Raportarea de durabilitate va deveni necesară, încet-încet, pentru majoritatea firmelor: Obligația nu va veni de la stat, ci de la grup, furnizori, parteneri, investitori sau bănci

„Vor fi și niște standarde separate pentru cei care vor să aplice voluntar raportarea de durabilitate. Pentru că, deși pare destul de complexă această raportare, fiind un alt fel de raportare față de cele cu care suntem obișnuiți, se va cere voluntar din ce în ce mai mult. Se va cere de către investitori, de către bănci, de către societatea-mamă sau societățile din grup, pentru a raporta pe lanțul valoric, de către furnizorii sau clienții noștri.

Și va fi o condiție, probabil, de desfășurare a afacerilor noastre. Pentru că, chiar dacă nu este cerută prin legislație, vom avea cerințe de raportare voluntară - doar că aceasta nu va mai fi către autorități. Lipsa nu va fi sancționată de către autorități, conform sancțiunilor aplicabile de Legea contabilității, ci va fi «sancționată» comercial. Vom pierde o relație de afaceri, un împrumut, un investitor sau alte asemenea situații. (...) Există deja asemenea situații și am înțeles că raportarea este impusă tot mai des. O entitate îmi spunea că trebuie să raporteze, deși aceasta nu era în aria obligației de raportare. Trebuie să raporteze pentru societatea-mamă.

Altă entitate m-a întrebat dacă este obligată să raporteze pentru furnizorul ei, care era un furnizor mare care intra în 2024 în aria de aplicabilitate a raportării, și ce se întâmplă dacă nu raportează. Răspunsul este că, din punctul de vedere al obligațiilor din legislația națională, nu i se întâmplă nimic. Dar, din punctul de vedere al relației comerciale cu furnizorul respectiv, poate să se întâmple chiar o întrerupere. Și, dacă furnizorul este unul semnificativ, atunci nu este ceva de bun augur”, a precizat, la un eveniment online organizat recent de avocatnet.ro, Monica-Marilena Avram, Expert contabil, Consultant fiscal și Director adjunct în Direcția de legislație și reglementări contabile din Ministerul Finanțelor.

Chiar acum câteva săptămâni, Comisia Europeană a venit cu o recomandare, referitoare la un standard de raportare voluntară privind durabilitatea, pentru întreprinderile mici și mijlocii. Potrivit specialiștilor de la PwC România, „acest cadru simplificat vine în sprijinul întreprinderilor mici și mijlocii care nu sunt obligate să raporteze conform Directivei UE privind raportarea corporativă în materie de sustenabilitate, dar care se confruntă cu cerințe tot mai frecvente din partea partenerilor comerciali și, mai ales, a băncilor și instituțiilor financiare.”

Practic, adoptarea acestui cadru voluntar oferă întreprinderilor mici și mijlocii un avantaj strategic semnificativ, opinează sursa citată: un acces mai facil la finanțare, consolidarea relațiilor comerciale și o poziționare mai solidă în lanțurile valorice.

În altă ordine de idei, tot cei de la PwC mai atrăgeau atenția că evaluările ESG devin și ele esențiale pentru păstrarea poziției în cadrul lanțului de aprovizionare: „companiile se confruntă cu o nouă realitate - nu mai este suficient să raporteze, ci trebuie să demonstreze.”

În 2024, reglementările contabile privind situațiile financiare anuale au fost modificate pentru a înlocui declarația nefinanciară cu o raportare privind durabilitatea, potrivit Ordinului Ministerului Finanțelor 85/2024, care a transpus în România Directiva europeană 2022/2.464. Noua raportare vizează, însă, mai multe companii decât viza declarația nefinanciară.

Raportarea privind durabilitatea include informații referitoare la factorii de mediu, factorii sociali și care privesc drepturile omului și factorii de guvernanță, inclusiv factorii de durabilitate. Noua raportare face parte, de asemenea, din raportul administratorilor și trebuie să respecte anumite standarde ale autorităților europene.