Circulă, de câteva zile, prin presă și pe platformele de socializare informația potrivit căreia zilele de concediu de odihnă anual plătit se pot pierde dacă nu sunt efectuate într-un anumit interval de timp, potrivit unui proiect de modificare a Codului muncii - doar că nu toată lumea citește cu atenție informația că proiectul nu e din Parlamentul României, ci din Republica Moldova. Nu vom analiza în acest material dacă și cum s-ar putea modifica regulile relațiilor de muncă din Republica Moldova, ci vom relua aspectele care sunt relevante la nivelul Uniunii Europene și, punctual, în România, în privința concediului de odihnă neefectuat la timp. Citește articolul
Într-un caz recent, CJUE a reconfirmat dreptul angajaților de a primi o compensație financiară pentru zilele de concediu neefectuate înainte de a demisiona, decizie care vine în sprijinul unui funcționar public italian care a solicitat compensație pentru 79 de zile de concediu rămase neutilizate și a fost respins pe motivul controlului asupra cheltuielilor bugetare. Totuși, CJUE a recunoscut că nevoile organizaționale ale angajatorului din sectorul public sunt importante, dar acestea nu pot subordona dreptul angajatului la concediu plătit. Dacă și în ce măsură aceste zile neluate nu ar mai putea fi compensate în anumite situații reprezintă un subiect ce a fost discutat în ultimii ani la nivel european, însă nicio modificare a directivei privind timpul de lucru nu s-a cristalizat în acest sens până acum. Citește articolul
Orice salariat trebuie să beneficieze de o perioadă de repaus anual, de cel puțin 20 de zile și să-și poată exercita acest drept în mod efectiv, deci nu pot exista limitări, condiționări sau renunțări cu privire la concediul de odihnă anual. Dacă am considera că toți angajatorii respectă cu strictețe dispozițiile Codului muncii și fac programarea concediilor de odihnă pentru anul următor până la finalul anului curent, cu consultarea colectivă sau individuală a salariaților, după caz, sigur ne întrebăm la un moment dat ce facem în cazul angajărilor noi. Cu alte cuvinte, cum se dobândește dreptul la concediu de odihnă în cazul noilor angajați: puțin câte puțin sau după aproape un an de muncă? Citește articolul
Probabil că nu toate aspectele din Codul muncii sunt clare pentru angajatori, însă cele mai importante sunt suficient de clare și nu ar trebui să apară în practică situații în care relația de muncă să se transforme într-o nesfârșită serie de abuzuri, iar faptul că munca se prestează sub autoritatea angajatorului nu reprezintă un drept absolut al acestuia să decidă „ce și cum”. Într-un context de precaritate, unele categorii de angajați sunt predispuse să accepte condiții de muncă ce presupun zero concedii, repaus săptămânal redus și ore de muncă în plus, cu riscurile aferente asupra sănătății și capacității lor de muncă. Iar când își găsesc vocea pentru a spune „stop”, angajatorii se debarasează de ei încălcând, până la momentul final al relației de muncă, cât mai multe norme legale.
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a decis recent că un angajat care a fost plasat în carantină din cauza contactului cu o persoană infectată cu COVID-19 nu are dreptul automat de a-și reporta concediul anual plătit. Potrivit CJUE, carantina servește unui scop diferit față de concediul de odihnă și angajatorii nu sunt responsabili pentru circumstanțele externe care pot interfera cu acesta. Citește articolul
Una dintre cele mai frecvente probleme în relațiile de muncă este programarea și efectuarea concediului de odihnă anual. Codul muncii prevede că angajatorul are obligația de a programa concediile până la finalul anului curent pentru anul următor, dar cu consultarea colectivă sau individuală a salariaților. Totuși, aceste dispoziții nu sunt întotdeauna respectate și astfel apar și conflictele de muncă. Opinia salariaților, în special a celor care sunt părinți, trebuie luată în considerare pentru a asigura un echilibru optim între viața profesională și cea personală. Citește articolul
Programarea concediilor de odihnă se face până la sfârșitul anului calendaristic pentru anul următor, de către angajator, însă cu consultarea colectivă sau individuală a salariaților, iar dacă dispozițiile Codului muncii ar fi respectate, întrebările care stau la baza acestui material nu ar exista. Citește articolul
Salariații dintr-o companie care lucrează în schimburi se confruntă cu o situație în care trebuie să se înlocuiască reciproc atunci când unul dintre ei își ia concediu de odihnă. În fapt, asta duce la pierderea zilelor de concediu, deoarece sunt folosite pentru a acoperi absența colegilor. Citește articolul
Reducerea activității este o situație care îl pune angajator într-o situație mai puțin confortabilă, însă utilizând instrumentele legale potrivite, soluțiile sunt accesibile și părțile pot ajunge la cea potrivită, evitând o situație de conflict. Un exemplu apărut recent în presa locală de „așa nu”: Citește articolul
Faptul că un salariat se informează în timpul programului de lucru despre drepturile și obligațiile sale, că încearcă să înțeleagă ce consecințe legale au actele pe care le primește spre semnare nu reprezintă o încălcare obligațiilor sale de serviciu, ci demonstrează că angajatorul are salariați competenți. Se întâmplă însă, contrar principiului bunei-credințe, ca odată ce angajatul începe să pună întrebări, să fie considerat incomod. În același timp, angajatul e suficient de bun cât să fie indispensabil angajatorului pe timpul unui concediu mai lung, să fie pus să muncească ore suplimentare deși are contract part-time, să nu știe când și în ce fel se modifică regulamentul intern sau să afle că interesele îi sunt reprezentate de colegi numiți, nu aleși de el. Citește articolul