Protecția tinerilor la locul de muncă. Limitele și interdicțiile specifice pentru lucrătorii sub 18 ani

• Tinerii sub 18 ani sunt considerați o categorie vulnerabilă de lucrători din cauza lipsei de experiență și maturității fizice și psihologice încă în formare.
• Vârsta minimă de angajare este 16 ani, cu excepția posibilă de la 15 ani cu acordul părinților, iar timpul de muncă este limitat la 6 ore/zi și 30 ore/săptămână.
• Există restricții absolute privind tipurile de muncă pentru tineri, fiind interzise activitățile care depășesc capacitățile lor sau îi expun la agenți nocivi și riscuri.
• Angajatorii au obligații specifice precum evaluarea riscurilor, supravegherea sănătății și informarea/instruirea adecvată a tinerilor și a părinților acestora.

Atât legislația internațională, cât și legislația națională oferă un regim de protecție special, consolidat, pentru lucrătorii sub 18 ani. Angajarea tinerilor nu este interzisă, dar vine la pachet cu o serie de responsabilități, limite și interdicții clare pentru angajator, menite să asigure că prima lor experiență profesională este una sigură, pozitivă și care nu le compromite sănătatea sau dezvoltarea.

Protecția tinerilor este fundamentată pe principii internaționale și reglementări naționale specifice:

• Convențiile OIM: Convenția nr. 138 privind vârsta minimă și Convenția nr. 182 privind cele mai grave forme de muncă a copiilor stabilesc standarde globale pentru a proteja copiii și tinerii de exploatarea economică.
• Codul muncii stabilește principiile generale, vârsta minimă de încadrare în muncă și restricțiile de bază.
• HG nr. 600/2007 este actul normativ specific care transpune directiva europeană privind protecția tinerilor la locul de muncă și detaliază cerințele minime de SSM pentru tineri.

Un angajator care încadrează în muncă persoane sub 18 ani trebuie să respecte cu strictețe următoarele reguli:

• Vârsta minimă de angajare: Regula generală, conform Codului Muncii, este că o persoană poate fi angajată doar după împlinirea vârstei de 16 ani. Prin excepție, o persoană poate fi angajată de la 15 ani numai cu acordul părinților sau al reprezentanților legali și doar pentru activități potrivite cu dezvoltarea sa fizică și aptitudinile sale, care nu îi pun în pericol sănătatea și nu îi prejudiciază educația.
  
  
• Restricții privind timpul de muncă: Tinerii nu pot fi tratați ca adulții în ceea ce privește programul de lucru. Timpul de muncă pentru tinerii sub 18 ani este limitat la șase ore pe zi și 30 de ore pe săptămână. Munca suplimentară este strict interzisă în cazul lucrătorilor sub 18 ani. Interzisă este și munca de noapte, tinerii sub 18 ani neputând lucra în intervalul orar 22:00 – 06:00.
  
  
• Restricții absolute privind tipul de muncă sunt prevăzute de HG nr. 600/2007, care interzice în mod absolut angajarea tinerilor în munci care:
  • depășesc în mod obiectiv capacitățile lor fizice sau psihologice;
  • presupun o expunere nocivă la agenți toxici, cancerigeni, mutageni sau care pot afecta fertilitatea;
  • implică o expunere nocivă la radiații;
  • prezintă riscuri de accidente pe care se presupune că tânărul nu le poate identifica sau preveni, din cauza lipsei sale de atenție pentru detalii de securitate ori a lipsei de experiență sau de pregătire;
  • îi expun la temperaturi extreme, zgomot sau vibrații care îi pot afecta sănătatea pe termen lung.

Obligații specifice ale angajatorilor

Pe lângă respectarea interdicțiilor de mai sus, angajatorul are și unele obligații proactive:

1. Evaluarea riscurilor: Înainte ca un tânăr să înceapă munca, angajatorul trebuie să realizeze o evaluare a riscurilor specifice postului, acordând o atenție deosebită lipsei de experiență și gradului de maturitate al acestuia.
2. Supravegherea sănătății: Examenul medical la angajare este crucial, iar controalele medicale periodice trebuie efectuate pentru a se asigura că munca nu afectează negativ dezvoltarea fizică și psihică a tânărului.
3. Informare și instruire: Angajatorul are o obligație sporită de a se asigura că tânărul a înțeles pe deplin riscurile și măsurile de prevenire. Legea impune, de asemenea, informarea în scris a părinților sau a tutorilor cu privire la riscurile specifice locului de muncă.

Angajarea tinerilor este o oportunitate, dar vine cu un set de responsabilități legale și morale clare. Legislația nu are rolul de a îngrădi accesul acestora pe piața muncii, ci de a garanta că primii pași în carieră sunt făcuți într-un mediu sigur, care le protejează sănătatea, dezvoltarea și viitorul. 

Pentru un angajator, a respecta aceste reguli nu este doar o dovadă de conformitate legală, ci și o investiție în viitoarea generație de lucrători, contribuind la formarea unor adulți responsabili și conștienți de importanța securității în muncă.