CJUE: Cuantumul bursei Erasmus+ acordat unui student NU trebuie să fie luat în considerare pentru calcularea impozitului pe venitul părintelui în a cărui întreținere se află

În cauza C-277/23, un student croat a primit un ajutor pentru mobilitate în scopul învățării în cadrul programului Erasmus+ în vederea șederii sale pentru studii la o universitate din Finlanda. Mama sa, care era responsabilă pentru întreținerea lui, beneficia de o deducere fiscală suplimentară datorită statutului său de părinte care întreținea un copil. Cu toate acestea, autoritățile fiscale croate au inclus ajutorul Erasmus+ în calculul impozitului pe venitul mamei, ceea ce a dus la eliminarea acelei deduceri suplimentare pentru anul respectiv.

În decizia sa, Curtea a menționat că, din moment ce un stat membru participă la programul Erasmus+, acesta trebuie să se asigure că modalitățile de alocare și de impozitare a burselor destinate să faciliteze mobilitatea beneficiarilor acestui program nu creează o restricție nejustificată privind dreptul de circulație și de ședere pe teritoriul statelor membre.

De asemenea, fiind vorba despre un program Erasmus+ care încurajează mobilitatea studenților în cadrul Uniunii, ajutoarele financiare oferite pentru acest program nu trebuie să afecteze în mod negativ drepturile fiscale ale părinților care susțin acești studenți.

Astfel, faptul că ajutorul pentru mobilitate a fost luat în calcul în impozitarea venitului mamei, diminuând deducerea fiscală la care aceasta avea dreptul pentru copilul aflat în întreținere, a fost considerată o restricție nejustificată a dreptului de circulație liberă în UE.

CJUE amintește că o restricție privind dreptul de liberă circulație și de ședere nu poate fi justificată în raport cu dreptul Uniunii decât dacă este întemeiată pe motive obiective de interes general independente de cetățenia persoanelor în cauză. În plus, ea trebuie să fie proporțională cu obiectivul urmărit în mod legitim de dreptul național. În special, trebuie să fie de natură să asigure realizarea acestui obiectiv. 

În acest context, Curtea explică faptul că ajutoarele financiare oferite prin programul Erasmus+ sunt destinate să acopere costurile suplimentare generate de mobilitatea educațională, costuri care nu ar exista dacă mobilitatea nu ar avea loc. Astfel, aceste ajutoare nu reduc cheltuielile părinților pentru întreținerea copiilor lor și nu le cresc capacitatea financiară de a plăti taxe. Tratamentul fiscal aplicat acestor ajutoare poate duce la o povară fiscală mai mare pentru părinți, fără ca aceștia să beneficieze de resurse suplimentare pentru a o suporta.