Impozitul minim global: IFRS devine opțional, impozitul amânat devine obligatoriu

Articol scris de Monica Movileanu și Mădălina Bobocel

Pilonul II este un set de reguli dezvoltat de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) care impune ca marile grupuri multinaționale să plătească în fiecare țară unde operează o taxă minimă efectivă de 15% din profiturile realizate în acea țară. România s-a aliniat la aceste reguli prin adoptarea Legii nr. 431/2023 privind asigurarea unui nivel minim global de impozitare a grupurilor de întreprinderi multinaționale și a grupurilor naționale de mari dimensiuni. 

În urma procesului de autoevaluare a reglementărilor naționale și a observațiilor primite din partea OECD, Guvernul României a adoptat Ordonanța nr. 21/2025, care aduce o serie de modificări la Legea nr. 431/2023. Una dintre cele mai semnificative modificări vizează articolul 18, prin introducerea alineatului (10), care vorbește despre două noutăți esențiale pentru entitățile constitutive din România, aplicabile începând cu 1 ianuarie 2025: 

Art. 18 alin. (10) - „La stabilirea impozitelor acoperite ajustate, entitățile constitutive care întocmesc situații financiare individuale conforme cu Directiva 2013/34/UE a Parlamentului European şi a Consiliului privind situațiile financiare anuale, situațiile financiare consolidate şi rapoartele conexe ale anumitor tipuri de întreprinderi, vor calcula și prezenta valoarea impozitului amânat în Notele explicative la situaţiile financiare anuale sau pot aplica Reglementările contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară, ca bază a contabilității.”

1. Obligația de calcul și prezentare a impozitului amânat. Entitățile care întocmesc situații financiare individuale în conformitate cu Ordinul Ministerului Finanțelor Publice (MFP) 1.802/2014 vor avea obligația de a calcula și prezenta valoarea impozitului amânat în notele explicative la situațiile financiare anuale. Acest impozit amânat nu va fi înregistrat în contabilitate, ci va fi utilizat exclusiv pentru determinarea ratei efective de impozitare în scopul aplicării Pilonului II (15%). Calculul se va face pe baza cifrelor din contabilitatea românească. 

2. Opțiunea de a aplica IFRS ca bază a contabilității. Entitățile constitutive pot opta pentru aplicarea Reglementărilor contabile conforme cu Standardele Internaționale de Raportare Financiară (Ordinul MFP 2.844/2016 / IFRS). Astfel, acestea vor putea întocmi situațiile financiare în conformitate cu IFRS, care vor sta la baza calculului Pilonului II, înlocuind raportarea Ordinului MFP 1.802/2014.

Implicații practice și așteptări. Această modificare aduce atât oportunități, cât și provocări. Pentru entitățile care raportează deja IFRS (de exemplu, către grup, investitori sau instituții financiare), opțiunea de a adopta IFRS ca bază a contabilității poate aduce beneficii semnificative, cum ar fi reducerea costurilor de audit, eficientizarea procesului de raportare și alinierea între raportarea locală și cea de grup. Pentru entitățile care rămân pe Ordinul MFP 1.802/2014, obligația de a calcula impozitul amânat exclusiv pentru scopuri de Pilon II poate genera o povară administrativă suplimentară, inclusiv costuri crescute cu auditul și complexitate în procesul de raportare. 

Ce urmează? Până la finalul anului 2025, sunt așteptate norme de aplicare care să clarifice cel putin urmatoarele aspecte: metodologia de calcul a impozitului amânat (se vor aplica principiile din IAS 12 sau vor fi reguli specifice?), detalii privind tranziția la IFRS (perioada comparativă necesară, tratamentul diferențelor de conversie etc.).