33% din TVA se pierde: Ce ne costă necolectarea și cum putem recupera

• Uniformizarea cotelor TVA ar aduce teoretic 40.000 milioane lei, dar ar avea efecte devastatoare asupra nivelului de trai, scumpind alimentele și serviciile esențiale.

Deficitul bugetar a creat o profundă criză a sustenabilității finanțelor publice, care afectează în mod direct încrederea oamenilor în clasa politică. Soluțiile cu privire la problema deficitului rămân concentrate în aria reducerii cheltuielilor statului, în ciuda unor venituri bugetare reduse cu 12% sub media europeană.

Confruntându-se cu o presiune electorală, niciunul dintre candidații la prezidențiale nu a anunțat o creștere a taxelor, ci o mai bună colectare a veniturilor din taxa pe valoare adăugată. TVA-ul este o taxă pe consumul final, practic, o metodă prin care Guvernul își suplimentează veniturile pe baza consumului populației. Valoarea de bază a TVA-ului este de 19%, dar avem și valori-excepție: 9% - livrarea medicamentelor, distribuirea apei potabile etc. - și 5% - manualele școlare.

Din totalul veniturilor bugetare, TVA-ul reprezintă 20,2% în primele trei luni din anul 2025, în ușoară scădere față de aceeași perioadă a anilor trecuți. Scăderea ponderii TVA din totalul veniturilor bugetare vine alături și de-o mai slabă colectare în anul 2025 față de aceeași perioadă din 2024, o scădere de 2,7%, adică aproximativ 800 milioane lei.

Între potențial și realitate

Colectarea TVA-ului rămâne o sarcină relativ simplă, în teorie, dar dificilă în practică. Din rândul statelor europene, România se află la coada clasamentului, având un gap de colectare de 33,7% în 2023 față de media europeană, care se situează sub 10%. Creșterea TVA-ului colectat în perioada 2018 – 2023 a fost de 80%, ajungând de la 89.268 la 160.019 milioane lei. În aceeași perioadă, însă, gap-ul de TVA a crescut de la 29.279 milioane lei la 53.926 milioane lei (+84%). Creșterea a fost temperată în perioada 2018 – 2022, dar în 2023 s-a majorat cu aproximativ 12.000 milioane lei (+30%). 

Altfel spus pentru cele 23.000 milioane lei colectați în plus sub formă de TVA, statul a omis alte 12.000 milioane lei. Raportul între noile venituri sub formă de TVA și cele necolectate (GAP) este, astfel, de 2:1.

Problema colectării TVA-ului este recunoscută de statul român, care, în 2024, a venit cu Legea nr. 126/2024 privind unele măsuri pentru consolidarea capacității de combatere a evaziunii fiscale. Legea introduce pedepse penale inclusiv pentru faptele legate de facturare electronică, dar printre măsurile mai semnificative se numără închisoarea (7 – 15 ani) pentru scheme frauduloase care duc la diminuarea resurselor bugetului de stat cu cel puțin un milion de euro.

Problemele legate de colectarea TVA sunt evidențiate anual în rapoartele elaborate de Comisia Europeană în care se discută de „compliance gap” și „policy gap”. Cele două concepte sunt diferite, iar în discuțiile din spațiul public ne referim la compliance gap, care măsoară efectiv banii pe care statul eșuează să-i încaseze. 

Pe de-altă parte policy gap-ul adună toate excepțiile, precum ar fi cotele TVA reduse, dar și produsele sau serviciile pentru care nu se datorează taxa. Articolul 292 din Codul Fiscal reglementează activitățile de interes general care sunt scutite de la plata TVA-ului, printre care se numără: servicii publice poștale, serviciile sanitare, prestările de servicii legate de asistența socială etc.

Spre exemplu, din cauza scutirii unei părți din serviciile publice de TVA, statul a încasat cu aproximativ 25.000 milioane lei mai puțin în 2022. TVA-ul redus pentru produsele agricole și alimentare au contribuit la un gap de 15.000 milioane lei. O simplă adunare a celor două arată o imagine de-un potențial de colectare de 40.000 milioane doar în 2022, valoare egală cu exemption gap-ul amintit mai sus.

Pe hârtie ecuația are sens, dar în realitate impactul echivalării TVA-ului la toate produsele și serviciile din economie, dar și introducerea taxei acolo unde nu exista ar fi devastatoare pentru omul de rând. Brusc, alimentele, care în luna aprilie au înregistrat o creștere anuală de 5,57% ar deveni mai scumpe, iar nivelul de trai din România s-ar subția profund. Aceeași logică există și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate unde introducerea TVA-ului ar pune o presiune adițională nu doar pe consumator, dar și pe Casa Națională a Asigurărilor de Sănătate.

De ce nu funcționează colectarea?

Raportul Comisiei Europene din 2024 identifică o serie de riscuri structurale care subminează eficiența colectării TVA în România. Un prim factor esențial este frauda de tip carusel (MTIC – Missing Trader Intra-Community fraud), unde firme fictive sunt intercalate în lanțuri comerciale pentru a sustrage TVA. Acest tip de fraudă transfrontalieră rămâne dificil de detectat în lipsa unui sistem avansat de monitorizare în timp real a tranzacțiilor intracomunitare.

În paralel, slăbiciunile administrative ale ANAF – de la capacitatea redusă de analiză de risc la lipsa unei digitalizări eficiente – compromit eforturile de combatere a comportamentelor evazioniste. Lipsa implementării generalizate a e-Factura și a sistemelor de raportare digitală creează un spațiu amplu pentru raportări incorecte sau omiterea totală a obligațiilor fiscale.

Se adaugă și dimensiunea semnificativă a economiei informale în sectoare precum comerțul cu amănuntul, construcțiile sau serviciile, unde plățile în numerar și lipsa bonurilor fiscale sunt încă larg răspândite. Nu în ultimul rând, conformarea voluntară este afectată de nivelul scăzut de încredere în autorități și percepția generalizată că „ceilalți nu plătesc”, ceea ce reduce motivația contribuabililor onești.

Confruntându-se cu această realitate, se discută și de-o creștere a cotei TVA pentru a mări nivelul veniturilor la bugetul de stat. Majorarea cotei standard de TVA, în lipsa reformei colectării, nu doar că nu va reduce deficitul, ci riscă să accentueze comportamentele evazioniste și să afecteze consumul. 

Prin urmare, dacă România își propune o consolidare bugetară sustenabilă, lupta împotriva neconformării trebuie să devină prioritate absolută, înainte de orice decizie privind ajustarea cotelor. Colectarea mai eficientă a TVA-ului ar duce și la o scădere substanțială a deficitului bugetar. Dacă în 2023, gap-ul ar fi fost redus la 0, atunci deficitul bugetar ar fi scăzut la 3,2% din PIB față de valoarea de 6,6%. 

Cu alte cuvinte, România nu are neapărat nevoie de un TVA mai mare — ci de un TVA mai bine colectat.

________________

Mulțumiri, Sebastian Șerban (Tax Institute) pentru suport.