ICCJ: Cheltuielile intragrup pentru cercetare-dezvoltare reprezintă prestări de servicii, nu redevențe pentru transferul de know-how

„În speță, Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili a considerat că în situația existenței unui acord de cercetare-dezvoltare încheiat la nivelul grupului, cheltuielile efectuate de membrii grupului reprezintă redevențe pentru transfer de know-how, nu prestări de servicii. Or, atât Curtea de Apel Oradea, cât și ICCJ au reținut că societatea -- producătoare de piese și echipamente pentru industria automotive -- a procedat corect în tratamentul fiscal al acestor cheltuieli.

Complexitatea reală a dosarului a rezultat, însă, din necesitatea de a clarifica natura juridică a unor noțiuni specifice altor ramuri de drept decât cel fiscal, precum know-how-ul, în contextul relațiilor la nivelul unui grup multinațional. Nu în ultimul rând, trebuie menționată prezența elementului transfrontalier, deoarece în speță au fost analizate operațiuni ce au avut loc în mai multe jurisdicții, nu doar în România, cum ar fi Germania și Olanda”, scrie într-un comunicat remis azi redacției noastre de avocații de la RTPR, care au fost implicați în mod direct în speța ajunsă la ICCJ.

Chiar dacă nu vorbim de o decizie obligatorie pentru toate instanțele judecătorești, aceasta poate fi folosită de contribuabilii care s-ar putea găsi în litigii similare. „Da, poate fi folosită cu titlu de jurisprudență în alte cauze având un obiect similar. Deși nu are caracter obligatoriu pentru instanțe, are, însă, o influență majoră prin simplul fapt că este o dezlegare dată de ICCJ”, au precizat, pentru avocatnet.ro, specialiștii.

În speța în discuție, autoritățile fiscale au considerat că este vorba de un transfer de know-how, astfel că au făcut o impunere suplimentară, la care s-au adăugat și obligații accesorii. În urma deciziei ICCJ, tratamentul fiscal aplicat inițial a fost confirmat (prestare de servicii), astfel că Fiscul va trebui să restituie sumele suplimentare plătite de contribuabil.

„Fiind vorba despre tranzacții transfrontaliere, tratamentul fiscal și impactul erau diferite în funcție de calificarea naturii cheltuielilor. În cazul în care rămânea valabilă calificarea Fiscului de transfer de know-how, atunci impozitul pe redevențe se calcula conform Tratatului de evitare a dublei impuneri dintre România și Germania și ar fi fost unul în cuantum semnificativ mai mare decât în situația în care tratamentul ar fi fost de simple cheltuieli cu prestările de servicii (cel aplicat inițial de client).

Pe lângă obligațiile suplimentare semnificative, au fost impuse și obligații accesorii (dobânzi și penalități de întârziere), care au trebuit a fi achitate de către client și care acum vor fi recuperate, plus dobânzi de întârziere, de la bugetul de stat. Or, noi am demonstrat că activitatea de cercetare-dezvoltare nespecifică de la nivelul grupului nu reprezintă un transfer de know-how în sensul Orientărilor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și al legislației naționale”, au detaliat avocații de la RTPR.

Articolele scrise de redacția noastră pe tema serviciilor intragrup pot fi găsite în secțiunea specială de aici.