Rectificare bugetară: nu vor exista creșteri de salarii pentru bugetari în următorii trei ani

• România cheltuiește 68% din veniturile bugetare pe salarii, pensii și ajutoare sociale, dar procentul este mare din cauza veniturilor bugetare scăzute (sub 35% din PIB).
• Cheltuielile cu asistența socială în România (12,8% din PIB) sunt mult sub media europeană de 19,2%, situându-ne la coada Europei.
• Creșterea cheltuielilor militare spre 5% din PIB, plata dobânzilor (8% din venituri) și deficitul bugetar vor face imposibilă majorarea salariilor bugetarilor.
• După acoperirea cheltuielilor cu personalul, asistența socială, apărarea și dobânzile, România ar cheltui 90% din veniturile bugetare, lăsând puțin spațiu de manevră.

Cum arată imaginea de ansamblu?

În 2024 cheltuielile cu personalul însumau 29% din totalul veniturilor bugetare, iar cele cu asistența socială (pensii, vouchere, concedii medicale) ajungeau la 39%. În total statul cheltuie 68% din banii pe care-i încasează într-un an pe salarii, pensii și ajutoare sociale.

Cifra poate părea îngrijorătoare, însă nu salariile mari sunt de vină și nici pensiile de lux ale românilor. Din contră, în ciuda creșterii câștigurilor salariale din ultimii ani, inflația a redus puterea de cumpărare la nivelul anului 2023, iar pensiile s-au bucurat în medie de o creștere majoră de-abia în septembrie 2024 (Legea 360/2023).

Cheltuielile cu personalul și cu asistența socială par disproporționat de mari din cauză că veniturile bugetare sunt scăzute – România fiind printre puținele state membre UE unde veniturile bugetare sunt sub 35% din PIB. O simplă creștere a veniturilor ar duce la o scădere a ponderii cheltuielilor cu personalul sau asistența socială.

Conform ultimelor date Eurostat, din 2023 (înaintea recalculării pensiei pe Legea 360/2023), România cheltuia cu asistența socială echivalentul a 12,8% din PIB, sub media europeană de 19,2%. Cheltuielile scăzute cu asistența socială ne situează la coada Europei.

Chiar dacă cheltuielile cu salariile și cu asistența socială nu fac din România un stat excepțional în rândul celorlalte membre ale UE, următorii ani aduc două provocări greu de învins: 1) cheltuielile cu dobânzile (cheltuim aproape 8% din totalul veniturilor) și 2) costurile cu reînarmarea. Aceste provocări vor face imposibilă creșterea salariilor bugetarilor, cât și indexarea pensiilor publice.

România va trebui să crească alocarea pentru apărare conform angajamentelor NATO pentru a ajunge la 5% din PIB. În 2025, cheltuielile militare se situează în jurul valorii de 2,33% din PIB. Creșterea spre 5% reprezintă mai mult decât o dublare, iar influența asupra cheltuielilor statului va fi majoră. Conform calculelor FES România, dacă ne raportăm la veniturile bugetare din 2023, România ar trebui să aloce un procent de 14,7% pentru apărare. Dacă adăugăm cheltuielile cu personalul de 29%, cele cu asistența socială de 39%, apărarea de 14,7%, iar ulterior dobânzile de aproximativ 8%, România a cheltuit 90% din totalul veniturilor. 

Cum o să facă România pentru a susține aceste cheltuieli și pentru a aloca mai mult către apărare? Consiliul Fiscal, în opinia privind rectificarea bugetară, sugerează:

„Alocarea unui procent mai mare din PIB către apărare va impune constrângeri suplimentare asupra bugetului, intensificând nevoia de prioritizare și eficientizare a cheltuielilor publice pentru a permite continuarea procesului de corecție a deficitului.”

Pe de-o parte, Consiliul Fiscal identifică nevoia eficientizării și prioritizării cheltuielilor bugetare, dar, cum am arătat prin datele prezentat mai sus, spațiul de manevră este foarte scăzut. În plus, Consiliul Fiscal mai propune și reducerea evaziunii fiscale care ar putea ajuta în generarea de venituri adiționale pentru a acoperi cheltuielile militare. În 2023 GAP-ul de TVA se ridica la 33,7% din PIB.

Soluția propusă de Consiliul Fiscal lasă două variabile importante în afara discuției: salariile și pensiile. România, în momentul de față, se confruntă cu un deficit bugetar care poate sări ușor de 8,4% până la finalul anului. Procedura de deficit excesiv ne impune să reducem acest deficit până sub pragul de 3%. Pe lângă reducerea deficitului, avem cheltuielile cu dobânzile care continuă să crească (România înregistrând cea mai accelerată creștere din UE în ultimii 6 ani), iar mai apoi nevoia efectivă de dublare a cheltuielilor cu apărarea. În plus, pentru a complica și mai mult imaginea, România va continua să se împrumute la dobânzi ridicate, atât din cauza dobânzii de referință de 6,50% (neschimbată de 15 luni), dar și din cauza încrederii scăzute a investitorilor în climatul fiscal-economic de aici. 

