avocatnet.ro 
La începutul anului 2024, reglementările contabile au fost modificate pentru a înlocui declarația nefinanciară cu raportarea privind durabilitatea. Raportarea nouă include informații referitoare la factorii de mediu, factorii sociali și care privesc drepturile omului și factorii de guvernanță, inclusiv factorii de durabilitate, iar aceasta face parte, de asemenea, din raportul administratorilor, care se depune odată cu situațiile financiare anuale. Însă a fost necesar ca autoritățile să modifice inclusiv legislația auditului, pe final de 2024, pentru a transpune integral la noi Directiva europeană supranumită CSRD (nr. 2022/2.464).
În acest context, am obținut mai multe informații despre subiect de la Grigore Constantinescu (foto mic), Internal Audit Partner la NOA
1. avocatnet.ro: Care sunt, din perspectiva dvs., cele mai importante trei modificări pentru auditorii financiari din OUG 137/2024?
Grigore Constantinescu: OUG 137/2024 aduce modificări în legislația privind activitatea auditorilor financiari din România. Aceste modificări sunt, în principal, o transpunere a Directivei europene 2022/2.464 privind raportarea durabilității și aliniază legislația la cerințele europene în domeniu. În primul rând, prin OUG 137/2024 sunt introduse reguli noi pentru autorizarea și formarea auditorilor în domeniul durabilității. Pentru a efectua asigurarea raportării privind durabilitatea, auditorii financiari trebuie să îndeplinească cerințe suplimentare, precum: susținerea unui examen care acoperă legislația și standardele aplicabile durabilității, derularea unei pregătiri practice specifice în domeniu și testarea cunoștințelor relevante. Precizez că auditorii financiari autorizați înainte de 1 ianuarie 2024 nu sunt supuși noilor cerințe, iar cei aflați în proces de autorizare trebuie să finalizeze acest proces până în 2026 pentru a beneficia de această derogare.
O a doua modificare importantă este introducerea raportării privind durabilitatea în activitatea de audit financiar. Astfel, OUG 137/2024 extinde domeniul de aplicare al Legii 162/2017 pentru a include asigurarea raportării anuale și consolidate privind durabilitatea. Astfel, auditorii financiari și firmele de audit trebuie să emită un raport de asigurare privind durabilitatea, conform standardelor europene adoptate de Comisia Europeană și traduse în limba română de ASPAAS (Autoritatea pentru Supravegherea Publică a Activităţii de Audit Statutar - n. red.). De asemenea, OUG 137/2024 definește conceptul de „partener-cheie în materie de durabilitate”, desemnat ca fiind auditorul principal responsabil pentru asigurarea raportării privind durabilitatea la nivel individual sau consolidat. Această persoană trebuie să aibă calificarea și experiența necesare și să fie sprijinită de resurse și personal calificat din partea firmei de audit.
2. avocatnet.ro: Care este, în linii mari, rolul auditorului financiar în discuția despre raportarea de durabilitate? Ce face, practic, auditorul?
Grigore Constantinescu: Dintre responsabilitățile auditorilor privind raportarea de durabilitate, amintim: asigurarea privind conformitatea informațiilor ESG („Environment, Social, Governance” - mediu, social, guvernanță), evaluarea riscurilor și oportunităților legate de sustenabilitate, integrarea raportării de sustenabilitate în raportul financiar anual, dar și emiterea unei opinii independente asupra acestui raport. Rolul auditorului financiar în contextul raportării de durabilitate a evoluat semnificativ odată cu implementarea Directivei europene privind raportarea de sustenabilitate a companiilor (CSRD).
În primul rând, acesta asigură conformitatea cu cerințele și reglementările legale în vigoare, evitând riscurile de neconformitate și posibile sancțiuni. De asemenea, auditorul oferă credibilitate privind informațiile de sustenabilitate, dacă acestea sunt corecte și conforme cu standardele, contribuind la creșterea transparenței și încrederii în raportările companiilor. Nu în ultimul rând, auditorul oferă sprijin în luarea deciziilor, informațiile verificate de auditor oferind părților interesate (investitori, autorități, consumatori) o bază solidă pentru luarea deciziilor informate privind sustenabilitatea companiei.
3. avocatnet.ro: Atunci când vine vorba de raportarea privind durabilitatea, implicarea auditorului financiar este obligatorie sau opțională și de ce?
