Ce trebuie să știe firmele care vor să angajeze lucrători sezonieri

De cele mai multe ori CMDD-urile sunt folosite de angajatorii cu activitate sporadică, de obicei din domeniul agriculturii, sau de firmele mai active în sezonul estival, cum este cazul teraselor, restaurantelor sau hotelurilor.

Trebuie menţionat de la bun început că muncitorii sezonieri sau cei care lucrează pe o perioadă determinată nu sunt zilieri. Acestora din urmă li se aplică altă reglementare, respectiv Legea 52/2011, faţă de contractele pe perioadă determinată care sunt reglementate prin Codul muncii. 

Cel mai important aspect al unui contract pe o perioadă determinată este că are o dată de început şi una de sfârşit stipulată în document. Deşi Codul muncii nu prevede o perioadă minimă pentru care poate fi încheiată o astfel de relaţie de muncă, un CMDD nu poate fi încheiat pe o perioadă mai mare de 36 de luni.

Situaţii prevăzute de legislaţia muncii prin care angajatorii pot angaja personal pe perioadă determinată sunt următoarele:

• înlocuirea unui salariat în cazul suspendării contractului său de muncă, cu excepția situației în care acel salariat participă la grevă;
• creșterea și/sau modificarea temporară a structurii activității angajatorului;
• desfășurarea unor activități cu caracter sezonier;
• în situația în care este încheiat în temeiul unor dispoziții legale emise cu scopul de a favoriza temporar anumite categorii de persoane fără loc de muncă;
• angajarea unei persoane care, în termen de 5 ani de la data angajării, îndeplinește condițiile de pensionare pentru limită de vârstă;
• ocuparea unei funcții eligibile în cadrul organizațiilor sindicale, patronale sau al organizațiilor neguvernamentale, pe perioada mandatului;
• angajarea pensionarilor care, în condițiile legii, pot cumula pensia cu salariul;
• în alte cazuri prevăzute expres de legi speciale ori pentru desfășurarea unor lucrări, proiecte sau programe. 

În prezent, Guvernul oferă un ajutor de stat firmelor care angajează lucrători sezonieri, prin OUG 132/2020. Pentru cei care încheie contracte individuale de muncă pe o perioadă determinată de până la 3 luni, statul asigură decontarea a 41,5% din salariul aferent zilelor lucrate în aceste locuri de muncă, pentru o perioadă de lucru de 8 ore/zi. Actul normativ prevede că angajatorul lucrătorului sezonier plăteşte integral salariile, iar apoi cere decontarea de la agențiile de ocupare a forței de muncă. Asta presupune însă ca ei să își îndeplinească înainte obligațiile declarative și de plată aferente salariilor respective.

Deşi mecanismul are ca termen de final data de 30 iunie 2021, este posibil ca acest ajutor de stat să fie prelungit de către Guvern, aşa cum s-a mai întâmplat. 

Ca şi în cazul unui contract individual de muncă, salariatul sezonier poate fi supus unei perioade de probă, care nu poate depăşi:

• 5 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mică de 3 luni;
• 15 zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă cuprinsă între 3 și 6 luni;
• 30 de zile lucrătoare pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni;
• 45 de zile lucrătoare în cazul salariaților încadrați în funcții de conducere, pentru o durată a contractului individual de muncă mai mare de 6 luni.

În privinţa drepturilor, lucrătorii sezonieri nu sunt cu nimic mai prejos faţă de salariaţii permanenţi, respectiv pot lucra cu normă întreagă sau cu timp parţial, au dreptul la concediu medical sau de odihnă (fără ca data de sfârşit a contractului să fie prelungită).

În plus, prevederile legale în privinţa preavizului în cazul concedierii sau demisiei sunt aceleaşi ca şi în cazul salariaţilor permanenţi. Mai exact, preavizul la concediere este de minimum 20 de zile lucrătoare, iar preavizul în cazul demisiei este de maximum 20 de zile calendaristice, în cazul posturilor cu funcţii de execuţie.

Singura modalitatea prin care un CMDD poate înceta de pe o zi pe alta, înainte de data de sfârşit prevăzută în contract, este doar în situaţia în care ambele părţi, şi lucrătorul şi angajatorul, sunt de acord cu acest lucru, la fel ca în cazul salariaţilor permanenţi.

Angajatorii care optează să lucreze cu lucrători sezonieri trebuie să ştie că pot încheia succesiv cel mult trei contracte pe o durată determinată. Orice depăşire va fi considerată de inspectorii de muncă drept un contract permanent, decizie urmată de amendarea angajatorului şi obligarea la încheierea unui contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu respectivul salariat sezonier. De asemenea, contractele individuale de muncă pe durată determinată încheiate în termen de trei luni de la încetarea unui contract de muncă pe durată determinată sunt considerate contracte succesive. Contractele de muncă pe durată determinată succesive nu pot avea o durată mai mare de 12 luni.

După expirarea perioadei pentru care a fost încheiat contractul de muncă, părțile pot, de comun acord și în situațiile prevăzute de lege, fie să prelungească valabilitatea acestuia, fie să-l transforme într-un contract individual de muncă pe durată nedeterminată.

Important! Trecerea unui contract de muncă pe durată nedeterminată într-un contract pe perioadă determinată, chiar dacă salariatul şi-a dat acordul, nu este legală. 

Deşi contractul de muncă pe durata determinată prezintă asemănări cu contractul de muncă temporară, cele două documente sunt diferite. Mai multe detalii regăsiţi în acest articol.