Raport al Avocatului Poporului: Sărăcia este principala vulnerabilitate a persoanelor vârstnice din România

• Persoanele vârstnice din România au al doilea cel mai mare risc de sărăcie din UE (43,7%), femeile fiind mai expuse (49,1%) comparativ cu bărbații (35,6%).
• Veniturile reduse, accesul limitat la servicii sociale și medicale, precum și lipsa centrelor specializate afectează direct nivelul de trai și autonomia vârstnicilor.
• Deficiențele administrative, incoerența legislativă și lipsa personalului calificat împiedică asigurarea unei protecții reale a drepturilor persoanelor vârstnice.
• Îmbătrânirea demografică se accentuează, populația vârstnică depășind cu 32,4% populația tânără, în timp ce izolarea socială agravează vulnerabilitatea, mai ales în mediul rural.

Avocatul Poporului a publicat recent un raport special privind situația persoanelor vârstnice expuse unui risc mai mare de sărăcie și excluziune socială, un document care evaluează modul în care autoritățile respectă drepturile acestei categorii și identifică principalele deficiențe din sistemul public de protecție socială.

Sesizarea din oficiu a fost dispusă după apariția în presă a unor date publicate de Comisia Europeană, care indicau o creștere alarmantă a riscului de sărăcie în rândul persoanelor vârstnice din România. Potrivit informațiilor citate în raport, „persoanele în vârstă sunt expuse unui risc mai mare de sărăcie și excluziune socială. România are a doua cea mai mare cifră de persoane vârstnice aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială dintre membrii UE. Din populația sa de peste 65 de ani, 43,7% se încadrează în această categorie, față de o medie de 23,1% în toate țările UE. Cifra este, de asemenea, mai mare în cazul femeilor în vârstă din România - 49,1%, față de 35,6% în cazul bărbaților (European Commission, 2022). Riscul de sărăcie crește semnificativ în cazul persoanelor în vârstă care trăiesc singure.”

În acest context, Avocatul Poporului a dispus verificarea situației la nivel național, având în vedere și Hotărârea Guvernului nr. 1492/2022, prin care a fost aprobată Strategia națională privind îngrijirea de lungă durată și îmbătrânirea activă pentru perioada 2023–2030. 

Pentru fundamentarea concluziilor, Avocatul Poporului a solicitat informații de la toate direcțiile generale de asistență socială și protecția copilului (DGASPC), direcțiile de asistență socială (DAS) din municipii și orașe, precum și de la serviciile publice de asistență socială (SPAS) din comune. Instituțiilor li s-au cerut date privind numărul de persoane vârstnice asistate, tipurile de servicii disponibile, resursele umane și financiare, precum și planurile de dezvoltare locală în domeniu.

Principalele probleme constatate 

Avocatul Poporului arată că persoanele vârstnice din România se confruntă simultan cu dificultăți economice, sociale și medicale, care le afectează direct nivelul de trai și autonomia. Veniturile reduse reprezintă una dintre principalele cauze ale vulnerabilității. Pensiile mici nu permit acoperirea costurilor de întreținere, a cheltuielilor medicale și a altor nevoi curente, ceea ce determină o dependență accentuată de ajutorul social sau de sprijinul comunității.

Accesul la servicii sociale este limitat, în special pentru persoanele fără venituri stabile sau fără sprijin familial. Lipsa centrelor specializate și a serviciilor de îngrijire pe termen lung face ca mulți vârstnici să rămână fără asistență, chiar și atunci când au nevoie constantă de sprijin medical ori social.

Starea de sănătate este adesea precară, în condițiile în care afecțiunile cronice și bolile neurodegenerative – precum Alzheimer sau Parkinson – sunt slab gestionate, iar nevoile de sănătate mintală rămân ignorate. În lipsa unor servicii medicale adaptate și a personalului suficient, îngrijirea vârstnicilor revine de cele mai multe ori familiei sau comunității locale. În plus, afecțiunile cronice și bolile neurodegenerative precum Alzheimer sau Parkinson sunt slab gestionate, iar serviciile medicale destinate acestei categorii sunt insuficiente și inegal distribuite. În ceea ce privește sănătatea mintală, documentul arată că „nevoile psihice ale persoanelor vârstnice sunt frecvent ignorate, lipsind servicii specializate de consiliere, evaluare și intervenție psihologică.

Deficiențele administrative și legislative accentuează lipsa de eficiență a sistemului. Incoerența reglementărilor, lipsa personalului calificat și absența unei rețele coerente de servicii comunitare conduc la întârzieri, suprapuneri și la imposibilitatea asigurării unei protecții reale a drepturilor persoanelor vârstnice.

Izolarea socială completează tabloul vulnerabilității. Mulți seniori, mai ales din mediul rural sau din localitățile cu infrastructură deficitară, trăiesc singuri și se confruntă cu sentimentul de abandon, fără acces la servicii de îngrijire sau la rețele de sprijin.  

