Interviu: Unde găsim psihoterapeuți care lucrează cu CNAS și de câte ședințe gratuite putem beneficia ca asigurați

• Pacienții asigurați pot beneficia de ședințe de psihoterapie decontate de CNAS, dar accesul real este limitat de plafonul zilnic de puncte al furnizorului medical, nu de un număr fix stabilit prin lege.
• Psihologii nu pot încheia contract direct cu CNAS, ci trebuie să colaboreze cu medici sau unități sanitare, primind adesea sub 100 lei din cei 150 lei decontați pentru o ședință.
• Listele cu medicii și unitățile care oferă servicii psihologice decontate sunt disponibile pe site-urile Caselor Județene de Asigurări de Sănătate, însă accesul rămâne complicat.
• Numărul actual de ședințe decontate lunar este insuficient pentru cazurile complexe, iar birocrația excesivă și tarifele reduse descurajează psihologii să colaboreze cu CNAS.

Dr. Constantin-Edmond Cracsner: Nu există o limită fixă stabilită de legislație privind numărul de ședințe/pacient/lună. Numărul este determinat de medicul de specialitate (psihiatrie, neurologie, pediatrie etc.), pe baza evaluării clinice și a planului terapeutic.

Accesul real este influențat de plafonul zilnic de puncte al furnizorului din ambulatoriu (150–154 puncte/zi, în funcție de specialitate). Având în vedere că o ședință are 30 de puncte, acest plafon poate restricționa câți pacienți primesc recomandare și decontare într-o zi. (HG nr. 521/2023, anexa nr. 13; Norme metodologice, anexa  23). În practică, frecvența recomandată variază, dar este limitată de posibilitatea medicului de a prescrie un număr maxim de puncte pe zi. 

2. Considerați că numărul de ședințe decontate lunar este suficient pentru a susține eficient  un proces terapeutic?

Dr. Constantin-Edmond Cracsner: În forma actuală, numărul de ședințe prescrise lunar nu acoperă întotdeauna nevoile unui proces terapeutic continuu, mai ales în cazurile clinice complexe. Pentru o eficiență mai mare, ar fi necesară extinderea plafonului de pacienți/zi, majorarea tarifului per ședință și simplificarea procedurilor de acces.

Dr. Constantin-Edmond Cracsner: Listele cu medicii și unitățile sanitare care au contract cu CNAS, inclusiv cei care colaborează cu psihologi, se publică pe site-urile Caselor Județene de Asigurări de Sănătate. Pacienții pot consulta aceste liste pentru a identifica furnizorii disponibili în județul lor. 

4. În afara acestor ședințe decontate, există alte mecanisme sau inițiative care facilitează  accesul la terapie pentru persoanele care nu își permit serviciile psihologice?

Dr. Constantin-Edmond Cracsner: Pe lângă serviciile decontate prin CNAS, există inițiative ale unor ONG-uri, programe cu finanțare publică sau parteneriate locale care oferă ședințe gratuite sau subvenționate, în special  pentru copii, persoane cu dizabilități sau în situații vulnerabile. Acestea sunt însă limitate ca acoperire și durată. 

4. Care sunt cerințele pe care trebuie să le îndeplinească un psiholog individual sau o  clinică pentru a putea colabora cu CNAS? 

Dr. Constantin-Edmond Cracsner: Serviciile psihologice (evaluare, consiliere, psihoterapie) sunt încadrate ca servicii conexe  actului medical și, în regimul general, se decontează prin furnizorii medicali din ambulatoriu cu  contract CNAS. Psihologii nu pot încheia, de regulă, contract direct cu casa, ci trebuie să aibă contract de colaborare cu un medic sau cu o unitate sanitară aflată în relație contractuală cu CNAS.

Condițiile minime prevăd: ședințe de cel puțin 50 de minute, raportare în formatul  CNAS, respectarea tarifelor stabilite (30 de puncte/ședință). Începând cu iulie 2023,  contractul‑cadru prevede că psihologul trebuie să efectueze ședințe de minimum 50 de minute,  decontate cu 30 de puncte (valoarea punctului este de aproximativ 5 lei, rezultând 150 lei per ședință) ( HG nr. 521/2023, anexa nr. 13; Norme metodologice, art. 9–10 și anexa 23). 

În regimul general al ambulatoriului de specialitate, serviciile psihologice sunt „conexe” și se integrează prin furnizorul medical (medic de specialitate) aflat în contract cu casa. Există însă excepții punctuale (de ex., în anumite programe naționale, precum TSA) unde standardele  prevăd posibilitatea contractării directe a furnizorilor de servicii conexe, după autorizare/evaluare. 

