avocatnet.ro 
Dreptul la concediu de odihnă anual (plătit) este unul dintre principalele drepturi ale salariatului. Trebuie prevăzut în contract, unde trebuie trecută și durata acestuia, care nu poate fi mai mică de 20 de zile lucrătoare anual.
La întrebarea „suntem obligați să mergem în concediu conform unei programări” răspunsul este, de principiu, da.
„Efectuarea concediului de odihnă se realizează în baza unei programări colective sau individuale stabilite de angajator cu consultarea sindicatului sau, după caz, a reprezentanţilor salariaţilor, pentru programările colective, ori cu consultarea salariatului, pentru programările individuale. Programarea se face până la sfârşitul anului calendaristic pentru anul următor”, stabilește ca regulă Codul muncii.
Programările pot fi individuale ori colective
Codul muncii permite atât o programare individuală, cât și o programare colectivă a perioadelor de concediu.
„Prin programare individuală se poate stabili data efectuării concediului sau, după caz, perioada în care salariatul are dreptul de a efectua concediul, perioadă care nu poate fi mai mare de trei luni”, potrivit codului.
Programările individuale ar însemna, practic, că angajatorul se consultă cu fiecare în parte cu privire la perioada de concediu de odihnă de anul următor. Iar perioada de timp este orizontul în care angajatul își poate cere concediul de odihnă, cu cel puțin 60 de zile înaintea efectuării sale.
În schimb, prin programările colective se pot stabili perioade de concediu care nu pot fi mai mici de trei luni pe categorii de personal sau locuri de muncă. Practic, orizontul de timp ce trebuie oferit pentru ca angajații să-și ia concediul de odihnă în anul următor în cazul programărilor colective, acesta e de cel puțin trei luni. Totodată, rămâne valabilă regula cererii de concediu cu cel puțin 60 de zile înainte de prima zi de concediu.
Consultarea angajaților e obligatorie
Un aspect important din art. 148 din Codul muncii e că programarea colectivă sau individuală se stabilește de angajator cu consultarea fie a sindicatului/reprezentanților, la cea colectivă, fie a fiecărui angajat în parte.
Practic, consultarea e un pas care nu poate fi sărit din această discuție. Chiar dacă decizia aparține angajatorului, tot așa cum se întâmplă în cazul adoptării/modificării regulamentului intern, unde avem, de asemenea, o consultare la mijloc, efectuarea sa este importantă în practică și întărește drepturile angajaților. Cu alte cuvinte, chiar dacă poate fi interpretată ca o formalitate, nu trebuie tratată ca atare și trebuie respectată.
„Angajatorul nu ne permite să ne luăm două săptămâni de concediu consecutive”
„În cazul în care programarea concediilor se face fracţionat, angajatorul este obligat să stabilească programarea astfel încât fiecare salariat să efectueze într-un an calendaristic cel puţin 10 zile lucrătoare de concediu neîntrerupt”, stabilește Codul muncii.
Fie că e vorba de programări individuale, fie colective, dacă angajatorul propune două sau mai multe perioade de concediu anual, în măcar una dintre aceste perioade angajatul are dreptul la zece zile lucrătoare de concediu neîntrerupt.
Practic, orice impediment pe care îl avansează angajatorul - de pildă, lipsa personalului - pentru a explica angajatului că nu-i permite să-și ia zece zile de concediu consecutive nu poate să stea în picioare în fața regulii avansate de Codul muncii privitoare la acest minim de zece zile.
Concluzie
Angajatul e obligat să efectueze concediul de odihnă în perioada programată, iar asta o stabilește Codul muncii expres, la art. 149: „Salariatul este obligat să efectueze în natură concediul de odihnă în perioada în care a fost programat, cu excepţia situaţiilor expres prevăzute de lege sau atunci când, din motive obiective, concediul nu poate fi efectuat”.
Doar că, așa cum am prezentat mai sus, programarea presupune respectarea unor reguli de către angajator - în speță, cel mai important, consultarea angajaților. Iar, pe de altă parte, angajații trebuie să respecte termenul de 60 de zile pentru cererea de concediu. Desigur, asta dacă nu au stabilit deja, în cadrul consultărilor cu angajatorul, care sunt exact perioadele de concediu pe care le doresc, iar cererea zilelor de concediu s-a făcut, practic, cu mult înainte.
Acel termen de 60 de zile este stabilit în principal în favoarea angajatorului, care, în cazul unei perioade programate de două luni, de pildă, ar putea fi pus în dificultate de o cerere a angajatului depusă cu două zile înainte de efectuarea unui concediu de 12 zile, să zicem.
mariayacob
Comentarii articol (1)