Organizarea activității SSM și opțiunile angajatorului. De la asumare personală, la servicii externe – un ghid pentru decizia corectă și responsabilă

• Organizarea SSM este o decizie strategică, nu o simplă formalitate, fiind influențată de mărimea companiei, domeniul de activitate și nivelul de risc.
• Angajatorul poate prelua personal atribuțiile SSM doar în microîntreprinderi (până la 9 angajați) cu risc scăzut, având obligatoriu competențe certificate.
• Companiile mari (peste 250 angajați) sau cele cu activități de risc ridicat sunt obligate să înființeze un serviciu intern de prevenire și protecție (SIPP).
• Soluțiile interne oferă avantajul cunoașterii profunde a companiei, iar cele externe asigură expertiză diversificată și obiectivitate sporită.

Legea nr. 319/2006 și, în special, normele sale de aplicare (HG nr. 1425/2006) nu lasă loc de interpretări, oferind un cadru clar și structurat. Decizia privind o opțiune sau alta nu este una liberă, ci este dictată de mărimea companiei, de domeniul de activitate și de nivelul de risc. Să analizăm, pe rând, cele patru opțiuni legale:

Opțiunea 1: Asumarea atribuțiilor de către angajator

Această opțiune permite reprezentantului legal (administrator, manager) să preia personal atribuțiile din domeniul SSM, dar numai în condiții foarte stricte, care vizează în special microîntreprinderile cu risc scăzut. Pentru a putea face acest lucru, angajatorul trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:

1. Să aibă competențele necesare, dovedite cu un certificat de absolvire a unui curs de SSM de cel puțin 40 de ore.
2. Să își desfășoare activitatea profesională în mod efectiv și cu regularitate în cadrul companiei.
3. Compania să aibă până la 9 lucrători inclusiv.
4. Activitățile desfășurate să nu facă parte din cele enumerate în Anexa 5 a normelor de aplicare (activități cu risc ridicat, precum construcții, producție de substanțe chimice etc.).

Opțiunea 2: Asumarea în condiții extinse (până la 49 de lucrători)

Legea permite extinderea primei opțiuni și pentru companiile care au între 10 și 49 de lucrători inclusiv, dar adaugă o condiție suplimentară esențială: pe lângă îndeplinirea tuturor condițiilor de la Opțiunea 1, activitățile din companie să nu prezinte riscuri care pot genera accidente sau boli profesionale cu consecințe grave, ireversibile (adică invaliditate sau deces).

Practic, această opțiune este viabilă doar pentru IMM-uri din sectorul serviciilor cu risc foarte redus (ex: consultanță, IT, contabilitate).

Opțiunea 3: Desemnarea unui lucrător (sau mai mulți)

Aceasta este prima și cea mai la îndemână soluție atunci când angajatorul nu se mai încadrează în condițiile de mai sus. Este opțiunea principală pentru majoritatea companiilor de mărime medie (50-249 lucrători) care nu au riscuri deosebite.

• Angajatorul numește, prin decizie scrisă, unul sau mai mulți angajați cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată, care să se ocupe de activitățile de prevenire și protecție.
• Acești „lucrători desemnați” trebuie să aibă competențele necesare în domeniul SSM.
• Activitatea lor se va concentra pe activitățile de prevenire și protecție și vor avea cel mult atribuții complementare.

Opțiunea 4: Serviciul intern și/sau extern

Aici intervin reguli stricte pentru companiile mai mari sau cu riscuri ridicate.

• Pentru unitățile care au între 50 și 249 de lucrători (și nu se încadrează în excepțiile de mai sus), angajatorul trebuie să aleagă între a desemna lucrători, a înființa un serviciu intern propriu-zis sau a contracta un serviciu extern.
• Pentru unitățile care au 250 sau mai mulți lucrători și pentru cele care, indiferent de numărul de lucrători, desfășoară activități cu risc ridicat, angajatorul este obligat să înființeze un serviciu intern de prevenire și protecție (SIPP).
• Apelarea la servicii externe (SEPP): În cazul în care SIPP-ul obligatoriu nu are capacitatea sau competențele necesare pentru a acoperi toate riscurile (ex: măsurători de noxe, expertize specifice), angajatorul poate apela la un serviciu extern pentru a acoperi sau înlocui aceste sarcini.

Serviciu intern vs. serviciu extern: O analiză a avantajelor

Alegerea între o soluție internă (lucrător desemnat/SIPP) și una externă, acolo unde legea permite, trebuie să țină cont de beneficiile fiecăreia:

• Soluția internă oferă avantajul cunoașterii profunde a companiei, a proceselor și a oamenilor, o reacție rapidă și o mai bună integrare a culturii de securitate.
• Soluția externă poate oferi o eficiență a costurilor (în special pentru IMM-uri), o expertiză diversificată și o mai mare obiectivitate.

Important: Indiferent de opțiunea aleasă, răspunderea juridică finală pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor aparține întotdeauna și în totalitate angajatorului. Externalizarea serviciului nu externalizează și răspunderea.

Alegerea unui serviciu extern nu ar trebui să se bazeze exclusiv pe cel mai mic preț. Este esențial ca angajatorul să verifice calitatea serviciilor, experiența consultantului și disponibilitatea acestuia de a înțelege specificul real al afacerii. 

O colaborare bazată doar pe schimbul de documente, fără o prezență reală la fața locului, reprezintă o falsă economie care poate avea costuri uriașe în cazul unui eveniment.

O decizie adaptată realității

Legislația oferă un cadru clar, ierarhizat, care obligă angajatorii să trateze organizarea SSM cu seriozitatea cuvenită. Alegerea corectă nu este despre găsirea celei mai ieftine soluții, ci despre identificarea celei mai eficiente structuri care poate garanta un mediu de lucru sigur, în funcție de mărimea, complexitatea și riscurile specifice ale propriei companii.