Grigore Constantinescu: OUG 137/2024 transpune în legislația națională Directiva 2022/2.464 privind raportarea de sustenabilitate a întreprinderilor. Astfel, implicarea auditorului financiar în raportarea privind durabilitatea este obligatorie pentru entitățile care depășesc anumite criterii de mărime, în funcție de normele pe care le aplică. De exemplu, obligativitatea raportării privind durabilitatea este aplicabilă entităților mijlocii și mari care emit situațiile financiare conform Ordinului Ministerului Finanțelor 1.802/2014 sau Ordinului Ministerului Finanțelor 2.844/2016. Pentru a fi considerate entități mijlocii și mari, acestea trebuie să îndeplinească cel puțin două dintre următoarele criterii:
- active totale de peste 25 milioane lei;
- venituri anuale mai mari de 50 milioane lei;
- o medie de peste 50 angajați în timpul anului fiscal respectiv.
4. avocatnet.ro: Dincolo de raportarea de durabilitate, cât de utile sunt celelalte modificări aduse de ordonanță și, în câteva cuvinte, de ce au fost necesare?
Grigore Constantinescu: Pe lângă modificările legate de raportarea privind durabilitatea, OUG 137/2024 aduce și alte schimbări esențiale în domeniul auditului financiar, care contribuie la alinierea legislației românești la standardele europene și la îmbunătățirea transparenței și eficienței activității de audit financiar. Astfel, OUG 137/2024 clarifică statutul auditorilor din state membre sau state terțe. Astfel, este adresat statutul auditorilor financiari din state membre ale Uniunii Europene sau din state terțe, stabilind condițiile în care aceștia pot desfășura activități de audit în România. Aceste reglementări asigură conformitatea cu standardele europene și facilitează mobilitatea profesională în domeniul auditului financiar.
De asemenea, OUG 137/2024 limitează durata contractelor de audit pentru entitățile de interes public. Pentru entitățile de interes public, OUG 137/2024 stabilește că durata maximă a unui contract de audit nu poate depăși zece ani consecutivi. Contractele încheiate înainte de 3 decembrie 2024 și care sunt mai scurte de zece ani rămân valabile doar până la sfârșitul perioadei maxime admise. Pentru cele în derulare care au depășit deja zece ani, acestea pot continua doar până la 31 decembrie 2025. Aceste modificări sunt necesare pentru a asigura o activitate de audit financiar transparentă, eficientă și aliniată la cerințele europene, contribuind astfel la încrederea publicului și a investitorilor în informațiile financiare și de sustenabilitate raportate de entități.
5. avocatnet.ro: Ar fi fost și alte chestiuni utile auditorilor pe care Guvernul ar fi putut să le dea prin această ordonanță? Există probleme/îmbunătățiri legislative pe care auditorii caută să le rezolve, în prezent, împreună cu autoritățile?
Grigore Constantinescu: OUG 137/2024 are unele măsuri bune, dar lipsește o abordare integrată care să susțină eficient activitatea auditorilor, cum ar fi accesul la informații, digitalizare, protecție juridică și claritate în responsabilități. În primul rând, accesul la date și informații relevante rămâne insuficient reglementat. Auditorii se confruntă frecvent cu blocaje birocratice în accesarea registrelor și bazelor de date necesare verificărilor. OUG 137/2024 nu stabilește mecanisme clare pentru facilitarea accesului direct și rapid la aceste informații, ceea ce îngreunează procesul de audit și crește riscul neconformităților nedeclarate.
În al doilea rând, ordonanța nu aduce îmbunătățiri privind digitalizarea și standardizarea raportărilor. În era tehnologică actuală, folosirea unor formate digitale standardizate este esențială pentru a asigura o procesare eficientă și transparentă a datelor financiare. Lipsa unor astfel de prevederi face ca munca auditorilor să fie mai anevoioasă și mai predispusă la erori. În același timp, nu este prevăzută recunoașterea unor noi certificări internaționale pentru a susține profesionalismul auditorilor, cum ar fi CIA („Certified Internal Auditor”) sau CISA („Certified Information Systems Auditor”).
De asemenea, nu există dispoziții care să întărească independența și protecția juridică a auditorilor. În practică, auditorii pot fi supuși presiunilor din partea conducerii entităților auditate, iar lipsa unui cadru clar de protecție le poate afecta obiectivitatea și libertatea profesională. Mai mult, ordonanța omite să clarifice în detaliu atribuțiile și responsabilitățile auditorilor, în special în ceea ce privește raportarea neregulilor către autoritățile competente. Această lipsă de claritate poate conduce la întârzieri sau chiar la evitarea sesizării unor probleme grave. Nu în ultimul rând, ordonanța nu instituie măsuri specifice pentru auditul proiectelor finanțate din fonduri publice sau europene, ceea ce reprezintă un risc major pentru buna gestionare a acestor resurse.
Gabriela Monica Ionescu