Regulile specifice muncii de noapte și protecția salariaților. Sporuri și dezideratul trecerii la munca de zi

• Munca de noapte este cea prestată între 22:00-06:00, iar „salariatul de noapte” este cel care lucrează minimum 3 ore din timpul zilnic în acest interval sau 30% din timpul lunar de lucru.
• Salariații de noapte beneficiază fie de reducerea timpului de lucru cu o oră (fără diminuarea salariului), fie de un spor de minimum 25% din salariul de bază.
• Durata normală de lucru pentru salariații de noapte este limitată la maximum 8 ore/zi în medie, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice.
• Angajatorii trebuie să asigure examinare medicală gratuită salariaților de noapte și să-i transfere la muncă de zi dacă dezvoltă probleme de sănătate legate de munca de noapte.

În continuarea discuției anterioare, privitoare la munca suplimentară, ne concentrăm acum pe regimul muncii de noapte. 

Ce este munca de noapte? Definiția legală este precisă: conform art. 125 alin (1) din Codul muncii, munca de noapte este munca prestată în intervalul orar cuprins între orele 22:00 și 06:00.

Cine este considerat „salariat de noapte”? Nu orice persoană care lucrează ocazional în intervalul 22:00-06:00 este automat considerată „salariat de noapte” în sensul legii și nu beneficiază de toate drepturile specifice. 

Conform art. 125 alin (2), un salariat este considerat „salariat de noapte” dacă îndeplinește una dintre următoarele condiții:

• fie efectuează muncă de noapte (în intervalul 22:00-06:00) pentru cel puțin 3 ore din timpul său zilnic de lucru normal;
• fie efectuează muncă de noapte într-o proporție de cel puțin 30% din timpul său lunar de lucru.

Doar salariații care se încadrează în una dintre aceste categorii beneficiază de regimul special de protecție.

„Angajatorul care, în mod frecvent, utilizează munca de noapte este obligat să informeze despre aceasta inspectoratul teritorial de muncă”, prevede Codul muncii. Încălcarea prevederilor legale referitoare la munca de noapte este sancționată de Codul muncii cu amendă de la 1.500 la 3.000 lei.

Reglementări specifice pentru salariații de noapte

Pentru a compensa dezavantajele muncii de noapte, legea prevede o serie de drepturi și măsuri de protecție pentru salariații de noapte:

• Compensare: conform art. 126 din Cod, salariații de noapte beneficiază:
  • fie de reducerea duratei normale a timpului de lucru zilnic cu o oră față de durata normală (de ex., 7 ore în loc de 8), fără ca aceasta să ducă la scăderea salariului de bază;
  • fie de un spor specific pentru munca de noapte.
• Sporul pentru munca de noapte: Dacă nu se aplică sau nu se poate aplica reducerea programului, salariații care prestează muncă de noapte (cel puțin 3 ore în intervalul 22:00-06:00) beneficiază de un spor la salariu. Acest spor este de minimum 25% din salariul de bază pentru fiecare oră de muncă de noapte prestată în aceste condiții. În cadrul contractelor colective sau individuale pot fi negociate procente mai mari.
  
  
• Limitarea duratei muncii în condiții speciale: 
  • Art. 125 alin (3) prevede că durata normală a timpului de lucru, pentru salariatul de noapte, nu va depăși o medie de 8 ore pe zi, calculată pe o perioadă de referință de maximum 3 luni calendaristice, cu respectarea prevederilor legale cu privire la repausul săptămânal.
  • Art. 125 alin (4) prevede că durata normală a timpului de lucru pentru un salariat de noapte a cărui activitate se desfășoară în condiții speciale sau deosebite de muncă (definite conform legii) nu va depăși 8 ore pe parcursul oricărei perioade de 24 de ore, decât în cazurile și condițiile prevăzute de lege sau contracte colective. 
  • Aceste aspecte au o legătură directă cu munca suplimentară, pentru că astfel devine dificilă sau aproape imposibilă prestarea acesteia.
• Protecția sănătății: Recunoscând riscurile potențiale, art. 127 impune angajatorului obligația de a asigura examinarea medicală gratuită a salariaților de noapte înainte de începerea activității de noapte, dar și periodic, după aceea.

Acest aspect are legătură și cu fișa de identificare a factorilor de risc, iar în momentul în care lucrătorul urmează să desfășoare activitate ca salariat de noapte, acesta va fi actualizată în mod corespunzător, astfel încât medicul de medicina muncii să efectueze examenul medical ținând cont și de acest aspect.

• Transferul la muncă de zi: Dacă un salariat de noapte are probleme de sănătate recunoscute ca având legătură cu munca de noapte, acesta va fi trecut la o muncă de zi pentru care este apt, conform art. 127 alin (2). Transferul se face fie la solicitarea salariatului, fie a medicului de medicina muncii. Acest aspect se referă, implicit, la deteriorarea stării de sănătate a lucrătorului din cauza muncii de noapte, fiind evidențiat astfel posibilul impact asupra sănătății lucrătorilor. Concret, dacă în momentul debutului ca salariat de noapte starea de sănătate, prin raportare la factorii de risc de muncă evidențiați în fișa de identificare, permitea prestarea activității în acele condiții și ulterior au intervenit modificări, este necesară, în primul rând, investigarea cauzelor care au determinat această situație.

Interdicții și limitări privind munca de noapte

Anumite categorii de persoane beneficiază de protecție sporită, fiind limitată sau interzisă posibilitatea prestării muncii de noapte:

• Interdicție absolută pentru minori: Tinerii care nu au împlinit vârsta de 18 ani nu pot sub nicio formă presta muncă de noapte - art. 128 alin (1).
• Protecție specială pentru maternitate: Femeile gravide, lăuzele (cele care au născut recent) și cele care alăptează nu pot fi obligate să presteze muncă de noapte – art. 128 alin (2). Ele pot efectua muncă de noapte doar dacă solicită acest lucru și dacă sănătatea lor (atestată medical) le permite. În cazul în care sănătatea le este afectată de munca de noapte, angajatorul este obligat să le transfere la un loc de muncă de zi, cu menținerea salariului de bază.
• Protecție pentru salariatul din familia monoparentală: O modificare recentă a Codului muncii (introdusă prin Legea 161/2024 la art. 128) prevede că salariatul părinte care este unicul întreținător al unei familii monoparentale (așa cum este definită familia monoparentală de legislația specifică) nu poate fi obligat să presteze muncă de noapte. Această măsură are rolul de a sprijini echilibrul dintre viața profesională și responsabilitățile familiale deosebite ale acestor salariați. Prestarea muncii de noapte de către acești salariați este posibilă doar cu acordul lor explicit. De asemenea, o astfel de precizare, în mod explicit, previne orice formă de abuz sau de constrângere, protejând astfel salariatul din cadrul familiei monoparentale.
• Persoanele cu dizabilități: Munca de noapte poate fi prestată de persoanele cu dizabilități doar dacă specificul activității permite, dacă nu contravine recomandărilor medicale și, bineînțeles, doar cu acordul acestora.

Munca de noapte este o componentă specifică a organizării timpului de lucru, supusă unor reguli clare menite să protejeze sănătatea și bunăstarea salariaților implicați. 

Compensarea adecvată, monitorizarea medicală și interdicțiile specifice (inclusiv cele nou introduse pentru familiile monoparentale) sunt elemente cheie ale acestui regim.

Notă: Acest material face parte dintr-o serie dedicată diferitelor aspecte ce țin de timpul de muncă și timpul de repaus al salariaților. Restul materialelor se regăsesc aici.