Dr. Constantin-Edmond Cracsner: Printre cauzele principale se numără accesul indirect al pacientului (doar prin medic cu contract CNAS), plafonul mic de pacienți/zi pe care medicul îi poate trimite la psihoterapie, tariful considerat redus față de costurile reale ale serviciului, precum și birocrația ridicată și complexitatea procedurii. 

CNAS decontează suma către furnizorul principal (cabinet medical, policlinică, spital), nu direct către psiholog. Din această sumă, unitatea respectivă reține un procent pentru cheltuieli administrative (gestionarea contractului, raportare, infrastructură), iar restul este plătit psihologului, conform contractului de colaborare.

Procentul reținut poate varia semnificativ (de  la 10% la 40% sau mai mult), în funcție de acordul dintre psiholog și unitatea medicală. În unele  cazuri, psihologul primește sub 100 de lei din cei 150 de lei decontați oficial pentru o ședință. 

Atât activitatea de psihoterapie, cât și cea de evaluare și intervenție clinică presupun costuri semnificative pentru pregătirea, autorizarea și menținerea competențelor profesionale,  precum și pentru infrastructura necesară desfășurării serviciilor. 

Aceste costuri includ: 

• formare profesională inițială și specializată – minimum 4 ani de formare postuniversitară pentru psihoterapie, respectiv cursuri acreditate în psihologie clinică, conform normelor Colegiului Psihologilor din România;
• supervizare și formare continuă obligatorie – impuse de legislația în vigoare pentru  menținerea atestatului de liberă practică, cu participare periodică la cursuri, conferințe și ateliere;
• licențe și metodologii – achiziția legală a instrumentelor standardizate de evaluare  psihologică, a manualelor și a protocoalelor de intervenție, multe cu costuri ridicate și  actualizări periodice;
• infrastructura de cabinet – spațiu adecvat, utilități, dotări, materiale terapeutice, software  securizat pentru evidența pacienților, respectarea normelor de protecție a datelor și  confidențialitate. 

Dr. Constantin-Edmond Cracsner: Ar fi necesare următoarele: 

• Posibilitatea contractării directe a psihologilor cu CNAS. În prezent, psihologii pot  furniza servicii decontate doar prin intermediul medicilor cu contract CNAS, ceea ce  limitează accesul și diversitatea opțiunilor pentru pacienți. Contractarea directă ar elimina  intermedierea obligatorie, ar simplifica procedurile administrative și ar permite CNAS să  gestioneze mai eficient un registru al furnizorilor autorizați. Acest model este deja folosit  în alte servicii conexe (ex.: fizioterapie) și ar putea fi adaptat prin modificarea Normelor  metodologice; 

• Creșterea plafonului zilnic de pacienți. Plafonul actual de puncte (150–154 p/medie/zi în  majoritatea specialităților) limitează efectiv numărul de ședințe prescrise și decontate  zilnic, chiar dacă legislația nu impune o limită pe pacient. Ridicarea plafonului de puncte  sau acordarea unui plafon suplimentar dedicat serviciilor psihologice ar permite  continuitatea procesului terapeutic și reducerea listelor de așteptare;

• Majorarea tarifului decontat. Tariful actual nu reflectă integral costurile reale de timp,  expertiză și infrastructură implicate într-o ședință de 50–60 de minute. O ajustare  periodică, corelată cu rata inflației și cu tarifele medii practicate la nivel național, ar  stimula participarea psihologilor în sistemul public și ar crește calitatea serviciilor. Reducerea birocrației. Simplificarea documentației de raportare, digitalizarea completă a  procesului de trimitere și validare a ședințelor și integrarea fișelor electronice între  CNAS, medici și psihologi ar reduce timpul pierdut cu procedurile administrative. Acest  lucru ar elibera resurse pentru activitatea clinică propriu-zisă și ar îmbunătăți experiența  pacientului;

• Dezvoltarea programelor de prevenție și intervenție timpurie, inclusiv în mediul rural.  Implementarea unor programe naționale dedicate (ex.: sănătate mintală în școli, prevenția  tulburărilor anxioase și depresive, sprijin pentru familii vulnerabile) cu componentă de  psihoterapie decontată ar reduce presiunea pe intervențiile tardive și ar crește șansele de  recuperare. În mediul rural, unde lipsa specialiștilor este cronică, ar fi utilă susținerea  financiară a deplasării psihologilor sau a teleterapiei;

• Susținerea parteneriatelor public–privat pentru finanțarea terapiei psihologice.  Acordurile între autorități, ONG-uri și furnizori privați pot asigura fonduri suplimentare  pentru terapii destinate grupurilor vulnerabile (copii, persoane cu dizabilități, victime ale  violenței domestice), acoperind integral sau parțial costurile. Un cadru legal clar pentru  aceste parteneriate ar asigura transparență și continuitate.