie recunoscută schimbarea de sex, de către instanțe (e vorba de Decizia CCR nr. 530/2018, care poate fi consultată aici). Însă nu exista o procedura administrativă (sau judiciară) clară care să stabilescă, clar, ce condiții sunt pentru recunoașterea schimbării de sex. De aceea, jurisprudența românească e împărțită - unele instanțe chiar recunoscând schimbarea de sex, fără să fi avut loc vreo operație propriu-zisă, în acest sens, în timp ce altele, precum cele care au soluționat cererile reclamanților, nu. Din ce știm, o astfel de procedură nu există nici acum.

Atenție! E foarte important de făcut diferența dintre transsexual și transgender. În cazul transsexualilor, definiția se referă la persoane care au trecut prin operații de schimbare de sex - cel puțin în limba română. În cazul persoanelor transgender, Curtea s-a referit la acele persoane care se identificau ca având sexul opus caracteristicilor biologice.

Însă simpla identificare, ca atare, nu pare a fi suficientă. În urmă cu aproape patru ani, CEDO a soluționat o speță asemănătoare cu prezenta: Garçon și Nicot contra Franței. Acolo, ca aici, s-a considerat că obligarea, de către un stat, a persoanelor transgender de a urma operații de schimbare de sex, pentru a le fi recunoscută schimbarea de sex, este interzisă de Convenție. Dar ce nu e(ra) interzis e(ra) obligația unui solicitant care cere să-i fie recunoscută schimbarea de sex de a demonstra faptul că e transgender, printr-un certificat medical. 

Oricum, ce trebuie reținut e că jurisprudența Curții, în special în privința unor lucruri așa de sensibile cum e identitatea de gen și care prezintă probleme complexe de etică, e într-o continuă schimbare. De aceea, există posibilitatea ca anumite limitări care pot să le fie impuse, acum, celor ce vor să obțină recunoașterea schimbării sexului să nu mai poată fi impuse, pe viitor.