Concret, există două facilități fiscale distincte pentru educația timpurie, introduse parțial prin Legea 239/2020 și parțial prin Legea 296/2020.

Pe de o parte, plătitorii de impozit pe profit pot să scadă din acesta cheltuielile cu educația timpurie în limita a 1.500 de lei pe lună pentru fiecare copil. Dacă suma depășește impozitul pe profit, diferența poate fi scăzută fie din impozitul pe salarii, fie din TVA, fie din accize, în această ordine. Această facilitate a fost introdusă în noiembrie 2020 prin Legea 239/2020.

Pe de altă parte, angajatorii, indiferent că sunt plătitori de impozit pe profit, impozit micro sau impozit specific, sunt scutiți de plata impozitului pe veniturile salariale și a contribuțiilor la pensii și sănătate pentru „sumele plătite de angajator pentru educația timpurie a copiilor angajaților”, așa cum prevede Codul fiscal. Dacă scutirea de impozit a fost introdusă prin Legea 239/2020 în noiembrie 2020, scutirea de contribuții a fost introdusă prin Legea 296/2020 în ianuarie 2021.

Așadar, microfirmele pot acorda și ele bani de educație timpurie și să profite de scutirea de taxe salariale. Evident, aceste companii acordă banii pe propria cheltuială, pentru că nu pot să scadă sumele respective din impozitul micro datorat statului.

O confirmare în acest sens avem de la consultantul fiscal Adrian Bența: „O microîntreprindere poate să deconteze și aceasta cheltuielile cu educația timpurie a copiilor salariaților acesteia, pe cheltuiala angajatorului, fără reducerea vreunui impozit sau a vreunei taxe. Avantajul fiscal constă în faptul că nici pentru salariații microîntreprinderii suma decontată nu reprezintă venit de natură salarială și nu se datorează impozit pe venit și contribuții de asigurări sociale obligatorii”.

Mai mult, specialistul spune că microfirmele se pot folosi de procedura pe care a detaliat-o în acest articol de zilele trecute (fără chestiunile referitoare la scăderea sumelor din impozitul pe afacere).