Într-un final, tabloul economic de ansamblu arată o încetinire semnificativă a economiei, iar rectificarea bugetară confirmă acest lucru pe partea colectării impozitului de profit (o scădere de 3,43%). Scăderea din impozitul pe profit a fost compensată de creșterea colectării impozitului pe salarii și venit (+2,98%) datorită eliminării facilităților fiscale în IT & C, cât și creșterii taxelor pe dividende.

Situația este alambicată, iar în acest peisaj unde forțele par să lucreze împotriva României, omul de rând, fie că este el angajat la stat sau nu, se întreabă ce se va întâmpla cu venitul propriu. Pe scurt, angajații la stat nu se așteaptă la nicio creștere salarială în următorul an. Într-un scenariu pesimist, aceștia nu vor primi nicio creștere salarială nici în 2027, dar nici în anii succesivi, până când deficitul nu va scădea sub pragul de 5%.

Referitor la pensii, indexarea valorii punctului de referință (VPR) va fi amânată cu încă un an din cauza deficitului bugetar. Anual, conform Legii 360/2023, VPR-ul trebuia actualizat cu rata inflației și jumătate din creșterea câștigului salarial real. Există și anumite excepții privind creșterea, însă pentru a simplifica, valoarea punctului de referință ar fi trebuit să crească cu 7,1%, ajungând la 87 lei. Anul trecut ar fi trebuit cu aproximativ 8,8% (Prognoza de Vară 2025 - CNSP), însă acea creștere nu a mai fost acordată din cauza deficitului bugetar.

Doi ani la rând pensia nu va crește, iar salariile bugetarilor rămân blocate. În anumite cazuri, ele au și scăzut din cauza limitării sporului pentru condiții vătămătoare la maximum 300 de lei brut, cât și a bonusului pentru cei care lucrează cu fonduri europene, la maximum 35% din salariul de bază.

Graficele de mai sus ne arată, totuși, că în sectorul public cheltuielile cu personalul au crescut. Au crescut chiar și în primele 8 luni din 2025, chiar dacă acestea au fost înghețate, însă creșterea se datorează acordării etapizate a creșterilor în 2024 (mai multe aici).

În ciuda acestor creșteri, dacă am lua ca punct de plecare ianuarie 2023, vedem că la nivelul întregii economii, câștigul salarial real lunar s-a majorat doar cu 5%. Altfel spus, puterea de cumpărare a unei persoane medii din economie este cu 5% mai mare decât era în ianuarie 2025. Tendința a fost de scădere în ultimele lunii în toate sectoarele.

Cele mai puternic afectate sectoare sunt, într-adevăr Sănătatea & Asistența Socială, dar și Învățământul. Sănătatea & Asistența Socială se apropie de pragul de 0%, iar până la finalul anului, dacă inflația lunară continuă să crească, ne putem aștepta la o scădere reală a puterii de cumpărare. Cadrele didactice continuă să aibă venituri reale cu 11% mai mari, datorându-se, în principal, grevei care a dus la măriri salariale consistente. Pentru referință, până la greva din Educație, câștigurile salariale din Sănătate & Asistență Socială erau peste cele din Învățământ, doar că ulterior dinamica s-a inversat și a continuat să rămână așa.

Un lucru este cert: puterea de cumpărare a angajaților din sistemul public va scădea în următorii ani. În absența unor creșterii până în 2028 și conform datelor furnizate de Comisia Națională de Strategie și Prognoză, câștigul salarial real va scădea în medie cu 18% (inflația medie anuală: 2026 – 5,8%; 2027 – 3,2%; 2028 – 3,0%).

Scăderea puterii de cumpărarea, înghețarea pensiilor, dar și ridicarea plafonului la adaosul comercial pentru alimentele de bază sau gaz riscă să degenereze în manifestări de stradă. Consiliul Fiscal avertizeză: „Corecția este dureroasă și pentru a fi realizată este nevoie de liniște socială și solidaritate, chiar dacă aceste deziderate pot suna ca naive.”

Indiferent de gradul de naivitate sau de realism, o realitate este certă: România are nevoie de bani să acopere cheltuieli pe care trebuie să le acopere. Pot să fie înghețate salariile și pensiile ani de-a rândul că nivelul datoriei crește, iar costurile reînarmării pun presiuni suplimentare. În această situație, unde este loc de eficientizare și prioritizare?