„O altă problemă majoră o reprezintă slaba implicare a familiei sau chiar absența acesteia. Mulți vârstnici nu mai au aparținători sau nu pot conta pe sprijinul lor. În aceste cazuri, statul ar trebui să intervină rapid, însă ne confruntăm cu imposibilitatea serviciilor de asistență socială de a prelua în regim de urgență persoanele vârstnice fără aparținători la externarea din spital, precum și asigurarea imediată a îngrijirilor la domiciliu sau în regim rezidențial. Sunt unități sanitare care, deși au regim de urgență, s-au confruntat cu perioade îndelungate de spitalizare ale pacienților - cazuri sociale, întrucât în localitățile de domiciliu ale acestor pacienți nu sunt dezvoltate servicii sociale”, se arată în raport. 

La data de 1 ianuarie 2025, conform datelor publicate de Institutul Naţional de Statistică, indicele de îmbătrânire demografică a crescut de la 126,8 la 1 ianuarie 2024 la 132,4 persoane vârstnice la 100 persoane tinere la 1 ianuarie 2025. Astfel, populaţia vârstnică (65 ani și peste) a depășit cu peste 32,4% populația tânără de 0 - 14 ani (4025 mii față de 3041 mii persoane).

Disfuncționalități structurale

Raportul arată că, în urma analizării datelor transmise de autoritățile locale, au fost identificate mai multe disfuncționalități majore în sistemul de asistență destinat persoanelor vârstnice. Lipsa personalului calificat, finanțarea insuficientă, accesul redus la servicii sociale și medicale, absența evaluărilor reale ale nevoilor vârstnicilor și incoerența legislativă sunt menționate drept cauze principale ale vulnerabilității acestei categorii.

Documentul subliniază că numărul specialiștilor (asistenți sociali, psihologi, îngrijitori și medici) este mult sub necesar, iar ocuparea posturilor vacante a devenit dificilă din cauza restricțiilor bugetare. În multe localități, un singur funcționar gestionează toate cazurile sociale, fără sprijin administrativ sau logistic. Raportul arată că personalul existent este adesea demotivat, din cauza volumului mare de muncă, a lipsei de resurse și a diferențelor salariale între instituțiile publice și organizațiile private. 

„Nivelul scăzut de salarizare descurajează specialiștii formați în instituțiile de învățământ din România să aplice pentru posturile disponibile, determinându-i, în schimb, să migreze către alte state membre ale Uniunii Europene, unde remunerația este corelată cu volumul de muncă și responsabilitatea profesională, permițândule totodată un trai decent.

Lipsa de specialiști în domeniul asistenței sociale afectează procesul de identificare a persoanelor vârstnice și evaluarea acestora la nivel local, nu există posturi suficiente sau posturile existente nu pot fi scoase la concurs din cauza restricțiilor legislative existente. Datorită lipsei acute de personal calificat și datorită interdicțiilor legislative succesive de angajare, nu pot fi furnizate servicii care să răspundă nevoilor sociale speciale, individuale, familiale sau de grup, în vederea depășirii situațiilor de dificultate, prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială, promovării incluziunii sociale și creșterii calității vieții pentru persoanele vârstnice dependente”, se subliniază în raport. 

Raportul oferă și exemple concrete care ilustrează dimensiunea problemei: centre închise, precum cel de la Turceni sau centrul respiro din Brașov, posturi vacante care nu pot fi ocupate la Arad, Săcele sau Ialomița și situații în care personalul rămas gestionează un număr imposibil de mare de cazuri.

O altă problemă identificată este accesul redus la servicii sociale și medicale. În multe județe, serviciile de îngrijire la domiciliu sunt inexistente, iar centrele rezidențiale nu pot acoperi cererea. Costurile ridicate ale centrelor private fac imposibil accesul majorității vârstnicilor, ceea ce accentuează dependența acestora de sprijinul public.  

În plus, în cadrul verificărilor efectuate, Avocatul Poporului a constatat și existența unor azile care funcționau fără forme legale, apărute pe fondul lipsei controalelor eficiente și al nevoilor nesatisfăcute ale beneficiarilor. 

Avocatul Poporului semnalează și existența unor disfuncționalități legislative care afectează coerența întregului sistem. Sunt menționate suprapuneri și contradicții între actele normative aplicabile, precum Ordinul nr. 29/2019 privind standardele minime de calitate pentru serviciile sociale destinate persoanelor vârstnice și Ordinul nr. 2489/2023 privind managementul de caz. Lipsa de coerență între reglementările referitoare la îngrijirea instituționalizată și cea comunitară, precum și absența unei definiții unitare a noțiunii de „persoană dependentă”, generează confuzii administrative și aplicări neunitare ale legii.

Avocatul Poporului arată că aceste probleme nu sunt izolate, ci se regăsesc în toate județele, indiferent de nivelul de dezvoltare economică sau de capacitatea administrativă a autorităților locale.