ACCES GRATUIT
Valentin Lazea / Câteva avertismente privind Banii Digitali emiși de Băncile Centrale versus Crypto-active (Partea I)
Acest articol are scopul de a lămuri câteva confuzii care se fac de către publicul larg între banii digitali emiși de băncile centrale, pe de o parte, și crypto-active (numite impropriu crypto-monede), pe de altă parte. Este de notorietate faptul că aceste confuzii – adesea, voit întreținute de grupuri de interese – se regăsesc pe întreg mapamondul, nu numai în România. Dar în țara noastră ele reprezintă un risc mai ridicat, dat fiind nivelul mai precar de educație financiară a publicului.
Articolul continuă mai jos
De la bun început trebuie precizat că banii dematerializați, sub formă digitală, există de decenii și asigură fluxul de plăți între băncile centrale și băncile comerciale din lume. Ceea ce s-a schimbat în ultimii ani este apariția crypto-activelor (de tipul Bitcoin, Ethereum etc.) și a tehnologiei blockchain, fapt care a atras un interes deosebit din partea publicului, interes nedublat de o cunoaștere a riscurilor asociate. Astfel, băncile centrale s-au văzut nevoite să proiecteze propriile CBDC (Central Banks’ Digital Currencies) destinate publicului larg, pentru a-l feri pe acesta de tentația și de riscurile asociate crypto-activelor.
1. Diferențe între Banii Digitali Emiși de Băncile Centrale (CBDC) și Crypto-active
a. O primă diferență constă în aceea că toți banii emiși de băncile centrale (inclusiv CBDC) au următoarele caracteristici:
- (i) reprezintă un mijloc de păstrare a valorii;
- (ii) reprezintă o unitate de cont, la care toate celelalte bunuri se pot raporta;
- (iii) reprezintă un mijloc de schimb între produse diferite, în timp ce crypto-activele nu au nici una dintre aceste caracteristici (exceptând un rol limitat de mijloc de schimb în cadrul unei platforme tehnologice emitente de crypto-active).
În paranteză fie spus, banii emiși de băncile comerciale au și ei cele trei caracteristici amintite, dar – spre deosebire de banii emiși de băncile centrale – nu reprezintă legal tender (adică nu există obligativitatea acceptării lor de partenerii dintr-o tranzacție).
Rolul de legal tender – obligativitatea acceptării – este conferit prin lege doar banilor emiși de băncile centrale. Cu atât mai mult, crypto-activele nu se bucură de rolul de legal tender.
Implicația celor de mai sus este că deținătorii de crypto-active (bani emiși de platformele tehnologice) se pot trezi că acestea nu îndeplinesc nici una din funcțiile banilor și, mai mult, pot să nu fie acceptate la tranzacționare cu terțe părți.
b. Banii emiși de băncile centrale (inclusiv CBDC) sunt în întregime garantați de către banca centrală emitentă. Iar dacă această bancă centrală emitentă – într-un caz extrem de improbabil – ar da faliment, banii emiși de ea ar fi în continuare garantați de către ministerul de finanțe al țării respective, pe baza dreptului acestuia de a colecta taxe și impozite în viitor.
În acest timp, crypto-activele nu sunt garantate de nimeni. Este drept că au apărut produse hibride, de genul stablecoins (crypto-active a căror valoare este strâns legată de aceea a unei monede oficiale), dar acestea nu fac decât un free-riding (mers pe blat) al garanției oferite de banca centrală și de ministerul de finanțe respectiv.
Citește integral articolul pe www.cursdeguvernare.ro.
--
Acest material este destinat exclusiv informării dumneavoastră personale, conform termenilor și condițiilor de furnizare a serviciilor avocatnet.ro. Conform legislației în vigoare, este strict interzisă copierea, reproducerea, redistribuirea, republicarea sau orice altă formă de reutilizare a acestui conținut, integral sau parțial, fără consimțământul scris al avocatnet.ro. Nerespectarea acestor prevederi poate atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală.
Comentarii articol (0)