În unele situații, ANAF poate să facă două rânduri de ajustări de prețuri de transfer la aceeași firmă

Subiectul ajustărilor secundare de prețuri de transfer a fost adus recent în discuție, la un webinar organizat de NNDKP, printre alte tendințe din controalele derulate de Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF).

„Ce se întâmplă, concret, în practică la inspecțiile fiscale? Să spunem că avem cazul în care avem o inspecție fiscală pe partea de impozit pe profit și TVA, Fiscul analizează tranzacțiile intragrup ale societății și decide că anumite tranzacții nu sunt la nivel de piață și efectuează ajustări privind acele tranzacții, din perspectiva impozitului pe profit. Stabilește că respectivele tranzacții nu îndeplinesc criteriile de prețuri de transfer, nu sunt la preț de piață și face aceste ajustări. Aceste ajustări, în literatura de specialitate, sunt denumite ajustări primare. Sunt ajustări pur fiscale pe care le face ANAF, cu impact pur fiscal, nu neapărat comercial.

Fie în cadrul aceleiași inspecții, fie ulterior, într-o altă inspecție, ceea ce am observat că se întâmplă în practică este că se demarează o altă inspecție fiscală - de data aceasta având ca scop impozitul pe veniturile nerezidenților și care are drept țintă aplicarea de impozit pe veniturile nerezidenților asupra ajustărilor primare stabilite cu ocazia primei inspecții fiscale. Această speță este relevantă, în special, pentru redevențe și pentru dobânzi. Ea pleacă de la abordarea pe care o are Fiscul în ceea ce privește tratatele de evitare a dublei impuneri, pentru că -- acolo unde vorbim de articolele despre redevențe și dobânzi -- există prevederi care spun că respectivele tratate se aplică doar în ceea ce privește suma redevențelor sau a dobânzilor care este la nivel de preț de piață”, a detaliat Silviu Bădescu, Tax Partner la NNDKP.

Totuși, abordarea pe care o au inspectorii fiscali nu este tocmai corectă, din moment ce excedentul de preț n-ar trebui să fie considerat tot redevență sau dobândă. În esență, acel excedent ar trebui să fie calificat, fiscal vorbind, complet diferit.

„Abordarea ANAF aceasta este: am făcut o ajustare primară de prețuri de transfer, consider că redevența/dobânda pe care tu ai plătit-o nu este la nivel de preț de piață și, în consecință, consider că nu ți se aplică tratatele, pe partea de dobânzi/redevențe, și datorezi impozit pe veniturile nerezidenților, aplicând procedeul sutei mărite. Care sunt problemele cu o astfel de abordare și care sunt punctele de discuție? În primul rând, aș zice că un punct principal de discuție este natura excedentului de preț sau a profitului în exces sau a plății în exces pe care a făcut-o contribuabilul. Și aici pleacă discuția tot de la ajustarea primară pe care a făcut-o organul fiscal. Organul fiscal spune că, în ajustarea pe care ți-am făcut-o eu, consider că redevența și dobânda pe care tu le-ai plătit depășesc prețul de piață. În ajustarea pe care o fac pe partea de impozit pe veniturile nerezidenților, ei păstrează natura de redevență și dobândă pentru plata respectivă.

Există o mare critică și o întreagă literatură de specialitate pe natura acestei diferențe. Pentru că, în condițiile în care, să spunem, ajustările primare pe care le-a făcut Fiscul sunt corecte, atunci respectiva diferență de preț nu mai poate să reprezinte redevență sau dobândă. Pentru că, raportându-ne la doi independenți, nu s-ar mai plăti și acea diferență cu titlu de redevență sau dobândă, ci plata respectivă ar avea o altă natură, pentru că exact acesta este principiul prețului de piață. Or, dacă chiar Fiscul a zis că îți ajustează prețul respectiv pentru că depășește nivelul de piață, rezultă că acel excedent nu mai poate să fie redevență sau dobândă și trebuie calificat, din punct de vedere fiscal, altfel. Acest lucru îl menționează și tratatele de evitare a dublei impuneri și aici aș putea să spun că ANAF face analiza până la jumătatea drumului atunci când se referă la tratatele de evitare a dublei impuneri (...)”, a explicat specialistul.

Pe deasupra, o altă problemă legată de această practică a ANAF ține chiar de legalitatea ajustărilor secundare de prețuri de transfer. Asta deoarece România a recunoscut în fața autorităților europene că la noi nu există o bază legală pentru a face astfel de impuneri pe partea de impozit pe veniturile nerezidenților.

„De asemenea, acest subiect al ajustărilor secundare de prețuri de transfer este tratat pe larg și în ghidul Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), care spune câteva lucruri extrem de importante. Primul lucru este că, în condițiile în care se face o astfel de ajustare, atunci excedentul de preț îmbracă o altă formă față de cea pe care au dat-o inițial participanții la tranzacție. Ghidul OCDE indică trei posibile variante de natură pentru respectiva plată - dividende, acordarea unui împrumut, o contribuție la capital.

Același ghid OCDE spune că legislația națională trebuie să adreseze acest subiect - trebuie să existe prevederi fiscale în legislația statului respectiv care să spună cum se califică fiscal acea diferență și ce tratament fiscal are ea. Și același ghid OCDE spune că în cele mai multe cazuri apare dubla taxare a respectivei sume. (...) Și, atunci, problema care se pune este dacă Fiscul, în momentul în care face astfel de ajustări și astfel de impuneri pe partea de impozit pe veniturile nerezidenților, are o bază legală, atât timp cât România a recunoscut la Comisia Europeană că nu avem o astfel de bază legală?”, a adăugat Silviu Bădescu.

Important! Tocmai pentru că legislația și abordarea inspectorilor diferă de la un stat membru al UE la altul, autoritățile europene au inițiat recent un proiect de directivă pentru uniformizarea regulilor de prețuri de transfer. Documentul ar putea să se aplice din 2026, dacă este adoptat și apoi transpus în statele UE.